Primul meu safari a fost în Kenya: am ales unul de cinci zile, care să îmi permită să vizitez locuri mai diverse ca Masai Mara, Naivasha, Nakuru și Hell’s Gate, timp în care am văzut toate animalele, începând cu Big 5 (leu, leopard, elefant, bivol african și rinocer) până la altele ca zebra, girafa, gazele felurite, struțul, cheetah sau hiena.
Sumar
De ce să faci un safari
Cred că mulți dintre noi visăm să facem un safari în această viață, dar dincolo de exotismul unei astfel de călătorii, e o variantă mai ”umană” de a vedea animalele în mediul lor natural, versus experiența înjositoare dintr-o grădină zoologică. În special felinele mari nu merită un astfel de tratament și refuz să mai intru într-un zoo, indiferent cum arată.
Ultima dată am ajuns întâmplător într-unul pe insula Roatan, Honduras – o mică insuliță privată de acolo avea și o mini zoo în care niște lei masculi bătrâni stăteau în niște cuști mici și răgeau unul la altul, iar leopardul se mișca încolo și încoace pe 5 metri cât avea cușca lungime.
Un safari se face în parcuri naționale și în rezervații în care animalele sunt protejate și ferite de braconieri, dar pot trăi o viață normală, conform cu specia lor. Un safari nu e o experiență foarte costisitoare, cum ne-am imagina: cumpărat de la o agenție locală e o excursie accesibilă (click spre final pentru a vedea detaliile).
Seychelles-Kenya
Am ajuns în Nairobi din Seychelles, parte dintr-o călătorie de cinci luni pe care o fac prin Africa, în principal Africa de Est și o parte din sud. Din Seychelles, Kenya Airways are zbor direct Mahé-Nairobi, dar pentru că luat așa costa aproape dublu, am cumpărat biletul de pe Momondo cu opțiunea hidden city.
Asta înseamnă că am luat bilet Mahé-Nairobi-Mumbai, pentru că era mult mai ieftin decât cel direct Mahé-Nairobi, dar am coborât în Nairobi și am dat skip la ultimul segment de zbor. E a doua oară când fac asta și, deși am citit că unele companii aeriene te banează dacă practici așa ceva, nu am pățit nimic. Pentru a te folosi de opțiunea asta trebuie să ai doar bagaj de mână și să îndeplinești condițiile de intrare pentru destinația finală oficială, în cazul meu India. Am cumpărat o viză pentru India pentru 5 ani, că sigur o s-o folosesc în perioada asta.
După sosirea în Nairobi am stat două nopți la Kozi Suites Nairobi Airport, de unde m-a preluat la 6.20 dimineața agenția Bienvenido Kenya Tours and Safaris cu care am făcut acest safari.
Great Rift Valley
Un safari se face în mașini mai mici, așa că în grupul meu am fost cinci oameni, trei bărbați din Bangladesh și unul din Suedia, cu cetățenie Thai, plus ghidul kenyan. Între cei din Bangladesh, cel mai tânăr lucra la UN în Ciad și ne-a făcut capul calendar tot lăudându-se cu asta. Toți trei s-au văicărit în mare parte din timp și au ținut grupul în urmă, mișcându-se încet peste tot. Ghidul mi s-a confesat că indienii sunt așa, ”very slow” și ”difficult to manage”.
Prima oprire a fost la Great Rift Valley, pentru o pauză de fotografiat și toaletă. Great Rift Valley traversează Africa pe o distanță de 5950 kilometri, din Liban în Asia până în Mozambic în Africa de Sud-Est.
Masai Mara
După 4 ½ ore am ajuns în Masai Mara. La un moment dat, de la șoseaua asfaltată am făcut stânga pe un drum de țară și am zărit brusc și neașteptat girafe și struți! Nu mă așteptam deloc la așa ceva, căci nu ajunsesem încă în rezervație și credeam că doar acolo pot vedea aceste animale. Undeva pe la mijlocul acestui drum s-a înțepat o roată și am stat 20 de minute ca să o schimbe. Toate mașinile cu turiști care au trecut pe acolo au oprit să ajute, așa că problema s-a rezolvat destul de repede și am plecat din nou.
