Tongariro Alpine Crossing, un traseu fantastic prin Noua Zeelandă

Tongariro Alpine Crossing: 19.4 km printre vulcani activi, vegetație alpină și lacuri turcoaz colorate de minereurile topite în ele. Un traseu fantastic, nu degeaba e considerat cel mai frumos traseu de o zi din Noua Zeelandă (și de două ori sit UNESCO – natural și cultural). 😊

Tongariro Alpine Crossing

Traseul începe dimineața devreme cu un shuttle care te preia de la cazare în National Park Village la 5.45 sau 7/8/9AM. Eu am plecat la 5.45, ca să fiu sigură că am timp suficient să fac tot traseul.

Pentru că Tongariro Alpine Crossing nu este în circuit, traseul începe într-o parcare în parcul național și se termină în altă parcare. De la Mangatepopo încep câțiva kilometri de drum ușor, bine marcat și amenajat – o cărare cu grilaje de plastic care împiedică alunecarea, iar pe unele porțiuni e un podeț din lemn care trece peste zonele bolovănoase, cu roci vulcanice.

Dimineața peisajul e foarte cețos, dar poți admira vegetația alpină cu tot felul de mușchi colorați, tufe pitice și roci vulcanice roșiatice. Mi-a amintit mult de Islanda și un alt traseu fabulos – Laugavegur 😊

Soda Springs

După Soda Springs, o cascadă până la care faci un ocol de câteva sute de metri, începe un urcuș ușor. Și aici traseul e foarte îngrijit, sunt trepte din lemn și pietre, ca să nu aluneci. Peste tot sunt toalete ecologice și anunțuri care te avertizează că urmează un traseu dificil – o mică exagerare, după mine, traseul e de dificultate medie, dar nu excesiv de greu.

Red Crater

Porțiunea cea mai grea a ultimul urcuș: după ce mergi pe un platou plat și încețoșat, trebuie să urci pe câteva stânci până la Red Crater, 1868 metri. Vântul e extrem de puternic acolo, te năucește cu forța lui.

La un moment dat s-a îndepărtat ceața și am văzut vulcanul Ngauruhoe pe lângă care trecusem – vulcanul a apărut și în Lord of The Rings sub numele Mount Doom. Ce priveliște! Incredibile locuri sunt în lumea asta!

Lacurile de Smarald

După Red Crater, care îți amintește că te plimbi pe lângă vulcani activi (ultimele erupții au fost în 1973 și 2012), zărești la picioarele tale Emerald Lakes, numite așa că pentru că sunt turcoaz datorită mineralelor care s-au topit în apa lor.

Lacurile s-au format în urma unor erupții vulcanice și sunt înșirate unul lângă altul. Coborârea până la ele se face pe o porțiune nisipoasă, pe care trebuie să ai mare grijă să nu aluneci. Jos vântul e mai slab, uneori insesizabil, așa că toată lumea face o pauză lângă lacuri. Erau și câțiva pescăruși care nu știu ce pescuiau, căci nu am văzut pești acolo, toată zona miroase puternic a sulf și se văd emisii pufăind în multe locuri.

Traseul de coborâre

La Emerald Lakes e jumătatea traseului și de acolo începe coborârea. Mă așteptam să fie un traseu mai neinteresant, dar nu – drumul care începe este senzațional, mai ales în prima parte: poți vedea în zare alte lacuri foarte mari și cărarea șerpuiește încontinuu până jos, mărginită de tufe aurii, flori mărunte și cu priveliștea aia frumoasă în zare.

M-am oprit de câteva ori doar ca să pot privi totul pe îndelete – ieșise și soarele și era plăcut să stai la soare și să ciugulești dintr-o ciocolată Cadbury, răsfăț după un urcuș greu 😀

Ultima porțiune

Pe ultimii 3-4 kilometri eram deja obosită, genunchii mei se săturaseră de atâta coborâre și traseul părea că nu se mai termină. Ultimii 3 kilometri au fost printr-o pădurice, până am ajuns într-o parcare unde a venit shuttle-ul meu.

