Marele Amazon

Pe vremea când îmi umpleam mintea cu povești de Jules Verne și aventuri prin junglă, visam să merg și eu într-o astfel de expediție, să descopăr specii noi de fluturi sau măcar de păianjeni și să mă rătăcesc prin jungle tropicale în care n-a călcat nici un om alb. Apoi am crescut și am aflat că toate locurile necunoscute au fost cunoscute deja, că nu se mai organizează expediții, ci sejururi și circuite ghidate și că va trebui să-mi imaginez propriile aventuri și expediții în ”arhicunoscut”.

Am bătut drumul până la Manaus din Brasilia ca să văd Amazonul măcar pentru o zi, dacă mai mult nu am putut de data asta. Poate va fi un timp în care să pot sta câteva săptămâni în junglă și să navighez cu o barcă în amontele râului, până la izvoarele sale.

Sunt peste o sută de triburi care trăiesc izolate în pădurea amazoniană. Ca să vizitezi triburile care trăiesc în rezervații ai nevoie de permise speciale emise de guvernul brazilian. Accesul e dificil, rezervațiile sunt departe, în inima junglei, așa că ceea ce primești, ca turist pe fugă, sunt niște tururi de una sau mai multe zile, în locuri cu acces facil.

Delfinii roz

Am cumpărat o excursie de o zi de la agenția care avea sediul chiar în hostelul în care am stat și a doua zi dimineața am plecat cu mașina spre port, unde ne-am îmbarcat într-o barcă mai mare, cu mai mulți turiști. Prima oprire, după ce am navigat în jur de o oră de la Manaus, a fost la un ponton lângă care puteai înota cu delfinii roz din Amazon.

Delfinii sunt sălbatici și trăiesc liberi în râu, dar au câteva locuri preferate unde pot fi văzuți de aproape. Am primit o vestă de salvare și am intrat în apă împreună cu un grup de vreo 8 persoane și un angajat care avea rolul de a atrage delfinii cu pește crud, lovind apa ca să le atragă atenția, apoi momindu-i ca să își scoată botul din apă și să sară mai sus ca să prindă peștele și să îi vedem.

Delfinii vin chiar lângă tine, nu ai voie să îi atingi, apar și dispar destul de rapid și deși sunt niște animale mari, nu le observi când se strecoară pe lângă picioarele tale și apar în mijlocul grupului, încercând să prindă peștele. Sunt foarte frumoși 😊 E o experiență pe care, dacă o poți avea, nu trebuie să o ratezi, e fericire pură să îi vezi de aproape.

Dansuri tribale

Următoarea oprire a fost pe malul apei, la o comunitate indigenă care trăiește din spectacolele pentru turiști. Ne-au dansat, ne-au lăsat să îi fotografiem, am cumpărat suveniruri, iar eu am descoperit o scară care urca prin junglă până la casele lor, construite sus pe un deal. Mă pregăteam să urc până m-a văzut cineva și a trebuit să mă întorc. Din cerceii mei cu pene colorate am pierdut unul imediat ce m-am urcat pe barcă, a fost luat de vânt.

Furtuna

La amiază a început să plouă torențial. Eram cu barca pe Amazon și începuse să se clatine binișor din cauza vântului, așa că au oprit barca și am stat pe loc jumătate de oră, să se mai potolească furtuna. Turna cu găleata și ne clătinam ca o coajă de nucă. Apoi încet-încet furtuna a început să se potolească și am plecat mai departe.

Lacul Janauari

Pe Rio Negro, la o oră și jumătate de Manaus, e Parcul Ecologic Lacul Janauari, cu câteva hectare de pădure inundată și zone umede. E și o comunitate locală acolo și un restaurant cu capacitate mare, așa că a devenit un loc de oprire obligatoriu pentru majoritatea excursiilor cu plecare din Manaus. După furtuna care ne ținuse pe loc eram cu toții morți de foame, așa că înainte de toate am mâncat: masa a fost tip bufet, iar mâncarea delicioasă, mai puțin salata cu coriandru – am ajuns să detest această plantă aromatică destul de iubită în America de Sud.

