Una din cele mai frumoase regiuni din China e cea de pe Valea Râului Li: e o zona cu peisaje carstice, spectaculoase, cu munți ca niște căpățâni care se ițesc de peste tot în jurul tău și un râu pe care te poți plimba cu barca. Inițial mă gândeam să îmi stabilesc baza în Guilin, capitala regiunii, dar mi-am dat seama că cel mai bine e să aleg unul din cele două orașe care sunt în centrul peisajelor: Yangshuo sau Xingping.
După trei săptămâni prin China, Hong Kong și Taiwan, dacă m-ar întreba cineva ce locuri memorabile am văzut, aș zice repede: Marele Zid (cu condiția să fie o porțiune mai puțin aglomerată), Valea Râului Li (pentru peisajele carstice ireal de frumoase) și Victoria Peak din Hong Kong (pentru traseele pe care le poți face dintr-o parte în alta a insulei).
Am petrecut trei săptămâni în China într-o vacanță pe cont propriu, singură, pe traseul Beijing – Xi’an – Chengdu – Yangshuo – Hong Kong – Taipei – Shanghai – Beijing, vacanță care a costat 2.000 de euro, aici intrând totul, de la bilete de avion, bilete de tren, cazare, viză, cumpărături și altele.
M-am dus până în Chengdu ca să vizitez Leshan, unde e statuia celui mai mare și mai înalt Buddha din lume, dar până la urmă am ajuns la concluzia că un Buddha mai mic (i.e. un obiectiv turistic mai puțin cunoscut) ar fi fost o experiență mai plăcută.
Din Xi’an până în Chengdu am făcut patru ore cu trenul rapid: mulți munți, multe tunele, trenul circulă cu 245 km / oră, dar nu prea îți dai seama de viteză, oricum nu e ca la Shinkansen (320 km / oră) 🙂 La gară am ridicat restul biletelor de tren pe care le cumpărasem online, aș fi putut face asta de prima dată, dar nu mi-am dat seama că le pot ridica pe toate o dată. Coadă lungă la ghișee, am pierdut o oră numai cu asta.
Xi’an a fost pe Drumul Mătăsii, așa că are o importantă populație musulmană concentrată într-un cartier musulman, în interiorul Zidului din Xi’an. E o zonă pietonală, înțesată cu tarabe care vând mâncare, dar și multe locuri interesante de vizitat. Dar înainte de asta am trecut pe la Giant Wild Goose Pagoda și Templul Qinglong, în afara perimetrului zidului.
Se întâmplă câteodată ca locurile care îmi plac cel mai mult sunt cele pe care le descopăr întâmplător și de care habar nu aveam. Așa a fost și cu Palatul Huaqing de lângă Xi’an: eram în autobuzul care mă ducea la Armata de teracotă, am văzut o telecabină care urca pe un munte și un indicator care zicea ”Hot springs” și m-am hotărât să mă opresc și acolo, la întoarcere.
Armata de teracotă e unul din cele mai cunoscute obiective turistice din China și probabil cel mai turistic și aglomerat: situl e la câțiva kilometri în afara orașului Xi’an, iar în jurul lui s-a dezvoltat un întreg mini-oraș, cu străzi, zeci de restaurante, un teatru și numai Mao mai știe ce.
Xi’an e faimos pentru Armata de teracotă, dar nu e de ocolit nici în lipsa acesteia. Când construiesc ceva chinezii nu se joacă: orașul vechi din Xi’an e înconjurat de un zid de peste 13 km lungime, foarte bine păstrat, pe care te poți plimba cu bicicleta dacă nu vrei să îți rupi picioarele mergând pe jos.
Sosise și ultima zi în Beijing și nu apucasem încă să văd Piața Tiananmen. Este o piață largă, flancată într-un capăt de poarta de intrare în Orașul Interzis, iar în jur de alte clădiri comuniste, masive și cenușii. În piață poți intra după un control de securitate, probabil ca să prevină orice posibilă manifestație anti-comunistă.