I-am spus gazde mele din Adelaide că îmi doresc să văd canguri. El: „At the zoo! It’s very close!”
Eu: 😳😳😳 „I was hoping to see them in nature…”
El: „Aaaaaaahhh….you’ll have to drive a lot for that!”
Perth
Am rămas cu speranța asta până la finalul călătoriei în Australia și în ultimele zile în Perth era ultima șansă să văd acest animal iconic – cangurul. Nu îmi plac grădinile zoologice, așa că am vizitat o rezervație din centrul orașului, pe Insula Heirisson.
E o pășune largă protejată cu garduri ca să nu fugă toți cangurii în vreo cafenea din centru. Înăuntru sunt câteva familii de canguri și îmi imaginam că sunt ușor de depistat, dar m-am plimbat pe acolo minute în șir fără să văd niciunul.
La un moment dat am traversat o pădurice și când am întors capul am zărit un cangur tânăr odihnindu-se la umbra unui copac. În sfârșit! Nici nu știam dacă mă pot apropia de el, erau anunțuri care te avertizau că pot fi agresivi…îți mai trag un picior dacă ești imprudent. Dar ăsta micu’ a stat cuminte cât l-am fotografiat în neștire.
Când am ieșit de acolo le-am zis și altor turiști că ăla e locul în care pot vedea un cangur și a fost singurul pe care și ei l-au văzut pe acolo. Deși m-am plimbat prin rezervație vreo oră, n-am mai zărit niciun picior de cangur, era caniculă și se ascundeau toți.
Remote în Perth
”You got the best office in town!”, mi-a zis un australian la cafeneaua Epoch dintr-un muzeu. Și chiar așa era! Aer curat, priveliște frumoasă, Wi-Fi OK și un porumbel care s-a tot urcat pe masă în speranța vreunui croissant, probabil.
Perth e un oraș mare, dar plăcut. Acolo am văzut un brad de Crăciun care să-mi amintească de sărbătorile care se apropiau și care în Australia pică la începutul verii. Sunt mai multe plaje pe care le poți vizita, dar după insula Rottnest văzusem deja tot ce e mai frumos în privința asta.
Câteva zile mai târziu m-am întors în Kuala Lumpur. Era timpul să fac drumul înapoi spre casă.
