Ritualul meu zilnic e așa: mă trezesc pe la 6.30-7 am și cobor să-mi pregătesc micul dejun. Dimineața este rece, așa că ies de sub pături fără entuziasm (ce-aș mai dormi…!) Stau la un hostel unde am camera mea cu o lamă pictată pe perete și perdele vișinii, iar la parter e bucătăria.
Micul dejun e cu omletă cu brânză locală, avocado bun de mâncat și matte de coca. Apoi lucrez… din pat, pentru că mi-e prea frig să stau la masă. Trebuie să fac ceva ca să renunț la obiceiul ăsta ☹
Pe la 12 deja mi-e foame și ies să mănânc în oraș. Sunt o grămadă de locuri în jur, de la mici restaurante de cartier la fast-food-uri cu pollo a la brasa. Puiul e foarte consumat pe aici, peste tot vezi pollo, pollo, pollo… Alte mâncăruri sunt Lomo saltado, cu fâșii de carne de vită prăjite cu ceapă și roșii, cartofi prăjiți și orez; Chuleta de cerdo; Milanesa de Pollo; Pollo a la plancha; Trucha Frita (trucha e păstrăv). Supele sunt cu quinoa, grâu, tot felul de grăunțe și boabe, plus cartofi.
Câteodată fac cumpărături în Mercado de San Pedro: brânză de la tănticile din piață, niște chifle mici de la cei care vând pe afară, avocado copt, pepene și limes. În jurul pieței e o alta informală, cu oameni care vând produse pe trotuar, ierburi proaspete, fructe, porcușori de guineea gata prăjiți, tuberculi, flori proaspete, legume, am văzut chiar și niște broaște (vii!) într-o găleată.
Toată lumea îți vorbește frumos, cântat, cu vocile lor copilărești – graciosa preciosa linda señorita (cumpără ceva și de la mine, linda señorita). Femeile cu pălării și cuverturi legate pe spate în care nu știi niciodată dacă se ascunde ceva marfă sau vreun copil adormit. ”De unde ești?” ”Alemania?” ”RU-MA-NIA!” ”Aaaa…Rumania” (am avut discuția asta cu Alemania de vreo 20 de ori) ”Ce limbă se vorbește acolo…engleza?” ”Dar cum de vorbești spaniola?” ”Cât stai în Cusco? 4 săptămâni??”
La prânz e cald, chiar de stat în tricou, dar peste tot se vând produse din lână, mănuși, șosete, păturici. Spălătoriile taxează 2.5 soli/kg, unele produse cosmetice nu se găsesc decât la farmacie, la colț de stradă se vând ziare tipărite.
Am fost plecată din Cusco doar câteva zile din care două la sub 3000 metri și când m-am întors iar m-au luat amețelile de la altitudine. M-am dus cu răsuflarea tăiată până la piață și m-am oprit blocată cu ochii pe un colț de stradă în care se vindeau flori: multe flori frumoase, colorate, graciosa și preciosa flori delicate.
Unul din cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru tine într-o zi oarecare, indiferent că ești în Craiova sau în Cusco, este să îți cumperi flori, să te uiți la culorile lor minunate și să îți spui că încă mai există speranță, încă mai este frumusețe în lume și tu ești acolo să o vezi.
