Insula Floreana, Galapagos: culorile naturii

Imaginează-ți Galapagos. Ce culoare are? Verde, albastru…negru? Dar roșu?

În fiecare an de ziua mea caut să o petrec într-un loc frumos. În 2020 am fost la Sete Cidades, în Azore, iar acela chiar e un loc senzațional, indiferent de ocazie. În 2021 s-a nimerit să fie un alt loc special: insulele Galapagos 😊

Cerro Pajas

Insula Floreana e o insulă mai mică și mai slab populată la sud de Santa Cruz, insula pe care aterizează mare parte dintre vizitatori. Poți ajunge acolo cu barca, fie cu un tur organizat sau doar bilet de feribot. Eu am preferat să merg acolo pe cont propriu, în afară de mine toți ceilalți de pe barcă erau într-un tur organizat.

Ghidul își făcea probleme pentru mine, ce anume o să fac acolo?! Vreau să vizitez orașul? Oraș?! Nu vine nimeni în Galapagos pentru orașe, voiam să explorez insula, chiar dacă nu aveam un plan bine stabilit în minte. Pe hartă insulă părea mică, la fața locului mi-am dat seama că geografia locului nu îți permite să te plimbi pe țărm, e o insulă vulcanică, precum restul, cu munți și dealuri acoperite de vegetație sălbatică.

Cei din grup s-au dus cu autobuzul spre vârful unui mic munte de pe insulă – Cerro Pajas, la vreo 6 kilometri de port, așa că am luat-o într-acolo pe jos. Credeam că va fi un traseu prin natură, dar trebuie să mergi pe un drum asfaltat și la un moment dat m-am plictisit, deși chiar și așa a fost o plimbare plăcută: mirosea fantastic a ierburi calde și era genul acela de liniște tămăduitoare de care nu ai parte în oraș, doar în mijlocul naturii.

Lava Lodge

Din Puerto Velazco Ibarra, micul oraș de pe insulă (absolut neglijabil cu totul), se ajunge ușor la Loberia, o mică rezervație pentru leii de mare. La intrare este o cazare frumoasă – Lava Lodge, cu niște cabane din lemn înconjurate de vegetație colorată. Acolo am descoperit Cucumis dipsaceus, ca niște lămâi țepoase care cresc pe niște vrejuri de dovleac – este comestibil, se pot mânca semințele și frunzele tinere, iar din fruct se face un suc antidot împotriva otrăvirilor.

Trebuie să fie grozav să stai câteva zile în liniștea aia, cu o asemenea priveliște! Locul era pustiu, în afară de un cuplu cu care m-am întâlnit mai departe și care stăteau într-una din cabane, nu mai era nimeni la Lava Lodge, doar un stârc mare care m-a studiat cu atenție și nedumerire.

Loberia

Loberia e o rezervație pentru leii de mare pe niște insulițe stâncoase interconectate. E amenajat un traseu marcat cu roci vulcanice, traseu care care trece peste bolovani și prin câteva mici plaje. Dar ce e fabulos acolo sunt culorile: e o plantă roșie – Sesuvium, care își schimbă culoarea în sezonul uscat – din verde se transformă într-un roșu intens. În noiembrie a fost roșu aprins, în alte luni are altă culoare.

Pe ultima insuliță, unde sunt mai mulți lei de mare, nu se poate ajunge, dar îi vezi în apă și în multe alte locuri din arhipelag. E și o mică plajă unde te poți odihni la umbra unor mangrove – apa a fost cam rece în noiembrie, dar nici temperaturile nu erau foarte ridicate, 24-25 C. Pentru că m-am dus la Loberie înaintea grupului de pe barcă, în afară de mine și de alți doi tineri nu a mai fost nimeni acolo 😊

Playa Negra

Playa Negra e plaja orașului, cu câteva vile mai mari, probabil hoteluri, și singurul ”bar” de pe insulă. Din când în când pe plajă se opresc și leii de mare, care oricum sunt o prezență constantă peste tot în Galapagos.

Flamingo Lake

Mai aveam aproape două ore până la plecarea bărcii și am luat-o spre capătul opus al orașului în căutarea unui drum spre Flamingo Lake, care apărea pe hartă. Părea că nu e nimic acolo, dar am urmat un drum de pământ până am ajuns la începutul unui traseu interesant, o cărare marcată prin câmpia de lavă.

Cu totul alt peisaj acolo! Dacă la Loberia era vegetație mai normală, pe câmpia de lavă erau doar roci vulcanice și câteva plate țepoase. M-am întâlnit cu iguane, una negru-roșie stătea ca regele universului în vârful unei stânci, altele dormitau printre pietre.

Mi-a plăcut mult traseul ăsta care mi-a amintit de câmpiile de lavă din Islanda, peisaje ca de pe altă lume. Traseul nu pare preferat de agenții, așa că nu mai era nimeni acolo, deși se parcurge ușor, într-o oră dus-întors.

La final am ajuns la un mic lac – Flamingo Lake – și am găsit chiar și un flamingo singuratic și perfect roz 🦩 Ce de frumusețe! Peste tot diverse scoici, dar și oase albe, probabil de la leii de mare, iar în depărtare Cerro Pajas, cu conul său rotunjit.

Cum ajungi pe insula Floreana

Din Puerto Ayora circulă bărci de două ori pe zi către insula Floreana: 7.30 AM și 3 PM. Am cumpărat biletul dus-întors online de la Book-Ec, a costat 68 USD. La plecarea din Santa Cruz se mai plătește o taxă de 1 USD (taxă de oraș, pentru că pleci de pe insulă), iar barca-taxi costă 0.50 USD în Puerto Ayora și 1 USD în Puerto Velazco Ibarra (iahtul parchează în larg).

Pe Floreana sunt câteva hoteluri, dar n-am văzut taxiuri, Puerto Velazco Ibarra e un oraș extrem de mic și banal. La intrarea pe insulă se face un mic control: al temperaturii, dar și al bagajelor. În Galapagos sunt foarte atenți să nu transporți fructe sau plante native de pe o insulă pe alta.

Mulți turiști vizitează insula cu o excursie organizată, dar Floreana se vizitează foarte ușor și pe cont propriu, chiar dacă ai doar o zi: Loberia și Flamingo Lake sunt aproape de port, pentru alte locuri ai nevoie de mașină, asta se rezolvă cu localnicii.