Lacul Bunyonyi: ”Mzungu, unde mergi?”

Bunyonyi, lac în sud-vestul Ugandei format de erupții vulcanice: peisaje verzi, plimbare cu barca, drumeție pe dealuri, vizită în piața din sat și fantoma întoarcerii acasă.

Kisoro-lacul Bunyonyi

Lacul Bunyonyi este al doilea cel mai adânc lac din Africa, cu o adâncime estimată de 900 de metri, e înconjurat de peninsule ca niște degete care se întind, curioase, spre apele lui mereu calme. Mi-am dorit să ajung acolo nu pentru gorilele de munte, pe care e destul de costisitor să le vizitezi la ele acasă, ci pentru peisajele verzi cu lacuri și vulcani.

Câteva zile în Kisoro au fost suficiente ca să văd lacul Mutanda, apoi m-am mutat pentru o săptămână la lacul Bunyonyi, ca să pot lucra remote în liniște și să nu umblu de colo-colo non-stop.

Uganda nu e o țară dezvoltată în care să poți planifica transportul în avans. Eram în Kisoro și știam că trebuie să ajung în Kabale și apoi la Bunyonyi, dar cu ce, habar nu aveam.

Acolo unde nu există informații online, există ajutor la fața locului. Gazda de la hotelul din Kisoro a aranjat transportul până în Kabale, nu cu autobuzul, ci un fel de „taxi colectivo”, un autoturism obișnuit în care se înghesuie mulți pasageri și pleacă doar când e plin.

Fiind străină, am primit locul de onoare din față, apoi șoferul m-a anunțat că dacă vreau să stau singură acolo, trebuie să plătesc pentru două persoane, pentru că pe scaunul ăla puteau fi înghesuiți doi oameni.

În sfârșit, am plecat cu încă doi pasageri pe bancheta din spate și ne-am oprit în centrul orașului pentru o oră și jumătate. De ce? Pentru ca șoferul să găsească și alți pasageri. Mașina avea două banchete în spate și ambele au fost ticsite bine cu oameni.

Autoturismul mergea la Kabale, așa că l-am întrebat pe șofer cum pot ajunge la lacul Bunyonyi. Putea să mă ducă el, am aflat, dar mă costa încă 60.000 UGX pe lângă ăia 40.000, prețul dublu până în Kabale. Mi s-a părut mult, dar gândul de a merge cu două rucsacuri cu o boda boda (motocicletă), nu mă încânta foarte tare.

A fost o decizie bună, drumul Kabale-lacul Bunyonyi e de pământ și cam denivelat, iar până la resortul meu erau peste 8 kilometri. În schimb drumul Kisoro-Kabale e de o frumusețe rară, numai dealuri verzi peste tot și o șosea asfaltată care șerpuiește așa vreo două ore.

Bunyonyi Safaris Resort

Am stat o săptămână la Bunyonyi Safaris Resort, cu micul dejun și masa de prânz incluse, și m-am bucurat că am luat pachetul ăsta, căci la Bunyonyi sunt doar mici sate izolate și niciun restaurant în afara hotelurilor.

În schimb e plin de cazări pe malul lacului, de la unele mai ieftine până la resorturi cu tot confortul. Decembrie e sezon slab, așa că Bunyonyi Safaris Resort a fost destul de gol cât am stat acolo, au mai venit niște grupuri pentru câte o noapte, însă nimeni care să stea o săptămână întreagă, ca mine.

Hotelul are camere simple, piscină și zone de relaxare, WiFi în camere, spa și masaj, dar ceea ce e excepțional acolo este mâncarea. Nu am fost prea impresionată până atunci de mâncarea din Uganda, dar la Bunyonyi Safaris Resort mâncarea a fost foarte bună, în special masa de prânz.

WiFi-ul nu a fost foarte puternic, dar nici nu m-am bazat pe el cât am stat în Uganda, am avut 45GB de la Airtel, suficient ca să pot ține call-uri online când am avut nevoie.

