Am petrecut două săptămâni în Galapagos, vizitând cele patru insule locuite din arhipelag: Santa Cruz, Floreana, Isabela și San Cristobal.
Am stat în Guayaquil de mai multe ori, e orașul prin care am intrat în Ecuador și de unde am plecat spre Galapagos: al doilea oraș ca mărime din țară, murdar, suprapopulat și, din ce am auzit de la alții, mai periculos.
Ultima mea oprire în Galapagos a fost în insula San Cristobal – doar două zile, cât să vizitez ceva pe acolo înainte de plecare. Dacă Isabela și Floreana sunt foarte liniștite, Puerto Baquerizo Moreno, principalul oraș din San Cristobal, nu mi-a plăcut: agitat, prea populat și…mirositor de la populația mare de lei de mare 😀
Frumoasa Isabela. Inițial am venit pe insulă pentru trei zile, dar după ce am văzut unde am ajuns mi-am prelungit șederea cu încă două. E cea mai îndepărtată insulă din arhipelagul Galapagos și poate cea mai frumoasă: un oraș mic cu străzi pline de nisip alb, un hotel chiar pe plajă, cât să asculți valurile toată noaptea, și o plajă lungă și strălucitoare cu care să-ți umpli sufletul în fiecare zi.
Santa Cruz e principalul hub turistic din Galapagos, aici e cel mai mare oraș – Puerto Ayora, un aeroport în nordul insulei, dar și principalele conexiuni cu feribotul cu celelalte insule. Unii turiști aleg să stea doar în Santa Cruz și să facă excursii pornind de aici, eu am preferat să stau câteva zile și pe Isabela și San Cristobal, celelalte insule mai populate din arhipelag.
Imaginează-ți Galapagos. Ce culoare are? Verde, albastru…negru? Dar roșu?
În fiecare an de ziua mea caut să o petrec într-un loc frumos. Anul trecut am fost la Sete Cidades, în Azore, iar acela chiar e un loc senzațional indiferent de ocazie. Anul ăsta s-a nimerit să fie un alt loc special: insulele Galapagos 😊
”Es muy tranquillo,” mi-a explicat un taximetrist de ce e frumos la Cuenca. Liniștit și încântător, cu un centru istoric bine păstrat, genul de oraș în care lumea vine pentru o plimbare și care trăiește din turism: multe hoteluri, mai scumpe decât în Guayaquil, magazine și cafenele, turiști o grămadă. ”Muchos gringos viven aquí”. Cred și eu, e mai ieftin decât în State și poate chiar mai frumos.
”Vreau și eu o poză cu alpaca, dar aici, unde se vede lacul” ”Îl cheamă Pipito,” mi-a zis băiatul care avea grijă de alpaca. ”Pipito!” și l-am luat de gât, de nu mai știa ce să facă.
Quito e înconjurat de vulcani și peisaje andine, verzi, iar unele locuri se pot vizita relativ ușor pe cont propriu, cu transportul public: Mitad del Mundo, Otavalo, Pululahua.
De o săptămână sunt înapoi în America de Sud, în Ecuador 😃 Mi-am stabilit ”baza” pentru două săptămâni în Quito, capitala constituțională de la cea mai mare altitudine din lume (2.850 metri), într-un Airbnb cu vedere panoramică spre munții din jur…și sunt ceva munți pe aici ☺️