Am stat o lună în Columbia în timpul pandemiei, călătorind și lucrând de la distanță într-un workation prelungit prin America Latină: Cartagena de Indias – Medellin (+ Guatapé, Santa Fe de Antioquia) – San Gil (+ Barichara, Charalá) – Villa de Leyva – Bogotá (+ Guatavita, Zipaquirá).
Ultima mea plimbare prin Columbia a fost într-un orășel de lângă Bogotá – Zipaquirá – destul de vizitat și recomandat de multă lume, deși mie mi-a plăcut mai mult în Guatavita. În Zipaquirá sunt multe minereuri de sare, așa că au și ei o atracție locală – Catedrala de Sare din Zipaquirá, care atrage foarte mulți turiști de weekend.
Am vizitat atâtea orășele coloniale în Columbia încât îmi doream foarte mult să fac o plimbare în natură, să mai vizitez și altceva, nu doar orașe. Așa am aflat de lacul Guatavita, un lac sacru pentru populația indigenă muisca despre care se crede că stă la originea mitului El Dorado.
Eram în autobuzul care leagă Villa de Leyva de Bogotá și prin fața ochilor se înșirau dealuri și munți verzi, șoseaua șerpuia la altitudine și eu mă minunam că sunt acolo. Călătoream prin America de Sud cu doar un rucsac, o variantă cam limitată, dar care îți oferă libertate să te miști ușor dintr-un colț al lumii în altul. Când am început să ne apropiem de capitală și au apărut bicicliștii de weekend pe șosea, am început să zâmbesc pe sub mască: ajunsesem până acolo, sufletul tremura de bucurie și anticipare 😊
După aproape o săptămână în San Gil era timpul să plec în Bogota, dar nu după ce mai făceam o oprire într-un orășel colonial foarte vizitat: Villa de Leyva. Cum era la mijlocul drumului, m-am oprit acolo o noapte, după un drum destul de încâlcit: știam că nu sunt curse directe din San Gil, așa că am luat bilet până la Tunja, dar pe la mijlocul traseului șoferul m-a întrebat dacă nu vreau mai bine să mă opresc în Arcabuco.
Nu spun eu asta, o spune toată lumea, inclusiv columbienii 😊 Și pe bună dreptate, e senzațional! E un exces de frumusețe pe fiecare străduță, în fiecare casă, la fiecare punct panoramic încât îl adori instantaneu. Flori peste tot, fațade colorate, case impecabil îngrijite, străzi liniștite și frumusețe… frumusețe peste tot! Am fost de două ori acolo, atât de mult mi-a plăcut 😀
Din Medellín am luat-o spre estul Columbiei ca să vizitez Barichara. Ca să ajung acolo trebuia să trec prin Bucaramanga și San Gil, așa că am decis să stau în San Gil o săptămână ca să nu mă mut prea mult de colo-colo.
Santa Fe de Antioquia e cunoscut și ca orașul-mamă, pentru că a fost capitala regiunii Antioquia înainte ca aceasta să se mute la Medellín. E un orășel mic, cu străzi frumoase și lungi, câteva biserici fermecătoare și o piață centrală cu un părculeț plin de flori.