Piața de pe malul lacului Bunyonyi

Pe drumul care vine dinspre Kabale și ajunge la Bunyonyi e un sat în care se ține un târg bi-săptămânal care atrage toți locuitorii din zonă. Se vând legume care se cultivă pe dealurile din jur – fasole, cartofi, dar și fructe și animale, ca porcii.

Nu există magazine mai acătării acolo, găsești doar produse de bază. Dacă ai nevoie de o farmacie sau ceva mai sofisticat, trebuie să mergi cu boda boda până în Kabale. La fel ca în alte locuri din Uganda, apariția unui mzungu (străin) e ceva remarcabil, dar am fost strigată pe stradă mai rar decât în Kisoro, semn că localnicii de la lacul Bunyonyi au văzut ceva mai des oameni albi.

Biserica protestantă

Bunyonyi e un lac superb, dar cât am stat acolo a plouat zilnic, deși sezonul ploios se terminase recent. Vremea imprevizibilă înseamnă că pleci de la hotel pe soare și într-o oră te poate lovi ditamai ploaia torențială.

Într-una din zile am ieșit să mă plimb puțin și brusc a început să plouă. M-am adăpostit sub streașina unei biserici, a mai venit o femeie cu doi copii și a deschis ușa să stăm toți înăuntru. Am stat acolo vreo oră, în timp ce afară era rupere de nori, ziceai că a venit potopul.

Eram încă în biserica protestantă din Uganda, scrollând pe telefon, când m-am trezit cu trei copii de 4-6 ani lângă mine, uitându-se în telefonul meu. Ne-am uitat împreună la clipuri amuzante cu animale, cel mai mic dintre ei mi-a luat telefonul și a început să apese pe butoane, mi-a deschis emailul, dacă îi lăsam telefonul o oră, învăța la perfecție să îl folosească. Au fost fascinați de aparat și de ce pot vedea acolo 🙂

Plimbare cu barca pe lacul Bunyonyi

Dacă ajungi la Bunyonyi, nu poți să ratezi o plimbare cu barca pe lac, e o activitate plăcută acolo. Puteam închiria o barcă și la hotel, dar costa 200.000 UGX (53 USD) sau chiar 400.000 UGX (106 USD), așa că m-am dus în sat să mă interesez cât costă.

Pe drum m-am întâlnit cu un ugandez, el m-a întrebat dacă nu vreau o plimbare cu barca și uite așa mi-am găsit ghidul pentru ziua aceea. Mi-a spus și de un traseu de drumeție de pe care poți vedea lacul de sus, și dacă tot era o zi cu soare, am zis să profit de asta. Excursia cu barca combinată cu drumeția pe dealurile din Bunyonyi a costat 120.000 UGX (32 USD).

Plimbarea cu barca durează o oră, ghidul mi-a povestit ce e pe insulele pe lângă care treceam (sunt peste 20 de insulițe pe lacul Bunyonyi), ultima atracție de pe lac fiind Punishment Island, o insulă foarte mică pe care, pe vremuri, erau abandonate fetele însărcinate și nemăritate. O astfel de insulă există și pe lacul Mutanda, dar acolo e mai mare și acum e construit un Airbnb acolo.

Drumeție pe dealurile de la lacul Bunyonyi

A vedea lacul de pe apele sale e una, să îl vezi de la înălțime e cu totul altceva. Pe peninsula de dincolo de sat e un traseu de pe care poți admira lacul și într-o direcție, și în alta. Cărarea urcă treptat, trece pe lângă case, un fel de craftcenter din care mi-am cumpărat și eu o prostioară, apoi ajunge în vârful dealului, unde ai o priveliște superbă.

Eram acolo când cerul s-a schimbat brusc și după câteva minute a început să plouă, tot mai tare. Împreună cu ghidul, ne-am adăpostit pe un fel de terasă cu acoperiș și am așteptat vreo jumătate de oră să se oprească ploaia.

