Crezi că Bucureștiul e european și o duce bine până când ieși din zonele în care te învârți de obicei și te trezești față în față cu realitatea: metroul de la Unirii e atât de jegos încât turiștii străini care ajung acolo probabil ne privesc cu milă, dalele de piatră dinspre Palatul Justiției sunt sărite sau se clatină a gol pe pavaj, e plin de cerșetori și vânzători ambulanți de fleacuri fără valoare, tramvaiele arată a fier vechi în circulație și totul are un iz de țară socialistă care de abia a ieșit din socialism.
Am făcut traseul Dealul Mitropoliei – Strada 11 iunie – Strada Xenofon – Palatul Suter – Biserica Cuțitul de Argint – Arenele Romane – Mausoleul din Parcul Carol – Castelul Vlad Țepeș. Voiam să mă opresc și la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida, dar a rămas pentru altă dată.
Păcat că unele locuri care arată bine și au și o istorie interesantă nu se pot vizita: Casa Bosianu și Observatorul Astronomic sunt închise publicului și le poți fotografia doar peste gard, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, mai cunoscut și sub numele de Castelul Vlad Țepeș, este de asemenea închis publicului și se poate vizita doar în anumite zile pe an, Palatul Suter este acum Hotelul Carol Parc, iar de Mausoleul din Parcul Carol nu poți apropia. Mai rămâne Parcul Carol, nu foarte bine îngrijit, cu Fântâna Zodiac de pe care se văd tot mai șters zodiile care i-au dat numele.
3 comentarii
Ce fain, sa te plimbi prin Bucuresti si sa privesti cu ochi de copil cladirile si imprejurimile, ca si cand ai vedea totul prima data. Si sa reusesti sa gasesti frumuosul.Imi place!
Anca, am o curiozitate, te-ai gandit gandit vreodata sa emigrezi? Mai gasesti sensul lui “acasa”?
Da, găsesc sensul lui acasă. Și da, m-am gândit și cum ar fi emigrez, dar nu cred că aș fi mai fericită în altă parte, pentru simplul motiv că starea de fericire nu depinde de o țară anume, cel puțin nu în cazul meu. Asta nu mă împiedică să mă simt sătulă câteodată de lucrurile care merg prost în România.