Norvegia

Acum doi ani mi-am cumpărat niște carnețele Moleskin la set de 3 pe care să le iau în călătorie. Sunt suficient de mici cât să le poți băga într-un buzunar (passport size) și mă ajută foarte mult să-mi amintesc detalii pe care, de altfel, le-aș uita foarte ușor. Ieri l-am deschis pe cel pe care l-am luat în Norvegia și am citit următoarele concluzii adânci despre ziua petrecută în Bergen, când m-am plimbat prin oraș cu rucsacul în spate: „Este mai bine să fii tânăr și să te chinui puțin, decât bătrân cu tot confortul”. Hm, dar ce te faci când ajungi bătrân și nu ai parte de tot confortul – renunți la călătorii?

Parcurgem drumuri zi de zi, fie ele fizice sau imaginare. Drumuri pe care le cunoaștem foarte bine și nu le mai băgăm în seamă, drumuri de care ne-am plictisit, șosele pe care circulă toată lumea, alei care ne apar brusc în cale sau cărări pe care nu mai calcă nimeni. Mintea noastră are și ea cărările ei neuronale pe care le străbate iar și iar, din economie lene, purtându-ne de fiecare dată spre aceleași concluzii bine-cunoscute. Ne sperie drumurile noi și destinațiile care ne-ar putea aștepta la capăt, ceea ce este cunoscut este mai sigur, ceea ce este încercat e categoric varianta cea mai bună.