Pe vremea când îmi umpleam mintea cu povești de Jules Verne și aventuri prin junglă, visam să merg și eu într-o astfel de expediție, să descopăr specii noi de fluturi sau măcar de păianjeni și să mă rătăcesc prin jungle tropicale în care n-a călcat nici un om alb. Apoi am crescut și am aflat că toate locurile necunoscute au fost descoperite deja, că nu se mai organizează expediții, ci sejururi și circuite ghidate și că va trebui să-mi imaginez propriile aventuri și expediții în cunoscut.
Azi m-am gândit un pic la ce voi face după ce mă pensionez. V-ați gândit vreodată la asta? Probabil că nu, cei mai mulți dintre voi. Adevărul e că nici eu nu reușesc foarte des să mă gândesc la lucruri, de cele mai multe ori mintea mea alunecă pe lângă gânduri și idei, fără să zăbovesc foarte mult lângă ele. Însă avantajul unei plimbări pe malul mării combinată cu un drum lung cu personalul e și acesta (dincolo de faimoșii aerosoli): găsești timp să gândești și nu doar să dai ”skip” la melodiile care nu-ți plac.
Pentru mine perioada pensionării prezintă un avantaj care nu poate fi ignorat – foarte mult timp liber, dar și un dezavantaj – puțini bani. Drept să spun, habar n-am ce pensie voi avea atunci și mi se pare atât de complicat să calculez încât mai bine nu îmi bat capul cu asta și mă gândesc la surse de venit alternative. Vor fi puțini bani, dar și nevoi mai puține, așa că mă văd călătorind prin locuri accesibile financiar, probabil Asia, Africa, America de Sud, pierzând vremea câte o săptămână pe vreo plajă departe de locurile turistice scumpe, apoi mutându-mă pentru o altă săptămână într-un alt loc și tot așa, un fel de pensionar itinerant. Aș putea să învăț să gătesc mâncăruri locale, poate chiar să mai câștig niște bani prin rețelele astea internaționale pentru mână de lucru ieftină: ceva grădinărit, dar nu prea mult, c-o să mă doară spatele, poate niște lecții de limba engleză, genul ăsta de lucruri. Sună bine, sună rău?
Dacă vrei să vezi cum sunt administrate două mari orașe din România care atrag deopotrivă turiști români și străini, vizitează Brașovul și Constanța în două week-end-uri consecutive, cum am făcut eu. Mi-a plăcut în ambele orașe, dar nu pot să nu observ diferența dintre centrele lor vechi: în Brașov, cu bune și rele, nu vezi clădiri istorice în paragină, în timp ce în Constanța sunt o mulțime și într-o stare avansată de degradare. Și e păcat, sunt o grămadă de locuri interesante în Constanța pe care le-am descoperit de abia acum.
O iarnă fără zăpadă, zile calde de februarie, apoi ninsoare și nămeți în București. Mi-era dor de-o escapadă la Brașov, așa că a picat la fix un week-end însorit acolo. Am luat la rând locurile de belvedere pe care le știam prin oraș, după care am descoperit altele, în care nu mai fusesem niciodată.
Nu prea aveam așteptări de la Glasgow, mi-l imaginam industrial și rece (+ oarecum plictisitor), așa că a fost o surpriză să-l găsesc mult mai prietenos și cu multe locuri interesante de vizitat într-o zi. Plus: se ajunge foarte ușor din Edinburgh, într-o oră, și sunt o grămadă de autobuze frecvente care leagă cele două orașe, iar biletul dus-întors costă doar 10 lire, ceea ce în UK e chiar foarte ieftin.
Cer întunecat, clădiri întunecate, un vânt rece ca gheața – după câteva zile acolo am înțeles pasiunea scoțienilor pentru whiskey și cultura pub-urilor, trebuie să supraviețuiești cumva in the Land of Mordor (where the Shadows lie).
“I’m not here,” she said to herself. “Perhaps I never was.” And she disappeared.
Am călătorit în Brazilia în perioada sărbătorilor de iarnă și multă lume a fost curioasă cât costă o vacanță de Anul Nou acolo. Nu știu la ce sume vă așteptați, dar două săptămâni și jumătate în Brazilia într-o vacanță pe cont propriu, singură, au costat 2.000 de euro.
E ianuarie, a început încă un an, temperaturile se strâng în jurul lui zero grade și euforia lui 2020 pare că a trecut deja. Ei bine, și?… Toarnă-ți un pahar de vin, dă drumul la muzică (playlistul ăsta pe care îl ascult obsesiv de câteva săptămâni sau orice altceva) și visează. La ce?! La ce vrei tu! Și mai bine de atât, intră pe Skyscanner, alege la destinație Everywhere și vezi ce destinație îți iese în cale. Mie mi-a ieșit Brazilia și a fost cel mai bun leac pentru iarna asta, unul din care o să mă hrănesc până la vara următoare. Sau până la destinația următoare. Ori până în viața următoare.
Manaus: umed, cald, îndepărtat. Un oraș cu clădiri cândva frumoase, acum într-o paragină aristocratică, de nobil scăpătat care și-a luat demult tălpășița din cuibul aurit de pe care se scorojește acum vopseaua. Și-a luat și mobila cu el și a lăsat doar pereții goi.