Ne-am cazat la Miti-Mingi Eco Camp Masai Mara, am luat masa de prânz și am avut o oră de odihnă până la 3.30 PM. Pentru că am fost singura femeie din grup, am primit o casă-cort doar pentru mine: mă temeam că într-un safari nu voi avea parte de prea mult confort, mai ales că am cumpărat cel mai ieftin pachet găsit online, dar trebuie să recunosc că în Africa, până acum, a fost mult mai bine decât mă așteptam. Casa-cort avea două paturi și o baie privată, acest eco-camp fiind ținut de masai, iar cel care m-a condus la cortul meu mi-a spus să trag fermoarul casei când plec, erau maimuțe în copaci.
După masa am plecat spre rezervație pentru câteva ore de safari, înainte de apus. Am văzut atunci mare parte din animalele din Masai Mara, inclusiv lei, în general leoaicele au fost cele mai vizibile, leii masculi au preferat să stea ascunși.
Masai Mara, la fel ca alte parcuri naturale sau rezervații în care se fac safari, nu are garduri, așa că la început am fost nedumerită: animalele astea, mai ales cele de pradă, nu se duc și în zonele locuite de oameni?! Masaii au un sat lipit de rezervație, așa că nu e mare lucru să ieși de acolo și să mergi în sat, să înhați una din oile crescute de masai sau o capră, un copil… L-am întrebat pe ghid și am aflat că nu, leii ocolesc zonele populate de oameni, știu că dacă se duc acolo vor fi uciși, iar masaii au sulițe. Inclusiv în Masai Mara, e o zonă în care masaii intră ilegal cu turmele lor de capre și oi și ghidul mi-a spus că nu vezi niciodată lei acolo, ocolesc zona.
Familiile de elefanți, formate doar din femelele adulte și puii lor, știu unde este granița rezervației și nu o trec, mai ales când au pui fac tot posibilul să îi protejeze. Singurii care mai ajung accidental în zonele locuite de oameni sunt hipopotamii, care sunt cel mai mare ucigaș de oameni dintre toate animalele. Hipo este vegetarian, te omoară dacă stai în calea lui, dar nu te mănâncă, dacă asta te mai consolează cu ceva. Sunt foarte teritoriali, fiecare familie de hipo are propria alee spre un râu, de exemplu, și dacă altă familie folosește cărarea lor, iese scandal.
A doua zi am avut o zi întreagă în Masai Mara. Am zărit din nou animale pe care le văzusem cu o zi înainte, de la Impalla la girafe, zebre, elefanți, hiene, struți. La un moment dat s-a stârnit agitație mare pe walkie-talkie, prin care comunică ghizii în Masai Mara, și am pornit într-o cursă contra-cronometru: fusese zărit un leopard, care e dificil de văzut acolo, sunt puțini și retrași, îi vezi o secundă, apoi dispar. Leoparzii sunt solitari și sunt vânători foarte pricepuți, leopardul fiind singurul animal care atacă cu succes un crocodil.
Am ajuns într-o zonă cu tufișuri și acolo, printre copaci și tufe, alerga disperat un leopard. Fusese înconjurat de mașini din toate părțile, dar până la urmă a găsit o portiță și a scăpat de noi.
În altă parte fusese zărită o cheetah. Toate mașinile au oprit foarte departe de ea și inițial nu am înțeles de ce: la toate celelalte animale, mașinile mergeau foarte aproape de ele, inclusiv de lei, iar acestora nu le păsa de vehicule, mai ales leii te ignoră cu dispreț. Dar cheetah avea vreo patru pui care o urmau prin iarbă, uneori mama se oprea și verifica ce fac, apoi mergeau mai departe.
Rangerii din parc puseseră un semn dincolo de care mașinile ghizilor nu aveau voie să treacă. Asta pentru că în trecut unii ghizi mergeau prea aproape de pui, iar cei de cheetah sunt foarte mici și pot fi răniți ușor. Mi s-a spus că dacă un ghid nu respectă interdicția de a sta departe de cheetah, nu mai conduce niciodată prin Masai Mara. Când cheetah s-a îndepărtat, rangerii au luat cu ei semnul de interdicție și mașinile s-au deplasat în altă parte.
