Am ieșit din hotel și în fața mea se întindeau dunele: rotunde, nesfârșite și calme. Deșertul era acolo, frumos și perfect, într-o liniște ireală. Am început să urc dună după dună până am ajuns la cea mai înaltă, m-am așezat în vârful ei și am stat acolo nefăcând nimic timp de o oră.
Auzeam doar vântul și firele de nisip alunecând la vale, un nisip atât de fin care forma dune înalte cât un munte. Mi-am băgat degetele adânc în nisip și era răcoros, deși la suprafață era cald. Eram doar la marginea deșertului, dar chiar și așa asta a fost cea mai reală experiență pe care am trăit-o fugar în deșert.
Hôtel Kasbah Kanz Erremal
Ca să vezi deșertul Sahara în Maroc te duci fie la Merzouga, lângă dunele Erg Chebbi, fie mai la sud, la Zagora, lângă dunele Erg Chigaga. Mai sunt și alte locuri, dar astea sunt cele mai cunoscute. La Merzouga se ajunge cel mai ușor, ”ușor” însemnând că am călătorit toată noaptea cu autobuzul și la fel de mult la întoarcere.
Sunt aproape 500 de kilometri între Fez și Merzouga pe care îi faci în cel mai fericit caz în 7 ore pe o șosea care trece prin munți. Cu autocarul, cu tot cu opriri, am făcut vreo 8 la dus și 10 la întoarcere.
Sâmbătă dimineața am ajuns la Hôtel Kasbah Kanz Erremal, lângă Merzouga, la marginea deșertului. Mi-a fost frig în autocar (plouase la plecarea din Fez și a fost foarte frig afară), mi-a fost frig când am ajuns la hotel (când am văzut că deschid geamurile în sala mare de la parter am mai înghețat o dată), mi-a fost frig și când am ajuns în cameră și apa de la duș era călâie. Am trântit încă o pătură pe pat și am dormit câteva ore, să îmi revin.
Prima dată în Sahara
Până acum nu am fost niciodată în deșert. Am fost în Egipt, la piramide, și am văzut dune acolo, dar nu e același lucru. Trebuie să le vezi pe cele din Sahara ca să înțelegi.
M-am dus întâi la cămile, îmi plac foarte mult mutrele lor expresive. Un îngrijitor mi-a arătat cum să le mângâi pe cocoașa moale, se pare că asta le place cel mai mult. Alături era o fântână din care scoteau apă pentru cămile. Și din loc în loc vegetație firavă care răzbate în terenul dificil.
Mi-am amintit de un vis mai vechi, să străbat Sahara prin mai multe țări sau măcar 2-3 săptămâni în care să fac doar asta. Nu m-aș plictisi nicio clipă, îi înțeleg pe berberi cu traiul lor liber în spații nesfârșite, e grozav să fii într-un astfel de loc și să îi simți forța.
Rissani
După masa de prânz (o plăcintă umplută cu carne și salată tabuleh) am plecat la Rissani, un oraș care are și un souk și unde organizatorul excursiei ne-a împins pe la prietenii lui cu tarabe. A fost o pierdere de vreme, dacă știam că stăm o oră mă plimbam prin orașul vechi, așa ni s-a zis că stăm 30 de minute și toată lumea a lălăit-o prin souk cumpărând nimicuri și n-am reușit să văd mai nimic.
Plimbare cu cămilele la apus
Pentru că am întârziat la Rissani (toată excursia a fost sub semnul întârzierilor, pare ceva tipic marocan), am plecat mai târziu și cu cămilele. În mare, am cam ratat apusul, dar plimbarea cu cămilele a fost distractivă: nu pentru că e ceva plăcut, dimpotrivă cămila se hurducăie pe dune, iar când se ridică cu tine sau se așază trebuie să te ții bine să nu cazi.
Am evitat bietele cămile cam peste tot unde am dat de ele, în Egipt, în Dubai… Dar aici voiam să mă plimb cu cămila, erau chiar lângă hotel, lângă dune, mereu mestecând câte ceva și privindu-te cu ochii lor mari, cu gene lungi. Speram să ne plimbăm mai departe decât fusesem eu la prânz când m-am plimbat singură prin deșert, dar nici vorbă, a fost o plimbare destul de scurtă și cum s-a întunecat imediat, a trebuit să ne întoarcem.
