Eram un pic îngrozită de vizita mea la Minsk. Mai întâi pentru că nu aveam cazare. Apoi pentru că, la 25 de minute de la plecarea trenului din Vilnius ne-am oprit la granița cu Belarus unde, într-o gară mică, s-au urcat foarte mulți oameni cu fețe care de care mai dubioase: mutre cam necioplite, bărbați rași chilug cu fețe de rusnaci, toți cu câte o bere în față – toate astea nu au făcut să îmi mărească angoasa vizavi de această vizită.