Chiar lângă restaurantul plutitor era un podeț de lemn care traversa pădurea până la lac. E o plimbare de 10 minute care îți permite să vezi jungla fără să-ți murdărești pantofii. Chiar la intrarea pe podețul acesta stpteau de strajă niște maimuțe obraznice, una a încercat să fure paharul unei fete, alta s-a apropiat de mine, pe la spate, și mi-a furat un șervețel din buzunarul rucsacului. Vezi maimuțe peste tot, cei mai drăguți sunt puii care dorm încovrigați pe câte o creangă. Pe lac sunt nuferi mari, considerați simbolul Amazonului – floarea lor trăiește doar trei zile: înflorește albă, devine roz și moare roșu închis.

Flutuante do Pirarucu

Arapaima gigas sau pirarucu e cel mai mare pește de apă dulce și e o specie nativă din bazinul Amazonului. La Flutuante do Pirarucu sunt câteva bazine unde îi poți vedea agitându-se în apă și, pentru o taxă, poți să pescuiești și tu unul.

Locul în care Rio Negro se unește cu Amazonul

Lângă Manaus se unesc două râuri care împreună dau naștere fluviului Amazon: Rio Negro, cu o apă mai acidă și mai închisă la culoare, și Amazonul, nămolos și mai alcalin. Din cauza vitezei diferite a apei, a temperaturii și a densității, cele două râuri nu se amestecă și se vede foarte clar unde apele lor se întâlnesc.

Lucruri utile

Excursia de o zi a costat 150 reali (redus de la 180 reali) și a inclus transport până în port și înapoi la cazare, transport cu barca, ghidaj, masa de prânz și înotatul cu delfinii. Am plătit cu cardul la Lacul Janauari. Recomandarea mea e să cumpărați excursiile de la fața locului, prețurile sunt mult mai mari online.

Manaus

Manaus: umed, cald, îndepărtat. Un oraș cu clădiri cândva frumoase, acum într-o paragină aristocratică, de nobil scăpătat care și-a luat demult tălpășița din cuibul aurit de pe care se scorojește acum vopseaua. Și-a luat și mobila cu el și a lăsat doar pereții goi.

Așa se vede Manaus din fugă, dar privit de aproape îți lasă o altă impresie: un orășel de provincie puțin cam stingher, dar fermecător. Piața în care e Teatro Amazonas a elegantă și statuia din mijloc te duce cu gândul la explorarea unor locuri îndepărtate și inaccesibile. Teatrul e uimitor de frumos și încă mai găzduiește piese la care îți poți cumpăra bilet, dacă nu vrei să te rezumi la turul în limba engleză.

Când ieși din perimetrul zonei centrale vezi din nou vagabonzi și prostituate la umbra bisericii, piețe haotice în care se vând nenumărate fructe și legume, magazine cu chinezisme ieftine și supraveghetori cocoțați pe taburete înalte ca să vadă orice mână hoață, limonadă rece vândută în înghesuiala bazarului, kitch-uri nenumărate și suveniruri fără valoare, înghețată la self service și prânz la fel, clădiri care-ți amintesc de Portugalia și parcuri surprinzător de curate, cu terenuri de sport, dar și câte un palat renovat prin curtea căruia te plimbi nițel uimit că nu e totul dărăpănat și semi-dubios. La un moment dat renunți să mai încerci să înțelegi ceva din Manaus și îl accepți așa cum e: ești în Amazonas, ”Bine ai venit!”, cel mai mare fluviu din lume te așteaptă!

Lucruri utile

Manaus și regiunea Amazonas sunt pe alt fus orar decât restul Braziliei. Zborul de la Brasilia la Manaus durează 3 ore, de la aeroport până în oraș există un autobuz pe care nu-l recomand, nu arată prea bine și orarul e destul de neprietenos. Un Uber de la aeroport până în centrul orașului a costat 23 reali.

Teatro Amazonas se poate vizita, biletul unui tur costă 20 reali și au și tururi ghidate în limba engleză. Tot în piața centrală e un magazin cu produse indigene, dacă vrei un suvenir de acolo.

Clima este mai umedă decât în restul țării, dar sunt destul de puțini țânțari, în principal pentru că Rio Negro are o apă acidă, care nu le place insectelor.