Antananarivo, capitala malgașă: sosirea acolo și cum e să călătorești singur(ă) printr-un oraș sărac, dar neașteptat de interesant.
Comore – Nairobi – Antananarivo
Călătorii. Ca să ajungi din punctul A în punctul B uneori ocolești până în C sau D, ca de exemplu din Comore în Nairobi și abia apoi în Antananarivo, după o noapte pe aeroport.
Dar Nairobi e un oraș dezvoltat și civilizat cu călătorii. Sunt scaune-șezlong pe care poți sta lungit, există WiFi, cafenele și restaurante. Când m-am urcat în avionul pentru Madagascar eram obosită, dar eram în drum spre țara #100 vizitată în viața asta, așa că bucuria explorării a fost mai mare.
Sosirea în Antananarivo
Recomandarea primită pentru Madagascar a fost: „nu mergi nicăieri fără ghid, nu răspunzi la nimeni, nu dai bani la cerșetori”.
Eu: m-am plimbat prin Antananarivo și pe jos, am vorbit cu oamenii, am dat și pomană. Și am văzut că Antananarivo e mai interesant decât credeam, cu palate și cu muzee, ceva ce nu te-ai aștepta să găsești într-o țară săracă din Africa.
Venind dinspre Comore într-o altă țară săracă, precum Madagascar, am fost surprinsă să găsesc un aeroport modern, cu oameni care vorbeau limba engleză, cu bancomate și cu birouri de la care mi-am cumpărat un SIM card Orange pentru internet.
Din avion am zărit dealuri verzi, orezării și cer plumburiu – nu așa îmi imaginam Madagascar, dar, sinceră să fiu, nici nu încercasem prea mult să îmi imaginez țara în vreun fel. Voiam doar să o descopăr așa cum era.
La hotelul din primele două nopți – Sakamanga – aveau atâtea exponate încât arăta ca un mini muzeu. Obiecte, fotografii, povești. Credeam că sunt în Africa, dar Madagascar arăta ca un alt tărâm, unul care mă ducea cu gândul la Asia! Până și fețele oamenilor mă trimiteau acolo – misterul s-a elucidat când am citit un pic despre istoria lor. Malgașii, locuitorii din Madagascar, au strămoși indonezieni și africani, iar asta se vede pe fețele celor mai mulți dintre ei.
A doua zi după sosirea acolo m-am dus la Cotisse, o companie privată de transport, folosită deseori de turiștii străini ca să ajungă dintr-o parte în alta a țării. Mi-am cumpărat toate biletele și am plecat spre palat.
Palais de la Reine
Palais de la Reine, sau Rova de Antananarivo, este un palat istoric în capitala Madagascarului. Acolo sunt mormintele familiei regale Merina: Ranavalona I, prima regină a Madagascarului, și fiica ei, Ranavalona II, dar și Regele Radama I, soțul reginei Ranavalona I.
Palatul a trecut printr-un incendiu devastator în 1995 și a fost reconstruit. În interior sunt câteva galerii cu filmulețe despre istoria malgașilor, iar de la ultimul etaj ai o vedere panoramică asupra Antananarivo, cu construcții mici, cocioabe chiar lângă palat și orezării peste tot.
Lângă palat sunt și mormintele regale, care se vizitează doar cu ghid.
Lucruri utile: biletul de intrare este 20.000 Ariary (4.5 USD). La intrare ești abordat de ghizi, dar nu ești obligat să vizitezi palatul cu un ghid.
Palatul Andafiavaratra
De la Palais de la Reine am plecat pe jos să vizitez orașul. Palatul Andafiavaratra e palatul unui fost prim ministru din secolul 19, nu se vizitează oficial, dar se poate aranja cu un localnic de acolo.
Restaurantul Haka Fy
În drum am găsit acest restaurant specific malgaș – Haka Fy – și m-am oprit pentru masa de prânz. Am ales pui cu ghimbir care a venit cu niște legume fierte într-un pahar. A fost bun, iar restaurantul are o grădină frumoasă în care să te odihnești după ce ai umblat pe străzile din centrul istoric.
Muzeul Fotografiei
Antananarivo, capitala cam rău famată a unei țări sărace, are niște locuri surprinzător de interesante, ca Muzeul Fotografiei în care sunt expuse lucrările unor artiști contemporani. Muzeul are și o cafenea și o priveliște frumoasă spre restul orașului.
Lucruri utile: biletul de intrare este 20.000 Ariary (4.5 USD).
Pe străzile din Antananarivo
Antananarivo e un oraș sărac, în care trebuie să ai grijă la hoții de buzunare, mai ales în zonele aglomerate. Am mers pe jos pe străzi în căutarea unui supermarket, ba chiar am luat-o pe o alee îngustă între case, poate nu traseul ideal pentru o turistă străină, dar nu mi-au ieșit în cale decât familii și copii.
În Antananarivo nu e o idee bună să te plimbi singur(ă) seara, mai ales prin zone periferice, dar ziua, în zona centrală, nu mi s-a părut dubios. Șoferul care m-a dus de la aeroport la hotel mi-a zis, arătându-mi o zonă mai aglomerată, să nu umblu cu telefonul/camera foto la vedere – îl scoți, faci poze, îl bagi în geantă – și exact așa am făcut.
Am cumpărat mâncare vândută la tarabe, am fost la supermarket, am mers pe jos – apoi, când am obosit, am luat un taxi paradit să mă ducă înapoi la hotel. Mașinile de taxi sunt așa de vechi că par să fi fost construite în 1950, dar șoferii sunt amabili și îți țin ușa, care oricum de abia se mai ține în balamale. O cursă e 20.000, 25.000 sau 30.000 Ariary dacă e dimineața devreme.
Se vorbește franceza, așa că periați-o bine înainte de sosirea acolo, cu engleza nu rezolvi mai nimic.
Cazare în Antananarivo
La sosirea Antananarivo am stat la Hotel Sakamanga, mai scump decât media, dar e un hotel bun, micul dejun e generos, au piscină și seara uneori au concerte scurte, camerele sunt cochete, iar holurile au zeci de exponate care te fac și mai curios să descoperi țara asta deosebită, Madagascar.
