Asilah e un sat pe malul Atlanticului, cu o Medina cu case perfect albe, străzi curate și pustii și câteva plaje frumoase. Un loc în care nu se întâmplă nimic, semi-abandonat, din care până și localnicii vor să fugă: am numărat cel puțin 15 anunțuri de case de vânzare în mica Medina – dacă visați să vă retrageți la pensie într-un loc uitat de lume, cu case frumoase pe malului oceanului, Asilah e locul perfect pentru așa ceva.
Înainte de pandemie bănuiesc că veneau mulți turiști pe acolo, dacă e să mă iau după magazinele de suveniruri de la care nu mai cumpăra nimeni. A fost atât de pustiu încât am stat singură în toată clădirea riad-ului – nici măcar recepție nu mai țineau, mi-au lăsat cheia și asta a fost tot. M-am speriat când am ajuns acolo mai devreme și nu mi-a răspuns nimeni când am bătut la poartă: în lipsa turiștilor și hotelurile sunt pustii.
A doua zi m-am dus să văd plaja și, pentru că era reflux, m-am plimbat de lângă ziduri.
După port, începe o altă plajă, lungă și frumoasă. Departe de tot se vede Tangier, iar după vreun kilometru este gara.