Oricât de tare ar bate vântul, lacul rămâne aproape nemișcat, vântul se prelinge peste dealuri, fără să atingă apele lacului care rămân în permanență calme.

Cum faci o drumeție la lacul Bunyonyi

Ghid mi-a fost Osbert, îl puteți contacta pe email la osbertainebyona@yahoo.com, organizează și alte excursii, de exemplu un tur în satul pigmeilor sau la niște peșteri de peste deal. Plimbarea cu barca și drumeția pe dealurile din Bunyonyi au costat 120.000 UGX (32 USD) și au durat vreo 3-4 ore.

Fantoma întoarcerii acasă

În ultima zi am mai făcut o plimbare pe dealurile de lângă lac, apoi am fost la un pas de a renunța la călătoria de cinci luni prin Africa și a mă întoarce acasă de pe o zi pe alta.

Am început prin a mă gândi să mă întorc în ianuarie, în loc de luna martie, apoi mi-am zis „dar de ce nu peste o săptămână?”, ca să realizez brusc că și a doua zi era, de fapt, o opțiune.

Era sâmbătă seara, eu eram la mama naibii în mijlocul Africii undeva în Uganda aproape de granița cu Rwanda și Congo și am fost la un pas să îmi iau un bilet de avion (cel mai ieftin găsit!) pentru a doua zi la 5.30PM pentru Viena.

Doar că nu știam dacă pot ajunge la timp la aeroport din capătul ăla de țară, iar după 2-3 ore de căutări pe internet, m-am liniștit. Urma să decid a doua zi dimineața, iar a doua zi n-am mai simțit nevoia să decid nimic.

Am realizat că dacă vreau, chiar pot să mă întorc acasă a doua zi. Că durează 30 de ore sau 15, dar puteam fi destul de repede la mine acasă, în universul pe care îl știam. Că am libertatea asta de a renunța la ceva, de a spune stop-joc, gata cu demonstrațiile, cu nostalgiile după un vis sau o idee, pot să-mi bag picioarele și să simt zero regret. Pot să fac toate astea, alții nu pot.

Mi-e mai ușor mie să străbat toată planeta de pe o zi pe alta decât va putea un locuitor din țările astea africane să ajungă în Europa, în timpul vieții sale. Iar asta n-are nicio legătură cu vreun concept de „dreptate” sau „bine” sau „rău”, e doar ceea ce e.

Încă n-am renunțat la călătoria de cinci luni prin Africa. Dar să faci un gest nesăbuit și să te sucești de pe o zi pe alta poate fi o aventură mai mare decât plicticoșenia bine planificată pe care mi-o sabotez uneori.

De ce m-a bântuit gândul întoarcerii în universul european? Pentru că Africa are și darul de a mă obosi uneori. E o experiență altfel, mai ales în țările care nu văd des turiști albi, și e o lume mai săracă, un univers rural chiar și atunci când ești într-un oraș mare.

Nu există centre urbane ca în Europa, în Americi sau în Asia, să ieși să te plimbi undeva, să vezi arhitectură, vreo ”Plaza de Armas” în care să te relaxezi într-o cafenea, colțuri pitorești pe care să le fotografiezi. Totul e funcțional și cam sărăcăcios, iar aglomerația din unele orașe precum Kampala are darul de a te angoasa.

În schimb oamenii sunt calzi și prietenoși, sunt curioși să afle mai multe despre tine și peste tot unde am fost, m-au ajutat în moduri neașteptat de prietenești. Poți să fii mzungu și să călătorești singură acolo, dar ești printre oameni ca și tine, e aceeași umanitate peste tot, ca o plasă de siguranță creată de mii de ani de dezvoltare a unei societăți.

În imagini ultimele instantanee cu lacul Bunyonyi, unde o mzungu s-a plimbat, spre șocul populației locale, prin niște sate în care nu e ”nimic” de văzut. ”Mzungu, where are going?” am fost întrebată insistent. Nu am știut ce să răspund. Dar o să aflu când ajung acolo 🙂