Cum e să vezi animale sălbatice într-un safari? Sunt neașteptat de curioase și se uită la tine de parcă tu ești specia misterioasă care trebuie studiată cu atenție, nu ele Am trecut pe lângă bivoli africani care au stat minute în șir fixându-ne cu ochii mari, girafe care s-au oprit din mâncat fructe dintr-un ”sausage tree” ca să ne privească de la un metru distanță, elefanți trecând drumul în fața noastră, hiene inspectându-ne de departe. Obișnuită cu animalele sălbatice de la noi, precum căprioarele sau iepurii care o zbughesc când te văd, nu mă așteptam ca într-un safari să dau peste animale așa de calme și curioase.
A doua zi de safari în Masai Mara am mers prin altă parte a rezervației cu peisaje foarte frumoase. Masai Mara are xxx kilometri pătrați, dar e de zece ori mai mică decât Serengeti. Cele două parcuri sunt lipite, iar granița cu Tanzania este chiar acolo, cu niște piloni care o marchează. Am luat masa de prânz lângă graniță, sub un copac, după ce înainte de asta ne-am oprit la râul Mara unde poți vedea hipopotami și crocodili. Râul Mara e traversat de animale în timpul Marii Migrări din iulie-august.
Dacă animalele migrează din Kenya în Tanzania, cum de mai poți vedea animale în Masai Mara în alte luni, ca noiembrie? Cei care rămân în rezervație sunt rezidenții, care au pierdut legătura cu natura lor migratoare. În timpul Marii Migrări poți vedea turme mari de animale, în noiembrie nu erau grupuri impresionante, dar toate animalele erau reprezentate.
Am văzut chiar și un rinocer negru, greu de văzut în Masai Mara, ultima dată când ghidul meu a zărit unul fusese cu cinci luni în urmă! Rinocerii sunt foarte puțini în Masai Mara și sunt greu de găsit, dacă vrei să îi vezi cel mai bine e să mergi în Nakuru, unde sunt mai mulți.
Am încheiat a doua zi pe la 4.30 după masa. Aveam și o excursie opțională în satul masailor, dar cum îi zărisem deja și vizita respectivă includea un shopping center, am sărit experiența asta.
Lacul Naivasha
În a treia zi am plecat spre lacul Naivasha, un lac mare înconjurat de peisaje frumoase și pe care poți face o plimbare cu barca, ce se plătește separat (20 USD). Mi-a plăcut Naivasha, e un loc relaxant cu cazări confortabile, dar și cu opțiuni mai economicoase și condiții decente, cu WiFi bun.
Plimbarea cu barca trebuia să fie de o oră, am pornit pe lac și după ce am văzut niște hipopotami și diverse păsări, a început să plouă și tipii din Bangladesh am început să se panicheze că ”Rain! Rain!”, de parcă urma să ne dezintegrăm în H2O.
După 25 de minute de plimbare ne-am întors și i-am zis barcagiului că zisese de o oră, nu 25 de minute. A urmat o explicație în care cele 60 de minute au devenit întâi 50, apoi 40 de minute și că să ne mai plimbăm încă 15 minute era prea puțin; voiam să renunț, dar în momentul ăla cei din Bangladesh s-au activat și ei, așa că barcagiul a renunțat la pledoarie și ne-a mai plimbat 10 minute.
După aceea eu am luat-o spre Nakuru și m-am cazat acolo în seara aceea.
Parcul Național Nakuru
Lacul Nakuru e înconjurat de o rezervație mai mică, una care, spre deosebire de celelalte, are un gard care să protejeze animalele de oameni și oamenii de animale (orașul Nakuru e chiar alături).
