Am călătorit în Brazilia în perioada sărbătorilor de iarnă și multă lume a fost curioasă cât costă o vacanță de Anul Nou acolo. Nu știu la ce sume vă așteptați, dar două săptămâni și jumătate în Brazilia într-o vacanță pe cont propriu, singură, au costat 2.000 de euro.
E ianuarie, a început încă un an, temperaturile se strâng în jurul lui zero grade și euforia lui 2020 pare că a trecut deja. Ei bine, și?… Toarnă-ți un pahar de vin, dă drumul la muzică (playlistul ăsta pe care îl ascult obsesiv de câteva săptămâni sau orice altceva) și visează. La ce?! La ce vrei tu! Și mai bine de atât, intră pe Skyscanner, alege la destinație Everywhere și vezi ce destinație îți iese în cale. Mie mi-a ieșit Brazilia și a fost cel mai bun leac pentru iarna asta, unul din care o să mă hrănesc până la vara următoare. Sau până la destinația următoare. Ori până în viața următoare.
La 45 de minute de Paraty e un orășel cu plaje spectaculoase: Trindade. E plin de turiști care se înghesuie într-un capăt al plajei, unde valurile sunt mai domoale și sunt și pensiuni și magazine aproape de plajă. După ce te îndepărtezi de zona asta aglomerată nu mai e aproape nimeni, doar peisaje de carte poștală și valuri sălbatice.
Paraty e un orășel colonial la sud de Rio, cu un centru istoric încântător, case albe cu uși și ferestre colorate, străzi pietonale care și-au păstrat pavajul original și zeci de magazine și cafenele.
La câteva ore de Rio de Janeiro e Ilha Grande, o insulă cu plaje parțial izolate, munți, multă vegetație și delfini. E plin de turiști brazilieni și străini, e scump, e superb, mâncarea e bună și sunt o grămadă de locuri de văzut pe insulă și prin împrejurimi.
Anul Nou în Rio, pe Copacabana, e o experiență braziliană pe care nu voiam să o ratez: brazilienii se strâng pe plajă ca să vadă artificiile, să petreacă cu prietenii, să asculte muzică și să danseze. Și deși mă așteptam să fie o petrecere mult mai mare și mai gălăgioasă pe Copacabana, spectacolul artificiilor e unul excepțional.
Ultima mea amintire din Rio este asta:
Așteptam transferul spre Ilha Grande, iar tipul care avea grijă de vila în care stăteam, un mulatru care vorbea doar portugheză și cu care mi-a fost cam greu să mă înțeleg, nu mai era acolo să îmi iau rămas bun de la el. Fusese foarte amabil cu mine și apreciasem asta cu atât mai mult cu cât mă temusem un pic de Rio: veneam dintr-o țară în care trebuie să te păzești mai tot timpul și câteodată devine obositor asta, așa că ai nevoie de un loc al tău la care să te gândești din când în când, un fel de ”safe heaven” care să fie ”safe” doar pentru tine. Rio de Janeiro reușise să fie asta, un loc la care să mă pot întoarce oricând, chiar dacă doar în mintea mea.
Când m-am dat jos din Uberul care m-a dus din Santa Tereza la Corcovado, șoferul mi-a urat, zâmbind, ”Feliz Ano Novo!” Era 30 decembrie și deja ziua începuse mai mult decât perfect 😛
Pentru cineva care se temea să viziteze Rio de Janeiro, a fost o surpriză prima plimbare pe străzile orașului, care s-a întâmplat să fie în Santa Tereza. Nu știam mare lucru despre cartier, în afară de faptul că a fost a doua opțiune când am căutat cazare în Rio: voiam să stau în Centrul Vechi, care mi se părea a fi ”the place to be” pentru simplul motiv că era centrul, dar cum nu am găsit ce căutam acolo, iar Villa Franca avea recenzii excelente, m-am ”mulțumit” cu Santa Tereza.
Pe vremea când îmi umpleam mintea cu povești de Jules Verne și aventuri prin junglă, visam să merg și eu într-o astfel de expediție, să descopăr specii noi de fluturi sau măcar de păianjeni și să mă rătăcesc prin jungle tropicale în care n-a călcat nici un om alb. Apoi am crescut și am aflat că toate locurile necunoscute au fost descoperite deja, că nu se mai organizează expediții, ci sejururi și circuite ghidate și că va trebui să-mi imaginez propriile aventuri și expediții în cunoscut.