În a doua zi în Petra am făcut un alt traseu prin munți, mai popular decât traseul Al-Khubtha, din ziua anterioară. Am repetat drumul din Siq până la Al-Khazneh (Treasory) – Strada Fațadelor – Teatrul – Strada Coloanelor – Marele Templu – Qasr al-Bint – Ad Deir (Monastery). De la Treasory până la Qasr al-Bint este drum plat, îl poate parcurge oricine. De la Qasr al-Bint la Ad-Deir începe distracția 🙂
Am auzit prima dată de Petra în copilărie, dintr-un vechi album National Geographic, cu coperte vișinii, cartonate. Erau 5-6 volume groase cu fotografii din toată lumea: locuri și oameni și culori, aproape că simțeam aromele Orientului când deschideam coperțile grele. Acolo, printre multe alte imagini, era și Petra cu a sa Trezorerie și culoarul aproape mistic (Siq) care duce la ea, printre pereții verticali ai munților. Fotografii din anii ‘60-‘70, când turismul în masă nu se inventase încă și nu oricine ajungea acolo.
Eram în autobuzul care mergea la Amman, un autobuz prăfuit care bătea drumul lung de la aeroport la Tabarbour, când mi-am dat seama că GPS-ul telefonului nu mă localiza. Ajunsesem într-o țară nouă și mă bazam atât de mult pe prietenul digital și smart, telefonul, încât uitasem cu totul metodele antice de genul întreabă un localnic și citește însemnele stradale.