După trei săptămâni prin China, Hong Kong și Taiwan, dacă m-ar întreba cineva ce locuri memorabile am văzut, aș zice repede: Marele Zid (cu condiția să fie o porțiune mai puțin aglomerată), Valea Râului Li (pentru peisajele carstice ireal de frumoase) și Victoria Peak din Hong Kong (pentru traseele pe care le poți face dintr-o parte în alta a insulei).
Am petrecut trei săptămâni în China într-o vacanță pe cont propriu, singură, pe traseul Beijing – Xi’an – Chengdu – Yangshuo – Hong Kong – Taipei – Shanghai – Beijing, vacanță care a costat 2.000 de euro, aici intrând totul, de la bilete de avion, bilete de tren, cazare, viză, cumpărături și altele.
Dacă ai timp să vizitezi un singur loc în Shanghai, acela e The Bund, promenada de pe malul râului Huangpu. Avusesem deja porția mea de aglomerație prin China și credeam că le văzusem pe toate, dar încă nu vizitasem Shanghai.
Déjà vu: de ce îmi amintesc momentul ăsta din Old Hong Kong, cu chinezi bătrâni și guralivi într-un pavilion chinezesc? Țestoasele se încălzesc la soare, bătrânii trăncănesc, afară e cald de te topești, iar eu nu mai am bani decât pentru bilet metrou, poate ferry.
Sunt mai multe modalități de a vizita Victoria Peak, dealul de pe insula Hong Kong cu cele mai bune priveliște spre portul Victoria: metoda clasică e să iei tramvaiul, turistic și aglomerat, dar marketat ca fiind experiența ”autentică”. Cele mai puțin autentice implică un autobuz turistic din care ai priveliști la fel de bune de pe serpentinele șoselei, bașca mai puțină aglomerație și un preț mai mic.
De la Yangshuo nu există un tren direct până în Hong Kong: întâi trebuie să mergi în Guilin, capitala regiunii, iar de acolo circulă trenuri de mare viteză spre Hong Kong. Îmi imaginasem că voi avea timp să vizitez un pic și Guilinul, dar nici vorbă de așa ceva.
Una din cele mai frumoase regiuni din China e cea de pe Valea Râului Li: e o zona cu peisaje carstice, spectaculoase, cu munți ca niște căpățâni care se ițesc de peste tot în jurul tău și un râu pe care te poți plimba cu barca. Inițial mă gândeam să îmi stabilesc baza în Guilin, capitala regiunii, dar mi-am dat seama că cel mai bine e să aleg unul din cele două orașe care sunt în centrul peisajelor: Yangshuo sau Xingping.
M-am dus până în Chengdu ca să vizitez Leshan, unde e statuia celui mai mare și mai înalt Buddha din lume, dar până la urmă am ajuns la concluzia că un Buddha mai mic (i.e. un obiectiv turistic mai puțin cunoscut) ar fi fost o experiență mai plăcută.
Din Xi’an până în Chengdu am făcut patru ore cu trenul rapid: mulți munți, multe tunele, trenul circulă cu 245 km / oră, dar nu prea îți dai seama de viteză, oricum nu e ca la Shinkansen (320 km / oră) 🙂 La gară am ridicat restul biletelor de tren pe care le cumpărasem online, aș fi putut face asta de prima dată, dar nu mi-am dat seama că le pot ridica pe toate o dată. Coadă lungă la ghișee, am pierdut o oră numai cu asta.
Xi’an a fost pe Drumul Mătăsii, așa că are o importantă populație musulmană concentrată într-un cartier musulman, în interiorul Zidului din Xi’an. E o zonă pietonală, înțesată cu tarabe care vând mâncare, dar și multe locuri interesante de vizitat. Dar înainte de asta am trecut pe la Giant Wild Goose Pagoda și Templul Qinglong, în afara perimetrului zidului.
Se întâmplă câteodată ca locurile care îmi plac cel mai mult sunt cele pe care le descopăr întâmplător și de care habar nu aveam. Așa a fost și cu Palatul Huaqing de lângă Xi’an: eram în autobuzul care mă ducea la Armata de teracotă, am văzut o telecabină care urca pe un munte și un indicator care zicea ”Hot springs” și m-am hotărât să mă opresc și acolo, la întoarcere.