Citeam într-o zi un interviu cu un cuplu care s-a plimbat prin America de Sud cu bicicleta (din păcate și-au șters blogul) și povesteau că din tot ce au vizitat prin lume cel mai frumos a fost Carretera Austral, autostrada care străbate Patagonia din Chile de la Puerto Montt la Villa O’Higgins: lacuri, munți, peisaje solitare și intangibile.
Natales e un orășel înconjurat de astfel de peisaje, este poarta de intrare pentru Parcul Național Torres del Paine, cu un aeroport micuț și cochet, cu aer scandinav. Am vizitat orașul în ultima zi acolo, într-o zi cu soare cu dinți. Imediat ce am ieșit la plimbare m-am pricopsit cu câțiva prieteni nechemați, niște dulăi mari, dar amatori de companie umană. Pe oriunde o luam eu, hop și ei, deschizându-mi calea și oprindu-se din când în când să se certe cu alți câini.
Noroc că vin din România și nu mă sperii de câini, ăștia de abia așteptau să le acord puțină atenție, să fie băgați în seamă și mângâiați. Ne-am plimbat împreună pe malul apei: multe bărci de toate felurile și munți în zare, dar un frig…parcă fusese mai cald în Torres del Paine sau simplul fapt că acolo am făcut efort și m-am încălzit m-a făcut să stau și în tricou. Natales mi-a amintit un pic de Reykjavik, de plimbarea de pe promenadă – e ceva fascinant la ținuturile astea îndepărtate și reci, în care soarele e un cadou nesperat, care trebuie prețuit cum trebuie.
Lucruri utile
Natales e un oraș mic cu doar câteva bancomate de la care nu am putut scoate bani cu cardul Revolut (Mastercard prepaid, acum au băgat și Visa), așa că dacă veniți din Santiago sau alt oraș mare, aveți grijă să scoateți acolo bani. Plata cu cardul e acceptată în magazine, deși eu am avut probleme cu cardul și aici.
Am stat la Hostel 53 Sur, un mic hostel cu camere private, cel mai ieftin din Natales. Camerele sunt foarte prost izolate și auzi toate zgomotele din clădire. Există și o autogară mare în oraș cu curse frecvente spre Torres del Paine și Punta Arenas.
