Cât costă să stai o lună în Columbia?

Am stat o lună în Columbia în timpul pandemiei, călătorind și lucrând de la distanță într-un workation prelungit prin America Latină: Cartagena de Indias – Medellin (+ Guatapé, Santa Fe de Antioquia) – San Gil (+ Barichara, Charalá) – Villa de Leyva – Bogotá (+ Guatavita, Zipaquirá).

Buget pentru Columbia

Am început să țin o evidență a principalelor cheltuieli din călătoria asta ca să văd cât costă, de fapt, să stai pe termen lung în străinătate. În Mexic mi-am cheltuit toate rezervele, așa că în Columbia am redus mult cheltuielile – m-a ajutat și faptul că aici totul e ceva mai ieftin și nu a fost nevoie să cumpăr excursii organizate sau să plătesc bilete de intrare costisitoare.

Dacă scot biletul de avion pentru Cartagena, care a fost cam scump, văd că n-am cheltuit chiar atât de mult în Columbia. E drept, n-am ținut o evidență a cheltuielilor cu mâncarea (asta mai lipsea!) și nici n-am cumpărat suveniruri sau haine.

Biletele de avion

Am venit în Columbia din Mexic via SUA, pentru că voiam să-mi încep călătoria în Cartagena. Biletul de avion ar fi costat mai puțin dacă zburam direct la Bogotá și nu aș fi avut bagaj de cală.

Bagajul

Până acum obișnuiam să îmi stabilesc baza într-un oraș și să vizitez locurile din jur în călătorii de weekend. Varianta asta a mers în insule mai mici ca Madeira și Azore și chiar pe Riviera Maya, dar în America de Sud distanțele sunt mult prea mari ca să faci excursii de o zi dintr-un singur oraș.

Am făcut un calcul și mi-am dat seama că plătesc pentru bagajul la cală aproape cât pentru mine – cu banii pe care i-am dat pe taxele pentru bagaj îmi luam 10 trollere până acum. Sau mai multe. Așa că am luat o decizie dureroasă: m-am despărțit de trollerul meu drag în Medellin ☹ Am sortat la sânge lucrurile pe care le căram după mine: haine pe care nu le-am purtat niciodată, tot felul de recipiente mari pentru produse care se pot cumpăra în altă țară, prea multe perechi de ciorapi, prea multe costume de baie, un prosop…

După mai multe încercări am ajuns la o variantă mai compactă și mai ușoară: realitatea e că am nevoie de foarte puține lucruri, iar unele obiecte le pot lua din altă țară, nu e nevoie să le car de colo-colo. În Columbia mi-am cumpărat un rucsac și am început să călătoresc cu el. Culmea e că și pentru un rucsac de până în 10 kg trebuie să plătesc o taxă suplimentară pe avion, companiile care operează pe aici nu sunt deloc budget friendly.

Cazarea în Columbia

La capitolul cazare se putea și mai bine, dar am mers pe varianta optimă pentru mine: camere single cu baie privată, cu strictul necesar, dar cu internet și poziționate central.

Transportul

Am călătorit prin țară cu autobuzul și o singură dară cu un zbor intern, transportul public e bine pus la punct și găsești toate cursele de care ai nevoie. Sunt foarte mulți operatori și prin autogări îți ia câteva minute până te lămurești de la ce casă trebuie să cumperi bilet, dar te ajută oamenii de acolo. Pentru unele curse se plătește direct cash șoferului, iar autobuzele opresc unde vrei tu, nu doar în stațiile principale.

O stație de autobuz din Bogotá

Mâncarea în Columbia

În afară de Cartagena, în rest nu prea am avut acces la o bucătărie, așa că am mâncat în oraș. Un fel principal costă între 10.000 și 20.000 COP (11-22 lei), un desert bun costă 5-6.000 COP (6-7 lei). Porțiile sunt foarte mari, se mănâncă foarte multă carne cu diverse garnituri amestecate (orez + fasole + cartofi), mult fast food și cam totul se prăjește aici, inclusiv bananele.

Nu toate lucrurile noi încercate în Columbia mi-au plăcut, dar am făcut o pasiune pentru maracuya și am încercat tot felul de prăjituri locale, multe cu fructe – dulciurile din Columbia sunt foarte bune. Street food diferă de la o regiune la alta, dar peste tot fructele sunt la cinste, curățate și tăiate în diverse forme, de multe ori stropite cu suc de lime sau transformate în tăiței groși. Micul dejun constă în empanada cu diverse umpluturi, cu orez și pui sau cu legume. Sunt ok, dar nu pot să mănânc zilnic așa ceva.

Oamenii

Pentru o țară cu o reputația cam proastă oamenii sunt foarte amabili și inimoși, n-am văzut pe nimeni nervos sau agresiv, te simți bine primit chiar și atunci când nu cumperi nimic, oamenii te ajută și sunt în mod natural amabili. Au și expresii care să arate asta, dacă cineva te ajută cu ceva îi răspunzi cu ”gracias, muy amable”.

Cei care lucrează în comerț folosesc o altă expresie consacrată pe care am auzit-o de sute de ori pe străzile din Columbia: ”a su orden”. Adică ”la comanda dumneavoastră”. Treci pe lângă un magazin de haine, de ochelari, de orice ar fi…un vânzător stă în stradă și te îmbie să intri spunându-ți ”a su orden”. Cumperi ceva, nu contează ce, când îți dă restul fata de casă încheie cu ”a su orden”. Ceri o informație cuiva și îi mulțumești, ți se răspunde cu ”a su orden”. Și așa peste tot.

Dar pare a fi mai multă sărăcie în Columbia decât în sudul Mexicului, în Bogotá sunt bulevarde întregi cu oameni care își vând lucrurile vechi pe marginea străzii, în contrast cu unele zone din oraș ultra-moderne și curate. Ziua nu e nicio problemă să mergi prin oraș, dar n-aș încerca asta noaptea: hotelul la care stau în Bogotá încuie porțile la ora 10 seara din motive de securitate. Și nu e singurul.

Covid

Măștile sunt obligatorii în locurile publice, ți se ia temperatura frecvent și peste tot sunt rezerve cu gel dezinfectant sau chiuvete cu apă și cu săpun și ești invitat să te speli pe mâini înainte de a intra în autogară sau în alte locuri.

În rest nu sunt alte restricții vizibile în Columbia, restaurantele sunt deschise și în interior, la fel și toate magazinele și spațiile publice. Se pot face teste Covid în orașele mari, în Bogotá te poți testa gratuit în niște corturi care se mută de colo-colo prin oraș. Vaccinarea nu a început încă în Columbia.

Vremea

De la 31C în Cartagena am ajuns la 18-20C în Bogotá, dar chiar și aici, în zona muntoasă, pare mai cald decât atât. În Bogotá și în împrejurimi am simțit pentru prima dată răul de altitudine, la orice pantă cât de mică îmi bătea inima și trebuia să mă opresc. Nu știu dacă e de la altitudine, dar tind să dorm mai mult, probabil obosesc mai repede.

* * *

Dacă am ratat ceva, întrebați-mă 😊 După o lună aici și lucrurile care mă uimeau la început mi se par obișnuite.