Guadalajara, Guadalajara…mai știți celebrul cântec din anii 1963? Nu degeaba capitala regiunii Jalisco are un cântec al său, orașul e cunoscut pentru mariachi, cowboys și mâncarea foarte bună, cu un centru istoric cu un aer spaniol, cu multe clădiri frumoase și catedrale impunătoare.
Todos Santos a fost desemnat pueblo mágico în 2006 pentru frumusețea sa naturală: aici deșertul se întâlnește cu munții Sierra Laguna pe malul oceanului Pacific, un loc perfect pentru a admira apusul și a te plimba după amiază pe străzile liniștite.
Există un loc în Mexic care nu prea e pe radarul românilor, dar e faimos în zonă pentru frumusețea sa: Cabo San Lucas. Aici își fac vacanțele Jennifer Aniston, Cameron Diaz, Oprah și Justin Timberlake (plus mulți alții), iar câțiva, ca George Clooney, Cindy Crawford și Stallone au case pe acolo, sau măcar un iaht în port.
Mi-a lipsit viața într-un oraș mare, energia unei metropole, diversitatea urbană, străzile și gălăgia lor, mi-a fost dor până și de mersul cu trenul. New York! Trebuia să fie anul trecut în martie: cea mai fericită zi dinainte de pandemie a fost în februarie 2020 când într-o zi friguroasă am luat viza de SUA. Câteva săptămâni mai târziu aflam cu neîncredere că Trump a închis granițele. Pentru scurt timp, mă gândeam… A trebuit să treacă un an și jumătate ca să ajung la New York, dar de data asta chiar am făcut-o.
Două săptămâni în Aruba, cu remote working pe marginea piscinei și plimbări ocazionale pe cele mai frumoase plaje de pe insulă: nisip alb, apă azurie, vreme perfectă.
Am citit undeva că cele mai bune plaje din Aruba sunt în estul insulei, lângă San Nicolas, așa că m-am dus până acolo să le văd: sunt două plaje acolo, Rodger’s Beach și Baby Beach, ultima mult mai frumoasă și mai populară.
Dacă înainte de pandemie aveam miturile clasice (nu poți călători singur(ă), e foarte scump să călătorești), de un an și ceva ne-am pricopsit cu altele noi. Toată lumea caută ”unde poți călători”, de parcă există o listă secretă ținută sub cheie de cineva. Nu e, și se poate călători în destule locuri în afara Europei.
#1 Nu se poate călători
Mitul anului 2020 și laureatul primului an pandemic a fost ”Nu se poate călători!” Am auzit ideea asta repetată în diverse forme tot anul 2020, mai insistent la început, lăsat mai moale vara, când era totuși evident că se poate călători (dar numai în Grecia, da?) și reluat din nou mai târziu.
Mă mâncau degetele când citeam așa ceva, că din atâția ”nu se poate” cântați în cor eu avusesem cel mai călătorit an de până atunci. ”Nu se poate călători” Dar am călătorit și în mai, când încă era lockdown în România… ”Nu se poate călători” Hm, dar am fost în iulie în Islanda, s-a putut… ”Nu se poate călători” Păi și toate călătoriile prin Germania, Turcia, Franța, Madeira, Azore și Maroc?! ”Nu se poate călători, totul este închis!”.
Salutare, raportez din Aruba: apa e bună și e plin de pești, soare e din plin, plajele sunt cu nisip alb și poți explora vestul insulei, spre farul California 😍 Deloc rău pentru o insulă atât de mică încât o poți străbate și pe jos, dacă îți pui mintea la asta.
După 6 luni de la prima vizită în Columbia, m-am întors în America de Sud pentru o vizită de 10 zile în Bogotá. ”Ce îmi place cel mai mult în Columbia?”, am fost întrebată, și mereu mi-a fost greu să numesc un singur lucru: mâncarea este foarte bună, cafeaua la fel, sunt o grămadă de locuri de vizitat, de la o puzderie de orășele coloniale la drumeții prin munții de lângă Bogotá, îmi plac muzica, oamenii, vremea care e constantă tot anul, dar schimbătoare în aceeași zi. Și îmi place că există viață socială aici chiar și pe pandemie, oamenii ies la o cafea, să se plimbe sau să mănânce în oraș.
Mi-am încheiat șederea în Republica Dominicană în Puerto Plata, un orășel colonial toropit de căldură din nordul țării. În timp ce Haiti era zguduit de un cutremur de 7.2 magnitudine, în Dominicană nu s-a simțit nimic: aceeași insulă, destine diferite, dar o istorie cu multe puncte comune.
Am stat o lună în Republica Dominicană, dar dacă m-ar întreba cineva unde m-am simțit cel mai bine, aș răspunde și neîntrebată că în Las Galeras, în Peninsula Samaná – un sat liniștit la capăt de lume, înconjurat de plaje splendide și munți verzi.