„Asta nu e o grădină obișnuită“, spune Henry la Louveciennes. „E misterioasă, plină de semnificații.”
Data trecută când am fost în Suedia am fost prin iulie și am prins vara nordică și un soare care nu se mai lăsa dus de pe cer. Nimic de genul ăsta în luna mai, în sudul Suediei. În schimb am găsit în Lund o primăvară ”in full bloom”: pomi înfloriți, magnolii grele de flori, lalele care se înghionteau între ele de multe ce erau și străzi încărcate cu alb.
Viața e aproape normală în Suedia: oamenii ies în weekend în parcuri și prin cafenele și chiar dacă pare mai puțin aglomerat decât de obicei, nu s-a schimbat mare lucru. Nici măcar măști nu vezi pe stradă, așa că ai toate șansele să uiți de unde vii.
The Gryphon: “The adventures first… explanations take such a dreadful time.”
Lewis Carroll, Alice’s Adventures in Wonderland
Îmi făcusem un plan destul de urban pentru zilele din Suedia, dar după ce am ajuns acolo mi-am dat seama că trebuie să ajung în mijlocul naturii, pe malul mării, să mă cațăr pe stânci și să privesc ceva verde. Prea stătusem mult în casă, între patru pereți.
Nordul – ținut scump și inaccesibil, cu veri scurte și prețuri mari. O vizită la Stockholm mi-o imaginam cu un bilet cumpărat cu un an înainte și un buget gestionat din timp. În loc de asta m-am lăsat dusă de val și mi-am cumpărat biletele cu o lună înainte de plecare, combinație de low-costuri care m-a dus cam la prețul minim al unui bilet de linie, când este cumpărat din timp. Cât a costat o săptămână în Suedia plus o zi prin Budapesta? În jur de 400 de Euro – buget de backpacker.
În orășelul suedez Mariefred găsești următoarele: un castel ruginiu pe malul unui lac, un trenul de epocă care se fâțâie încolo și încoace pe un ecartament îngust, un vapor cu aburi care de o sută de ani transportă turiști între Stockholm și Mariefred și un parc de 60 de hectare plin cu căprioare și cerbi. Plus Mariefred-ul propriu-zis care e teribil de drăguț cu căsuțele sale colorate din lemn.
Ca să înțelegi un oraș ca Stockholm trebuie să mergi acolo vara, ca să îți priască plimbările pe insule. Natura este integrată orașului, fără demarcații neplăcute, care să îți reamintească că ești într-un spațiu urban. Dimpotrivă, în Stockholm orașul e cel care pare un musafir – unul în mijlocul vegetației și al apelor de un albastru închis.
Pentru cei care vizitează Stockholmul și vor să mai viziteze și altceva în afara capitalei suedeze, Uppsala este o alegere la îndemână – este la mai puțin de o oră de mers cu trenul și e un oraș suficient de mic cât să nu te solicite foarte mult.
M-am încăpățânat în ziua aceea să merg pe jos până la Drottningholm – pe hartă părea simplu de ajuns: de pe insula Södermalm treceai podul în Stadshagen, apoi încă un pod până ajungeai pe Drottningholmsvägen, o șosea lungă care se termina, evident, în Drottningholm.
Stockholm. Cu ce aș putea începe? Mi se păruse un oraș inaccesibil (financiar) și iată-mă acolo, traversând o străduță agitată din Gamla Stan și apoi Södermalm, insula pe care am stat o săptămână. N-aveam de unde să știu că din Södermalm, de pe o cărare ce șerpuiește sus pe lângă marginea insulei, ai cea mai bună vedere asupra Gamla Stan.