Cu ATV-ul prin deșert
A doua zi dimineața trebuia să plecăm cu mașinile 4×4 în deșert, dar în afară de mine și câteva persoane, nu s-a trezit nimeni. Am ieșit afară pe terasă să iau micul dejun când Imane, o fată din grup, m-a întrebat dacă nu vreau să merg cu ea cu ATV-ul prin deșert. Nu era inclus în excursie, pur și simplu îl cunoștea pe tipul cu ATV-ul, care nu avea ce face și s-a plimbat cu noi pe rând.
Excursie în deșert
În sfârșit, două ore mai târziu s-a trezit și restul grupului! Cu mare încetineală s-au urnit toți către mașini – eu deja îmi alesesem mașina, șoferul și locul și eram la limita exasperării când vedeam cât durează totul.
Dar excursia mi-a plăcut, am mers în deșert în mai multe locuri, pe un munte de pe care se vedeau dunele, pe un platou arid în care locuiau berberi în niște case din chirpici și pânze, la niște mine în care săpau după minerale cu explozibili și la o casă în care niște negri au cântat muzică gnawa, tipică sudului Marocului.
Valea Ziz
Pe drumul de întoarcere ne-am oprit la un punct de belvedere pentru Valea Ziz, o vale cu o oază și sate.
Cum vizitezi Sahara din Fez
Am venit în Maroc în timpul pandemiei într-o perioadă în care turiștii străini sunt aproape inexistenți. Asta se traducere prin zero excursii de grup pentru turiștii străini. Da, poți să aranjezi un tur privat la un cost de patru ori mai mare, dacă îți permiți asta.
Imediat ce am ajuns în Maroc am început să mă interesez de o excursie în deșert. Am contactat agențiile pe Whatsapp, am văzut că nu răspund pe email sau dacă le scrii pe site. Una dintre agenții mi-a făcut o ofertă de 430 euro pentru o excursie privată de 3 zile prin deșert, alții tot de tururi private mi-au zis.
Până la urmă tipul de la care am cumpărat transferul de la aeroport a reușit să aranjeze ceva: o excursie organizată cu un grup de marocani pentru 114 euro. Într-un final a încasat 150 de euro de la mine, cu mici tertipuri, dar a fost ok, măcar m-a dus până la autocar și m-am luat de acolo la întoarcere, la 1.30 dimineața.
Marocanii cu care am călătorit lucrau împreună într-un call center și majoritatea vorbeau bine limba engleză: a fost un grup de tineri și a fost interesant să îi privesc, nu sunt cu nimic deosebiți de alți tineri din lume, ascultă aceeași muzică, au aceleași chicoteli, seara, la petrecere, fetele au purtat rochii (ceea ce m-a surprins un pic). Marocul e un amestec de tradițional și modern, mi se pare o țară mult mai liberală decât alte țări musulmane.
La întoarcere, după ce că am plecat muuult prea târziu din Merzouga, am primit și vestea zilei: ninsese în munți, șoseaua care ducea la Fez a fost închisă și una din opțiunile pe care le aveam era să dormim jumătate de noapte în autocar. În cele din urmă șoferul a luat-o pe un drum ocolitor care trecea tot prin munți și unde ninsese, dar șoseaua era deschisă și fusese curățată. Era ceva zăpadă pe marginea drumului, dar nu atât de multă încât să închizi un drum…cel puțin nu în Europa, aici probabil au alte criterii.
Sunt o grămadă de puncte de control ale poliției pe șosea, ne-au oprit de câteva ori ca să verifice actele șoferului, înțeleg că asta e ceva obișnuit în Maroc. Per ansamblu, mă bucur că am ajuns în deșert, chiar dacă pe fugă. Dacă aveți nevoie de o excursie cât sunteți în Fez, îi puteți scrie lui Badr (whatsapp +212 674-702078, https://fes-city-travel.com).
