Sâmbătă a fost o vreme perfectă pentru mers pe munte: soare cu doar câțiva nori, cât să dea bine în fotografii. Mi-era un dor grozav de natură, așa că am ales un traseu mai scurt, ușor de parcurs de una singură: Azuga – Pârtia Sorica – Vârful Băiuțul – Zamora – Bușteni.
Februarie: mă grăbesc să ajung la Ambasada SUA, cu ceva emoții că voi ajunge prea târziu sau că nu voi lua viza. Așteptare, apoi ultima etapă, interviul. În fața mea o fată îi povestește entuziasmată angajatului de la ambasadă că visează să se plimbe pe Fifth Avenue de ziua ei. Primește viza, e fericită. Un tip cu papion îmi ia interviul: cinci-șase întrebări, răspund scurt și la obiect, primesc viza. Plec de acolo fericită, în mai puțin de o lună voi fi la New York.
Martie: cu o săptămână înainte de plecare Trump anunță travel ban pentru zona Schengen. Escala mea era prin Viena, chiar dacă reușeam printr-un miracol să intru în State, ce rost avea să călătoresc atunci? Am renunțat la călătorie fără prea mult stres, puteam merge altă dată, oricum chestia asta nu putea dura prea mult.
Azi e ultima zi de izolare la domiciliu: m-am întors din Suedia pe 5 mai, de la aeroport m-am dus direct acasă și am intrat în autoizolare. Măsurile de relaxare de pe 15 mai nu au efect asupra celor care sunt deja în izolare acasă, așa că de abia mâine pot ieși din casă.
De pe 15 mai, însă, nu mai există zona roșie, toate țările sunt în zona galbenă și orice persoană care se întoarce dintr-o călătorie în străinătate, din orice țară, intră obligatoriu în izolare la domiciliu pentru 14 zile. Dacă locuiești împreună cu alte persoanele și aceștia intră în izolare la domiciliu împreună cu tine. Dacă nu vrei să îți supui familia la același regim de izolare acasă, poți opta pentru carantină instituționalizată, într-un spațiu pus la dispoziție de către autorități (hotel etc.) Nu știu care sunt aceste spații, cu exactitate.
Dacă ai pierdut timpul, acela nu mai poate fi recuperat, orice ai face. Fiecare zi care trece, fiecare lună și fiecare an sunt de nerecuperat. Și cu toate că timpul nostru e viața noastră, iar banii sunt niște resurse valoroase, dar care pot fi recuperate și multiplicate, de multe ori acordăm mai multă atenție protecției banilor noștri decât protecției timpului de care dispunem.
Musai List, Octavian Pantiș
Am zburat recent în Suedia și a fost straniu și banal în același timp: avion plin la plecare și semi-gol la întoarcere, un Otopeni aproape gol și o tabelă de decolări cu un singur zbor, obligativitatea de a purta mască la bord (Wizz), scaune marcate cu o bandă în aeroportul din Malmö ca să impună distanțarea socială.
„Asta nu e o grădină obișnuită“, spune Henry la Louveciennes. „E misterioasă, plină de semnificații.”
Data trecută când am fost în Suedia am fost prin iulie și am prins vara nordică și un soare care nu se mai lăsa dus de pe cer. Nimic de genul ăsta în luna mai, în sudul Suediei. În schimb am găsit în Lund o primăvară ”in full bloom”: pomi înfloriți, magnolii grele de flori, lalele care se înghionteau între ele de multe ce erau și străzi încărcate cu alb.
Viața e aproape normală în Suedia: oamenii ies în weekend în parcuri și prin cafenele și chiar dacă pare mai puțin aglomerat decât de obicei, nu s-a schimbat mare lucru. Nici măcar măști nu vezi pe stradă, așa că ai toate șansalele să uiți de unde vii.
La numai 4 kilometri de danezul Helsingør este fratele său suedez Helsingborg, un orășel potrivit pentru o excursie de jumătate de zi din Malmö. Mai mult de atât nu prea ai ce face acolo, decât dacă vrei să iei feribotul să vezi și castelul danez de peste gârlă.
The Gryphon: “The adventures first… explanations take such a dreadful time.”
Lewis Carroll, Alice’s Adventures in Wonderland
Îmi făcusem un plan destul de urban pentru zilele din Suedia, dar după ce am ajuns acolo mi-am dat seama că trebuie să ajung în mijlocul naturii, pe malul mării, să mă cațăr pe stânci și să privesc ceva verde. Prea stătusem mult în casă, între patru pereți.