National Park Village

De la Auckland la National Park Village ajungi ușor cu autobuzul – Intercity bus face șase ore și oprește fix în National Park, o localitate formată în mare parte din pensiuni și hoteluri.

Mergeți acolo cu provizii de mâncare din Auckland sau alt oraș mare, National Park nu are decât două mici băcănii și n-am văzut niciun restaurant, oamenii vin acolo doar pentru 1-2 zile, ca să facă traseul Tongariro Alpine Crossing.

Am stat la YHA National Park Backpackers, trei nopți de cazare au costat 84 NZD (245 lei) într-un dormitor de fete. Am rezervat shuttle de la National Park Shuttle, drumul dus-întors a costat 52 NZD (153 de lei), dar operatorul a fost altul, sunt mai mulți operatori și își mută pasagerii de la unul la altul, în anumite cazuri.

Lucruri utile

Câteva lucruri bine de știut despre Tongariro Alpine Crossing:

• Parcul Național Tongariro este sit UNESCO dual (natural și cultural) din 1993 și a fost primul din lume care a primit statusul de World Heritage cultural.
• Vârfurile munților și lacurile sunt locuri sacre pentru triburile Māori.
• Tongariro Alpine Crossing este un traseu de o zi care se poate face ușor pe cont propriu în anotimpurile calde (primăvara-vara-toamna). Iarna ai nevoie de un ghid.
• Durata medie este de 7 ore, unii îl fac în 6 ore, eu l-am făcut în 9 ore cu tot cu pauze lungi în mai multe locuri – am plecat pe traseu la 6.20 și am ajuns în punctul final la 15.30.
• Diferența de altitudine: 1196 metri.
• Traseul NU este circular, începe la Mangatepopo și se termină în parcarea Ketetahi, așa că nu poți merge la punctul de plecare cu mașina proprie, căci vei termina traseul în cu totul altă parte, mult mai departe.
• Ca să faci traseul ai nevoie de un shuttle, sunt mulți operatori în National Park Village și orice unitate de cazare te poate ajuta cu o rezervare. Cumpără biletul la fața locului sau online, dacă vrei să ai o confirmare din timp.
• Nu poți merge pe jos până la punctul de plecare pentru Tongariro sau să te întorci așa de la punctul terminus, de la parcarea de Ketetahi sunt 26 de kilometri până în National Park.
• Ca să faci traseul poți sta în mai multe sate din împrejurimi, dar alegerea obișnuită este National Park Village, care are și cele mai bune opțiuni pentru un shuttle. Alte sate din jur: Whakapapa Village, Taumarunui, Turangi, Raetihi, Ohakune și Taupo
• Traseul e considerat ca fiind unul dificil, dar depinde și care e nivelul tău de ”dificil”. Aș zice că este mai degrabă de dificultate medie, iar dacă ai mai făcut trasee de o zi pe munte, Tongariro n-o să-ți ridice prea multe probleme.
• Vremea este critică pentru a face traseul Tongariro – dacă se strică vremea brusc nu este recomandat să faci traseul, trebuie să te întorci
• Vulcanii activi sunt un pericol actual, pot erupe oricând, fără vreun anunț prealabil 😊
• Să aveți la voi echipament bun, inclusiv ceva pentru vânt/ploaie, preferabil cu glugă (te năucește vântul pe unele porțiuni). E bine să ai și bețe de treking (eu n-am avut) și mănuși, te ajută pe porțiunile mai dificile. Am văzut și tineri mergând acolo în pantaloni scurți, n-aș avea curajul ăsta 😀
• Tongariro este parc național, așa că e bine marcat și întreținut – îl poți face și singur(ă) fără probleme, nu cred că am fost singură pe traseu mai mult de câteva minute, mereu treceau oameni pe lângă mine (a se citi ”mă depășeau” 😀 ) și mulți intră în vorbă cu tine
• Pe traseu sunt toalete la fiecare două ore minim, însă nu sunt surse de apă sau de mâncare, trebuie să îți aduci cu tine rezervele pentru o zi și să nu lași nimic în urma ta.