Pe vremea când îmi umpleam mintea cu povești de Jules Verne și aventuri prin junglă, visam să merg și eu într-o astfel de expediție, să descopăr specii noi de fluturi sau măcar de păianjeni și să mă rătăcesc prin jungle tropicale în care n-a călcat nici un om alb. Apoi am crescut și am aflat că toate locurile necunoscute au fost descoperite deja, că nu se mai organizează expediții, ci sejururi și circuite ghidate și că va trebui să-mi imaginez propriile aventuri și expediții în cunoscut.
Am călătorit în Brazilia în perioada sărbătorilor de iarnă și multă lume a fost curioasă cât costă o vacanță de Anul Nou acolo. Nu știu la ce sume vă așteptați, dar două săptămâni și jumătate în Brazilia într-o vacanță pe cont propriu, singură, au costat 2.000 de euro.
E ianuarie, a început încă un an, temperaturile se strâng în jurul lui zero grade și euforia lui 2020 pare că a trecut deja. Ei bine, și?… Toarnă-ți un pahar de vin, dă drumul la muzică (playlistul ăsta pe care îl ascult obsesiv de câteva săptămâni sau orice altceva) și visează. La ce?! La ce vrei tu! Și mai bine de atât, intră pe Skyscanner, alege la destinație Everywhere și vezi ce destinație îți iese în cale. Mie mi-a ieșit Brazilia și a fost cel mai bun leac pentru iarna asta, unul din care o să mă hrănesc până la vara următoare. Sau până la destinația următoare. Ori până în viața următoare.
Manaus: umed, cald, îndepărtat. Un oraș cu clădiri cândva frumoase, acum într-o paragină aristocratică, de nobil scăpătat care și-a luat demult tălpășița din cuibul aurit de pe care se scorojește acum vopseaua. Și-a luat și mobila cu el și a lăsat doar pereții goi.
Nu întotdeauna locurile care ne vrăjesc au cele mai bune începuturi. Brasilia a început ca o nuvelă proastă: un autobuz greșit luat de la aeroport, un altul care nu mai sosea într-o stație pustie în seara de Crăciun, un taxi de negăsit, un hotel neprimitor în care a fost cât pe ce să nu fiu primită. Aș fi plâns de ciudă dacă n-aș fi fost prea obosită pentru asta. Aș fi plecat de acolo dacă nu mi-ar fi fost prea teamă să fac asta. Până la urmă ce căutam acolo, în mijlocul Braziliei, într-un oraș fără ocean, fără munți, fără plaje, fără muzică?
Cu toții ne dorim să ni se întâmple lucruri bune, să trăim măcar din când în când clipe de fericire, să vedem lucruri spectaculoase, frumoase, uimitoare. Viața, în schimb, e formată din momente, locuri și trăiri banale pe care uneori ajungi să le consideri ca fiind cea mai bună versiunea a ceea ce poate fi. Nu îmi pot programa fericirea, dar îi pot da o mână de ajutor, căutând și descoperind locuri, lucruri și momente spectaculoase, uimitoare, frumoase.
Întotdeauna mă stresează sosirea într-un loc îndepărtat și necunoscut. Dacă e mai apropiat nu mă stresează deloc, ce poate fi periculos acolo? Dar pe un alt continent…ehee, sigur oamenii sunt dubioși și îți vor răul, taxiurile nu există, hotelurile arară altfel, mâncarea este ciudată, în fine, tot felul de pericole pe care, după 14 ore de zbor și altele petrecute în diverse aeroporturi, nu le mai poți aprecia corect.