Eram un pic îngrozită de vizita mea la Minsk. Mai întâi pentru că nu aveam cazare. Apoi pentru că, la 25 de minute de la plecarea trenului din Vilnius ne-am oprit la granița cu Belarus unde, într-o gară mică, s-au urcat foarte mulți oameni cu fețe care de care mai dubioase: mutre cam necioplite, bărbați rași chilug cu fețe de rusnaci, toți cu câte o bere în față – toate astea nu au făcut să îmi mărească angoasa vizavi de această vizită.
A venit și ziua aia în care îmi fac bagajul și mă pregătesc de plecare. Mi-am făcut o listă cu tot ce ar trebui să iau cu mine în vacanța cea mare, am printat toate informațiile necesare, de la adrese, hărți, cursuri valutare, alfabetul chirilic și traducerea unor cuvinte absolut necesare ca bilet și toaletă care se numesc în rusă bilet (билет) și tualet (туалет).
Organizarea unei călătorii de două săptămâni și două zile prin 8 orașe și 7 țări îți ia o grămadă de timp când te ocupi singur(ă) de asta, dar fiecare minut irosit a meritat cu prisosință, nimic nu este mai plăcut decât să transformi în realitate ceea ce a fost la un moment dat doar un vis.