Anul Nou în Rio, pe Copacabana, e o experiență braziliană pe care nu voiam să o ratez: brazilienii se strâng pe plajă ca să vadă artificiile, să petreacă cu prietenii, să asculte muzică și să danseze. Și deși mă așteptam să fie o petrecere mult mai mare și mai gălăgioasă pe Copacabana, spectacolul artificiilor e unul excepțional.

Ultima mea amintire din Rio este asta:

Așteptam transferul spre Ilha Grande, iar tipul care avea grijă de vila în care stăteam, un mulatru care vorbea doar portugheză și cu care mi-a fost cam greu să mă înțeleg, nu mai era acolo să îmi iau rămas bun de la el. Fusese foarte amabil cu mine și apreciasem asta cu atât mai mult cu cât mă temusem un pic de Rio: veneam dintr-o țară în care trebuie să te păzești mai tot timpul și câteodată devine obositor asta, așa că ai nevoie de un loc al tău la care să te gândești din când în când, un fel de ”safe heaven” care să fie ”safe” doar pentru tine. Rio de Janeiro reușise să fie asta, un loc la care să mă pot întoarce oricând, chiar dacă doar în mintea mea.

Când m-am dat jos din Uberul care m-a dus din Santa Tereza la Corcovado, șoferul mi-a urat, zâmbind, ”Feliz Ano Novo!” Era 30 decembrie și deja ziua începuse mai mult decât perfect 😛