În ultima mea zi în Irlanda vrusesem să dau o fugă până la Belfast – mă atrăgea irezistibil ideea de a merge acolo, într-un oraș destul de controversat, dar banii se terminaseră și, când am văzut că ar fi costat 55 de Euro un bilet dus-întors, am hotărât să petrec jumătate de zi în Howth, despre care auzisem că ar fi frumos, și restul în Dublin, ca încheiere a scurtei mele călătorii. Howth însă mi-a întrecut toate așteptările: am petrecut acolo nu câteva ore, ci o zi întreagă, mergând peste 10 km aproape încontinuu, până la epuizare.
Irlanda
Pentru cine n-a fost încă în Irlanda, capitala este conectată cu localitățile din jurul său printr-un sistem foarte bine pus la punct de trenuri suburbane – DART – care circulă foarte des de la un capăt la altul al câtorva trasee principale. Biletele sunt foarte ieftine, trenurile opresc în mai multe stații din Dublin, așa că este cea mai bună variantă de a vizita împrejurimile. Și eu le-am tot vizitat, după ce m-am prins ce ușor este.
Mi-au plăcut: aerul un pic provincial al Dublinului, vânzoleala de pe O’Connell Street amestecată cu mirosul mirodeniilor orientale, florile proaspete și colorate ce se vindeau peste tot în buchete mari, foșnitoare; micile piețe de legume organice și mâncarea preparată și vândută pe stradă în cartierul Temple Bar; pescărușii grași și indolenți și super gălăgioși care se dădeau cu greutate la o parte din calea ta și te priveau circumspect din spatele ochilor ca niște mărgele boante; cerul mohorât și etern schimbător de deasupra râului Liffey și Grand Canal, priveliștea dinspre portul atât de îndepărtat și imposibil de atins, străzile de la periferie cu fostele/actualele magazii pictate cu graffitti, aerul foarte curat cu miros de mare.