Sosise și ultima zi în Beijing și nu apucasem încă să văd Piața Tiananmen. Este o piață largă, flancată într-un capăt de poarta de intrare în Orașul Interzis, iar în jur de alte clădiri comuniste, masive și cenușii. În piață poți intra după un control de securitate, probabil ca să prevină orice posibilă manifestație anti-comunistă.
Când vine vorba de Marele Zid Chinezesc, sunt mai multe porțiuni amenajate pentru turiști și care se pot vizita cu plecare din Beijing. Cele mai cunoscute sunt Badaling (cel mai apropiat loc de Beijing, dar și cel mai turistic și aglomerat), Mutianyu, Jinshanling și Simatai.
Printre obiectivele turistice importante din Beijing e și Palatul de Vară pe care, dacă l-aș fi sărit, n-aș fi regretat foarte mult. Nu pentru că ar fi urât, ci pentru că l-am găsit extrem de aglomerat: erau atâția chinezi acolo într-o zi din timpul săptămânii, încât cu greu găseai unde să stai și tu două minute la umbră.
Chinezii au redenumit Orașul Interzis în mod cu totul neinspirat ”The Palace Museum”, deși acolo nu e un singur ”muzeu”, ci un întreg oraș cu palate, temple și curți prin care te poți plimba o zi întreagă. Voiam să-l vizitez și eu, dar cum nu-ți poți cumpăra bilete la fața locului (acestea se vând exclusiv online) și există o limită de vizitatori pe zi, a trebuit să-mi iau bilet mai din timp pentru o anumită zi. Îmi făceam griji că o să plouă din nou, dar, surpriză, a doua zi dimineața soarele ieșise deja pe cer, iar canicula avea să mă însoțească în toată vacanța (yey!) 😀
Visam să ajung în China de mai mulți ani, de pe vremea când aveam pe wishlist nu doar Marele Zid Chinezesc, dar și o croazieră pe Yangtze plus multe alte locuri în care, până la urmă, nu am mai ajuns. China e prea mare să o cuprinzi pe toată într-o vacanță, chiar și una de trei săptămâni, și, în afară de asta, întotdeauna e bine să mai lași 1-2 locuri nevizitate pentru data viitoare, căci nu se știe niciodată când vei mai ajunge acolo cu aceeași poftă de explorare ca prima dată.
La plecarea spre Beijing am avut o escală lungă în Doha, Qatar, timp suficient pentru o plimbare pe Corniche, pe malul Golfului Persic. Românii nu au nevoie de viză pentru a vizita Qatarul, iar trecerea pe la Immigration a fost foarte rapidă: mi-au luat amprentele și m-au întrebat unde stau în Doha, dar asta a fost tot.
În fiecare an îmi planific cel puțin o vacanță mai lungă într-o țară mai îndepărtată și (eventual, dar nu obligatoriu) exotică. Acum doi ani am fost în India, anul trecut m-am dus în Canada, iar anul ăsta a venit rândul Chinei.
China e una din țările pentru care îți trebuie viză, pe care trebuie să o obții de acasă. Nu există e-visa și nici nu poți lua viza la sosirea pe aeroport. Excepții: nu ai nevoie de viză pentru Hong Kong sau dacă tranzitezi (maxim 144 de ore) anumite orașe mari (link MAE).
În lunile din urmă m-am plimbat destul de des prin țară, dar mai pe fugă și cu prea puțin timp liber. Însă când am ajuns pentru a doua oară la Cluj primăvara asta, mi-am rezervat o zi doar pentru mine, o zi de explorare și relaxare 😊
Dacă ajungi prin Salzburg te întrebi, la un moment dat, ce mai e de văzut prin Austria – locuri sunt o grămadă, doar timp să ai și vreme bună. Hallstatt e în multe topuri ale celor mai frumoase locuri din Austria, dar cred că pentru cineva care cunoaște Austria mai bine ar fi super ușor să găsească alte 10 orășele la fel de pitorești ca Hallstatt și cu mult mai puțini turiști.
După 11 ani de la prima mea vizită în Salzburg am realizat că orașul e mult mai frumos decât mi-l aminteam eu. E drept, prima oară am fost mai mult în trecere pe acolo și am zăbovit doar jumătate de zi, așa că de data asta am stat trei zile din care una am petrecut-o la Hallstatt.