Rabat și Casablanca sunt la mică distanță unul de altul, așa că poți petrece un weekend vizitându-le pe amândouă cu trenul. Dacă alte orașe din Maroc se puteau vizita fără probleme, Rabat era încă un oraș închis la final de decembrie, când am ajuns acolo.
”Închis” însemna că nu puteai intra și ieși din oraș decât cu o autorizație specială de la primar/prefect. Bineînțeles că nu aveam așa ceva, nici nu aș fi știut de unde să o iau, din fericire regulile astea stricte nu se aplicau și turiștilor: la sosirea în gară m-au întrebat de autorizație, când și-au dat seama că sunt turist m-au lăsat să trec. La fel și la plecare, am fost întrebată dacă sunt din Maroc și apoi m-au lăsat să intru în gară.
Rabat și Casablanca au avut multe cazuri de Covid și au impus anumite restricții: dacă în alte orașe mai puteai da masca jos în locurile neaglomerate, în Casablanca și Rabat toată lumea o purta și poliția te atenționa dacă nu aveai mască. Alte restricții nu am observat, magazinele și restaurantele erau deschise, la fel și hotelurile. Turiștii străini erau aproape inexistenți, dar în kasbah (citadelă) am văzut un grup de turiști francezi cu un ghid.
Citadela e micuță, ca un mic labirint pe malul oceanului, cu alei vopsite în albastru. Anul ăsta nu am ajuns la Chefchaouen, deși mi-ar fi plăcut, așa că m-am bucurat să hoinăresc printre casele albastre, decorate cu flori. De la citadelă te poți plimba pe malul oceanului: e o mică plajă cu un far și o porțiune stâncoasă de care se sparg valurile. Am renunțat să mai caut Palatul Regal, oricum nu poți vedea decât zidul.
Lucruri utile: la Rabat se poate ajunge cu trenul, biletele se cumpără online de pe site-ul ONCF.