Nakuru e cunoscut pentru rinoceri, a aproape garantat să îi vezi dacă mergi acolo. Au și lei, girafe, zebre și alte gazele, flamingo și pelicani. Am zărit un grup de rinoceri albi de departe (sunt, de fapt, gri, nu albi), dar la fel ca în Masai Mara, au stat la distanță și nu i-am văzut foarte bine. În altă parte am dat peste o familie de lei: unul din masculi dormea cu labele în sus, tolănit în iarbă, și părea că are vise agitate, căci își tot mișca laba în somn. Restul familiei dormea în tufișuri și deși am stat acolo peste 20 de minute, nu s-a întâmplat absolut nimic, nici unul nu s-a ridicat să ne salute 🙂
De la Nakuru ne-am întors la Naivasha. Între timp grupul meu se dispersase, pentru că ceilalți cumpăraseră alte pachete, și am nimerit cu un cuplu din Anglia; când le-am povestit ce călătorie fac și că pot lucra remote în timpul ăsta, mi-au spus că trăiesc un vis pe care îl au și ei 🙂
Am rămas în Naivasha într-un hotel, urmând ca a doua zi să mă preia alt ghid pentru Hell’s Gate. Agenția de la care am cumpărat acest safari a tot schimbat traseul ultimelor zile, fusesem probabil singurul turist care a cumpărat un safari de cinci zile pentru perioada 1-5 noiembrie, dar au aranjat să pot vedea tot ce fusese inclus în pachet.
Hell’s Gate
În a cincea zi m-am întâlnit cu alt ghid cu care am plecat spre Hell’s Gate, un canion format în urma eruperii vulcanului Longonot. Drumul care îl străbate se poate face cu mașina sau cu bicicleta: pentru că nu sunt prădători acolo, poți închiria o bicicletă și să te plimbi pe afară.
Am mers cu mașina, cu diverse opriri pentru poze sau scurte plimbări. Fischers Tower e unul din cele trei turnuri din parc, e folosit pentru escalade ușoare, iar pe stâncile sale trăiește un mic mamifer simpatic, rock hyrax sau dassie.
Rock hyrax e rudă cu elefantul (acum 50 milioane de ani au avut un strămoș comun, tethytheria). Un exemplar mai curios a venit la mine și a mâncat frunze din mâna mea, fără frică, ceilalți n-au fost așa de curajoși.
În Hell’s Gate există un canion care în noiembrie 2023 era încă închis, urmau să monteze niște alarme de inundație și să-l redeschidă după aceea. Niște turiști imprudenți au murit la o inundație acolo, zona fiind predispusă la așa ceva.
Mai interesant a fost să aflu că se folosește energia termală de acolo pentru a alimenta populația din Kenya. Sunt multe sonde care folosesc energia termică a vulcanului, care acum nu mai are nicio șansă să erupă, cu atâtea găuri care îi fură căldura. Erau țevi peste tot și puțuri care pufăiau zgomotos, iar undeva în zare era canionul inaccesibil. Pe teritoriul unor masai se poate face o excursie pe jos până la niște izvoare termale, dar e doar cu un ghid masai și un cost separat de 3000 KES. N-am fost interesată de asta, ghidul meu mi-a zis că oricum nu ai prea multe văzut acolo și nu sunt animale în partea aceea a parcului.
După Hell’s Gate m-am întors cu ghidul la Naivasha ca să aștept alt grup cu care urma să mă întorc în Nairobi. Primul meu safari luase sfârșit.
Cât costă un safari în Kenya?
Am cumpărat un safari de cinci zile online de pe safaribookings.com, pachetul a costat 495 USD cu toate cheltuielile incluse (pick up de la hotelul din Nairobi și înapoi, ghid, cazare pentru patru nopți, mic dejun, prânz și cină, intrări în parcurile naționale). Nu au intrat aici plimbarea cu barca pe lacul Naivasha (opțională, 20 USD) și bacșișul pentru ghid.
La rezervare am plătit un avans de 30% – ai opțiunea de plată cu cardul sau transfer bancar, dar la transfer am văzut că sunt taxe mai mari, așa că am plătit cu cardul, unde taxa a fost de câțiva USD. Diferența de 70% am plătit-o cash în USD în ziua în care a început safariul. Dolari am scos de la un bancomat KCB Bank din Nairobi.
Am cumpărat acest safari cu vreo cinci săptămâni înainte de începere, acum văd că agenția afișează un preț mai mare și depinde și de perioada în care mergi, de exemplu în decembrie 2024 e mult mai scump deja. Căutați pe safaribookings.com, poate găsiți ceva mai bun.
