Bulgaria are o mulțime de locuri interesante și mai puțin cunoscute care se pot vizita ușor cu plecare din București. Un astfel de traseu a fost și cel din weekend-ul trecut: București – Călărețul din Madara – Fortăreața Ovech – Pobiti Kamani – București.
Dacă în sudul României, pe malul Dunării, nu sunt foarte multe lucruri interesante de vizitat, la bulgari lucrurile stau cu totul altfel: formele de relief sunt mai variate, sunt multe dealuri și delușoare care schimbă complet geografia unui loc. În week-end am făcut o excursie de o zi pe următorul traseu: cu bacul peste Dunăre de la Călărași la Silistra – Rezervația Naturală de la Srebarna – Turtucaia / Tutrakan – Cetatea Cherven & Canionul Rusenski Lom – Mechka – Ruse și înapoi în București.
Traseu de o zi prin Bulgaria care se poate face ușor cu plecare din București: cascadele Krushuna – peștera Devetashka – Lovech. Lejer, cu efort minim la cascadele Krushuna unde trebuie să urci o cărare ca să vezi de sus una dintre cascade.
Prin centrul Bulgariei, nu foarte departe de Veliko Târnovo, se găsește Tryavna – un orășel pitoresc cu un pod de piatră care mi-a amintit de Bruges, dar și multe case frumoase și o stradă a meșteșugarilor pe care poți pierde vremea la cumpărături sau la o cafea turcească. Am avut noroc de o vreme grozavă pentru luna noiembrie, de unde și încântarea mea care a atins cote maxime 🙂
Ar fi trebuit să fie o zi de vară târzie, dar a început cu ploaie și frig. După Sinite Kamani, pe o plajă micuță, printre stropi și pe un vânt puternic care îmi zburătăcea părul în toate direcțiile m-am dat într-un leagăn ud. Părea locul potrivit pentru așa ceva.
Unul din locurile de care nu auzisem până de curând este rezervația Sinite Kamani din munții Stara Planina. Pietrele albastre, numite așa pentru culoarea pe care o au în amurg, sunt lângă Sliven, unul dintre orașele bulgărești mari. Panoramele sunt spectaculoase și poți face o drumeție până pe unul din vârfurile de acolo.
Pe lângă Veliko Târnovo sunt două canioane care se pot vizita într-o excursie de o zi: Canioanele Emen și Hotnitsa. În funcție de cât vrei să avansezi în fiecare dintre ele traseele pot fi mai mult sau mai puțin solicitante: la Emen accesul este mai ușor, în timp ce la Hotnitsa, dacă vrei să parcurgi tot traseul, trebuie să depui mai mult efort.
Se spune că a fost odată un om care nu văzuse niciodată marea și, la sfârșitul vieții, când a venit arhanghelul Gabriel să îi ia, omul l-a rugat să facă un mic ocol până la marea cea mare, la care nu fusese niciodată. Arhanghelul Gabriel a consimțit și, după ce a zburat trei zile și trei nopți prin ploaie și furtună, a ajuns până aproape de marginea lumii, acolo unde cerul se îmbină cu marea, răsturnându-se unul în altul. Au ajuns dimineața, la răsăritul soarelui, iar lumina reflectată în mare și apoi înapoi în cer a fost atât de puternică încât omul nostru a crezut că îl vede chiar pe Dumnezeu. ”Nu este El, dar așteaptă, aceasta este doar prima ta zi.”
Dimineața: plecăm în teambuilding spre Bulgaria, via Ruse – în autocar este atât de frig încât șoferul e nevoit să dea drumul la căldură. O oră mai târziu apar primele vești despre inundațiile de lângă Varna: niște colegi care au luat-o pe la Vama Veche cu mașina sunt întorși din drum de poliție. Durata drumului București-Nisipurile de Aur: 10 ore. Noi am făcut vreo 5 ore și jumătate. Prin Varna nici o urmă din catastrofa despre care se vorbea în media, cel puțin nu de pe șoseaua principală care duce în stațiuni. În Golden Sands nici atât, doar că fusese furtună și nu era vreme de plajă.