M-am specializat în vizitarea orașelor mici, care deseori îți oferă surprize plăcute și cotloane pe care le poți explora în ritm lent într-o zi, două, de weekend. Mi-am propus să ajung la Cula Racoviță din Mioveni încă de când am aflat despre ea, pe de o parte pentru că îmi plac culele, pe de alta pentru că nu mai fusesem niciodată la Mioveni 😊
Pe cât de aglomerată e plaja din Eforie Nord vara, pe atât de pustie e într-o zi mai friguroasă de septembrie. Iar dacă ar fi să aleg (și să ignor dorința de a face plajă și baie în mare), tot în septembrie e mai frumos.
N-am auzit pe nimeni care să fi fost la Pucioasa, așa că a trebuit să merg personal să investighez ce e pe acolo 😀 Băile Pucioasa, stațiune de importanță națională, cum scrie pe un panou din oraș, e un orășel cu puține atracții, lucru care nu m-a împiedicat să mă plimb pe dealuri, pe malul lacului Ialomița și să socializez cu pisicile orașului.
Chiar în centrul capitalei, pornind de la clădirea urâtă a Guvernului, e un cartier cochet cu vile frumoase și străzi cu nume de capitală. Sunt și câteva muzee acolo, ca Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Muzeul Zambaccian și Casa Memorială Dr. Victor Babeş, și mici parcuri și piațete, ca Parcul Khalil Gibran și Piața Monseniorul Vladimir Ghika. Ca să le descoperi trebuie să o iei la pas pe tot felul de străzi lăturalnice și să le lași purtat mai degrabă de curiozitate decât de Google Maps.
Bulgaria are o mulțime de locuri interesante și mai puțin cunoscute care se pot vizita ușor cu plecare din București. Un astfel de traseu a fost și cel din weekend-ul trecut: București – Călărețul din Madara – Fortăreața Ovech – Pobiti Kamani – București.
După trei săptămâni prin China, Hong Kong și Taiwan, dacă m-ar întreba cineva ce locuri memorabile am văzut, aș zice repede: Marele Zid (cu condiția să fie o porțiune mai puțin aglomerată), Valea Râului Li (pentru peisajele carstice ireal de frumoase) și Victoria Peak din Hong Kong (pentru traseele pe care le poți face dintr-o parte în alta a insulei).
Am petrecut trei săptămâni în China într-o vacanță pe cont propriu, singură, pe traseul Beijing – Xi’an – Chengdu – Yangshuo – Hong Kong – Taipei – Shanghai – Beijing, vacanță care a costat 2.000 de euro, aici intrând totul, de la bilete de avion, bilete de tren, cazare, viză, cumpărături și altele.
Se întâmplă câteodată ca locurile care îmi plac cel mai mult sunt cele pe care le descopăr întâmplător și de care habar nu aveam. Așa a fost și cu Palatul Huaqing de lângă Xi’an: eram în autobuzul care mă ducea la Armata de teracotă, am văzut o telecabină care urca pe un munte și un indicator care zicea ”Hot springs” și m-am hotărât să mă opresc și acolo, la întoarcere.
Armata de teracotă e unul din cele mai cunoscute obiective turistice din China și probabil cel mai turistic și aglomerat: situl e la câțiva kilometri în afara orașului Xi’an, iar în jurul lui s-a dezvoltat un întreg mini-oraș, cu străzi, zeci de restaurante, un teatru și numai Mao mai știe ce.
Xi’an e faimos pentru Armata de teracotă, dar nu e de ocolit nici în lipsa acesteia. Când construiesc ceva chinezii nu se joacă: orașul vechi din Xi’an e înconjurat de un zid de peste 13 km lungime, foarte bine păstrat, pe care te poți plimba cu bicicleta dacă nu vrei să îți rupi picioarele mergând pe jos.