O altă alternativă e să luați ceva care include și Amboseli, pentru a avea pe fundal muntele Kilimanjaro. Eu merg acolo în alt weekend, stau o lună în Kenya.
Cazare într-un safari
În Masai Mara am avut cazare două nopți la Miti-Mingi Eco Camp Masai Mara, într-o casă-cort în care am stat doar eu pentru că am fost singura femeie din grup. E o cazare bună, ai baie privată, o grădină verde, dar internet e doar seara în sala de mese, iar electricitate e doar noaptea. Campingul a fost păzit de masai (corturile nu au lacăt), nu mi-a lipsit nimic nicăieri, dar pentru că nu voiam să am surprize cu laptopul, l-am luat cu mine peste tot, e mic și ușor, așa că nu a contat.
În Nakuru am stat la Citymax Hotel, cu internet în cameră și baie privată. În Naivasha am stat la Leisure Apex Hotel, tot o cameră privată cu internet bun. Mâncare bună peste tot, în general buget cu mai multe opțiuni și pepene verde ca fructe.
Pe traseu au mai fost opriri pentru toaletă sau pentru masa de prânz și a fost foarte bine peste tot; până am venit în Kenya m-am temut că facilitățile de acolo vor fi modeste, dar până și toaletele au fost exemplar de curate, iar în unele locuri în care am mâncat era și WiFi.
Am cumpărat un card Safaricom de 10GB la sosirea în Kenya, pe aeroport, așa că am avut internet mobil tot timpul, deși în unele locuri conexiunea a dispărut.
Transport
Transportul a fost cu un microbuz de opt locuri, cu un tavan care se ridica pentru a vedea animalele și a putea face fotografii. Am văzut în Masai Mara mașini diferite, unele vehicule erau deschise, fără uși și fără tavan, păreau mai scumpe, dar cu vizibilitate mai proastă.
Vreme
În general au fost cam 2-25C, în unele zile a fost soare, în altele nori și am stat cu o geacă pe mine toată ziua, uneori a mai și plouat, dar nu foarte mult. Luna noiembrie face parte dintr-un sezon ploios mai scurt, cele mai bune luni pentru un safari în Kenya fiind lunile iulie-august, când are loc Marea Migrare.
Cum ajungi în Kenya
Pentru a vizita Kenya, românii au nevoie de viză, poți lua online viză doar pentru Kenya sau viză combinată pentru țările est africane. Trecerea graniței în aeroportul din Nairobi a durat foarte puțin, iar de acolo m-a preluat un șofer de la Kozi Suites Nairobi Airport.
Cu sau fără agenție din România într-un safari?
Dacă găsiți un preț bun pe safaribookings.com, nu merită să vă complicați cu o agenție din România, nu cred că cineva din afara Kenyei pot scoate un preț mai bun decât agențiile locale, care cumpără totul direct.
Într-un safari cumpărat online vei nimeri oricum cu alți oameni din alte țări și afli mai multe povești de călătorie decât dacă stai doar cu ai tăi. Kenya este numită și ”Africa for beginners”, e o destinație în care se face mult turism, toată lumea vorbește engleza, care este una din limbile oficiale din Kenya, alături de swahili, oamenii sunt prietenoși, condițiile de călătorie bune (cazare, transport aranjat de agenție), există trenuri și zboruri interne la prețuri mici și vă puteți organiza singuri pentru o ședere care să includă și plajele din Kenya sau alte destinații.
Călătorii solo pentru femei
Ca de obicei, am călătorit singură, safari-ul din Kenya făcând parte dintr-o călătorie de cinci luni prin Africa. Nu m-am simțit nicăieri în nesiguranță și deși Kenya a avut problemele ei în trecut și sunt zone sărace în care nu e recomandat să te plimbi singură seara (și nici nu ai avea de ce, de fapt), nu mi s-a părut o destinație dificilă în vreun mod deosebit.
Surpriza a fost să văd ce amabili și zâmbitori sunt kenyenii, indiferent de tribul din care se trag. Acesta a fost primul safari în Africa, dar plănuiesc să fac și altele în călătoria asta prin mai multe țări africane 🙂
