Armata de teracotă e unul din cele mai cunoscute obiective turistice din China și probabil cel mai turistic și aglomerat: situl e la câțiva kilometri în afara orașului Xi’an, iar în jurul lui s-a dezvoltat un întreg mini-oraș, cu străzi, zeci de restaurante, un teatru și numai Mao mai știe ce.
După trei săptămâni prin China, Hong Kong și Taiwan, dacă m-ar întreba cineva ce locuri memorabile am văzut, aș zice repede: Marele Zid (cu condiția să fie o porțiune mai puțin aglomerată), Valea Râului Li (pentru peisajele carstice ireal de frumoase) și Victoria Peak din Hong Kong (pentru traseele pe care le poți face dintr-o parte în alta a insulei).
Am petrecut trei săptămâni în China într-o vacanță pe cont propriu, singură, pe traseul Beijing – Xi’an – Chengdu – Yangshuo – Hong Kong – Taipei – Shanghai – Beijing, vacanță care a costat 2.000 de euro, aici intrând totul, de la bilete de avion, bilete de tren, cazare, viză, cumpărături și altele.
Xi’an e faimos pentru Armata de teracotă, dar nu e de ocolit nici în lipsa acesteia. Când construiesc ceva chinezii nu se joacă: orașul vechi din Xi’an e înconjurat de un zid de peste 13 km lungime, foarte bine păstrat, pe care te poți plimba cu bicicleta dacă nu vrei să îți rupi picioarele mergând pe jos.
Sosise și ultima zi în Beijing și nu apucasem încă să văd Piața Tiananmen. Este o piață largă, flancată într-un capăt de poarta de intrare în Orașul Interzis, iar în jur de alte clădiri comuniste, masive și cenușii. În piață poți intra după un control de securitate, probabil ca să prevină orice posibilă manifestație anti-comunistă.
Când vine vorba de Marele Zid Chinezesc, sunt mai multe porțiuni amenajate pentru turiști și care se pot vizita cu plecare din Beijing. Cele mai cunoscute sunt Badaling (cel mai apropiat loc de Beijing, dar și cel mai turistic și aglomerat), Mutianyu, Jinshanling și Simatai.
Printre obiectivele turistice importante din Beijing e și Palatul de Vară pe care, dacă l-aș fi sărit, n-aș fi regretat foarte mult. Nu pentru că ar fi urât, ci pentru că l-am găsit extrem de aglomerat: erau atâția chinezi acolo într-o zi din timpul săptămânii, încât cu greu găseai unde să stai și tu două minute la umbră.
Chinezii au redenumit Orașul Interzis în mod cu totul neinspirat ”The Palace Museum”, deși acolo nu e un singur ”muzeu”, ci un întreg oraș cu palate, temple și curți prin care te poți plimba o zi întreagă. Voiam să-l vizitez și eu, dar cum nu-ți poți cumpăra bilete la fața locului (acestea se vând exclusiv online) și există o limită de vizitatori pe zi, a trebuit să-mi iau bilet mai din timp pentru o anumită zi. Îmi făceam griji că o să plouă din nou, dar, surpriză, a doua zi dimineața soarele ieșise deja pe cer, iar canicula avea să mă însoțească în toată vacanța (yey!) 😀
Visam să ajung în China de mai mulți ani, de pe vremea când aveam pe wishlist nu doar Marele Zid Chinezesc, dar și o croazieră pe Yangtze plus multe alte locuri în care, până la urmă, nu am mai ajuns. China e prea mare să o cuprinzi pe toată într-o vacanță, chiar și una de trei săptămâni, și, în afară de asta, întotdeauna e bine să mai lași 1-2 locuri nevizitate pentru data viitoare, căci nu se știe niciodată când vei mai ajunge acolo cu aceeași poftă de explorare ca prima dată.
În fiecare an îmi planific cel puțin o vacanță mai lungă într-o țară mai îndepărtată și (eventual, dar nu obligatoriu) exotică. Acum doi ani am fost în India, anul trecut m-am dus în Canada, iar anul ăsta a venit rândul Chinei.
China e una din țările pentru care îți trebuie viză, pe care trebuie să o obții de acasă. Nu există e-visa și nici nu poți lua viza la sosirea pe aeroport. Excepții: nu ai nevoie de viză pentru Hong Kong sau dacă tranzitezi (maxim 144 de ore) anumite orașe mari (link MAE).