Fortul 13 Jilava, fost fort și penitenciar pentru deținuții politici, se poate vizita ca obiectiv turistic, după clasarea lui în 2012 ca monument istoric. Fortul se găsește în incinta Penitenciarului Jilava și este administrat de acesta, așa că o vizită la fort se supune acelorași reguli ca vizitele la penitenciar: trebuie să ai buletinul la tine și să îl lași la intrare, împreună cu telefonul mobil și alte mijloace de comunicare.
Știam că urma să plouă în ziua aia, dar speram să fie o semi-ploaie cu o prezență discretă, însă când m-am trezit dimineața și m-am uitat pe geam turna în toată regula. Eram în Londra și timp de o lună înainte de sosirea acolo oscilasem ca un ceas stricat între diverse excursii de o zi, de la Cotswolds și Stratford-upon-Avon la Stonehenge și Cornwall, dar varianta unui tur organizat nu îmi plăcea deloc, iar ca să le vizitez pe cont propriu mi-ar fi trebuit mai mult timp. În disperare de cauză m-am hotărât pentru Dover.
Nu am mai fost la Londra din 2012, de pe vremea când îmi plăcea orașul foarte mult și visam să mă mut acolo cândva. Între timp șarmul Londrei s-a mai disipat și am început să privesc orașul cu ochi critici: clădirile prea vechi de la periferie, meschinăria locativă, cu încăperi înghesuite și scări înguste, mâncarea british fadă, prețurile prea mari și vremea prea umedă. Dacă poți trece peste toate astea, Londra rămâne un oraș fain de vizitat.
Duminică am vizitat un muzeu fabulos, dar mai puțin cunoscut publicului larg – Muzeul Recordurilor Româneşti, care cuprinde mai multe colecții private printre care cele mai mari colecții din lume de fiare de călcat, trivete (suporturi pentru fiare de călcat) și tirbușoane.
Din septembrie Bucureștiul are un nou muzeu – MARe (Muzeul de Artă Recentă), un muzeu privat care prezintă arta românească din perioada comunistă până în prezent. În expoziția permanentă dai peste toate fantomele care bântuie mentalul colectiv românesc, de la Ceaușescu până la ștrumfi și Ștefan cel Mare. Ironic, muzeul e în cartierul Primăverii într-o clădire care inițial a fost reședința Anei Pauker. Poate de asta clădirea este acum neagră, dar își spală păcatele prin artă.
În ultima zi frumoasă de toamnă m-am plimbat prin Caracal, fosta reședință a județului Romanați din perioada interbelică. În oraș au supraviețuit mai multe clădiri frumoase, majoritatea în stare de degradare și aproape toate închise vizitatorilor de weekend, inclus câteva care sunt muzee.
La mică distanță de Tryavna se găsește satul Bojentsi, care te impresionează cu casele sale bine conservate din epoca renașterii bulgare. Se spune că satul a fost fondat de o femeie de viță nobilă din Veliko Târnovo care s-a refugiat aici în timpul incursiunilor otomanilor. Pe femeie o chema Bozhana, de unde și numele satului. În timp s-au mutat aici mai mulți oameni înstăriți, care și-au construit case cu două-trei nivele, case care s-au păstrat foarte bine și au ca element specific, printre altele, acoperișul de ardezie care le proteja de incendiile puse de turci.
Prin centrul Bulgariei, nu foarte departe de Veliko Târnovo, se găsește Tryavna – un orășel pitoresc cu un pod de piatră care mi-a amintit de Bruges, dar și multe case frumoase și o stradă a meșteșugarilor pe care poți pierde vremea la cumpărături sau la o cafea turcească. Am avut noroc de o vreme grozavă pentru luna noiembrie, de unde și încântarea mea care a atins cote maxime 🙂
Din Marsilia sunt mai multe locuri pe care le poți vizita în apropiere: Aix-en-Provence este o opțiune la îndemână, fiind destul de aproape, apoi mai sunt câteva sate spectaculoase, precum Gordes sau Roussillon, dar în sezonul rece a aproape imposibil să ajungi acolo cu transportul public, așa că m-am orientat spre un oraș în care se poate ajunge ușor cu trenul sau cu autocarul și în care se găsesc locuri interesante de vizitat: Avignon.
Principalul motiv pentru care am vizitat Marsilia a fost să văd aceste calanques: niște golfuri strâmte cu pereți înalți care apar în formațiunile calcaroase în urma eroziunii fluviale. Sunt specifice litoralului mediteranean, iar cele din apropiere de Marsilia sunt ușor accesibile cu autobuzul, așa că sunt și foarte vizitate, indiferent de sezon.