Eram în autobuzul care leagă Villa de Leyva de Bogotá și prin fața ochilor se înșirau dealuri și munți verzi, șoseaua șerpuia la altitudine și eu mă minunam că sunt acolo. Călătoream prin America de Sud cu doar un rucsac, o variantă cam limitată, dar care îți oferă libertatea de a te mișca ușor dintr-un colț al lumii în altul. Când am început să ne apropiem de capitală și au apărut bicicliștii de weekend pe șosea, am început să zâmbesc pe sub mască: ajunsesem până acolo, sufletul tremura de bucurie și de anticipare 😊
Primele impresii din Bogotá au avut legătură cu răul de altitudine, pe care nu l-am mai trăit până atunci: la orice pantă mai mică inima o lua razna și trebuia să mă opresc să-mi vin în fire. Părea că nu mai pot face nici măcar eforturi foarte mici, precum mersul pe stradă sau urcatul a câteva trepte. Și totuși, Bogotá nu e la cea mai mare altitudine din lume, sunt doar 2644 metri, dar pentru cineva care s-a născut la șes e suficient de mult.
Bogotá nu are metrou, deși este capitala țării, dar are un sistem bine pus la punct de transport public cu niște linii metropolitane de autobuze cu bandă proprie în mijlocul șoselei și stații moderne, cu pasarele și intrare ca la metrou, cu cartelă. Nu am putut lua autobuzul de la autogara Salitre, nu aveau niciun punct de vânzare pentru cartele acolo, așa că am luat-o pe jos printr-o zonă modernă, cu clădiri de birouri.
După ce am găsit stația și mi-am luat cartelă, m-au ajutat niște polițiști cu indicații cum să ajung până la Marly, lângă care am stat în prima noapte. Atâta vreme cât rămâi pe linia asta principală, poți schimba autobuzele fără să consumi o altă călătorie, care costă 2500 COP (3 lei). De la Marly am luat-o pe jos până la hostel, unde mi-am lăsat bagajele și apoi am plecat să mă plimb.
Citește și: Lacul Guatavita și legenda lui El Dorado
Monserrate
Principala atracție din Bogotá este Muntele Monserrate, în vârful căruia poți urca pe jos sau cu funicularul. Eu de abia puteam urca o pantă mică, și aia cu eforturi uriașe, nici vorbă să pot urca până la 3152 de metri pe jos!
M-am așezat la coadă la funicular: era duminică, iar duminica prețul e mai mic decât în celelalte zile, așa că a fost o coadă groaznic de lungă, am stat cam o oră și jumătate până m-am urcat în funicular. Culmea e că pe la 3 după masa, când am coborât de pe munte, nu mai era nimeni la coadă, dar ce să-i faci, când nu știi cum stau lucrurile te mai păcălești.
Bogotá e în general înnorată tot timpul, rar iese soarele pe cer și atunci doar pentru câteva secunde, nu mai mult, așa că vederea din vârful muntelui e una verde-albastră, cu nori și multe clădiri înalte care ocupă tot orizontul.
Monserrate e loc de pelerinaj, e o biserică în vârful muntelui și poți participa la slujbă. Alături e o zonă cu multe restaurante care servesc mâncăruri copioase: am fost foarte curioasă să încerc un platano (un soi de banană) prăjit și umplut, dar nu mi-a plăcut.
M-am plimbat până în capăt, unde e o stâncă pe care m-am și cocoțat pentru o vedere mai bună, dar erau atâtea gunoaie acolo că mi-a cam pierit cheful. Probabil ar fi fost mai frumos drumul de întoarcere pe jos, dar aveam bilet la funicular și eram cam obosită să mai fac efortul ăsta.
Lucruri utile: biletul dus-întors a costat 13.000 COP (14.6 lei).
Citește și: Zipaquirá, excursie de o zi lângă Bogotá
Candelaria
La poalele muntelui este vechiul cartier Candelaria, un centru vechi cu case colorate, străzi în pantă cu vedere spre munte și câteva zone animate cu baruri și restaurante. Mi-a plăcut mult atmosfera de acolo, graffiti-urile și atmosfera hippie, dar de abia când am ajuns în Plaza de Bolívar am simțit că sunt cu adevărat în America de Sud!
Lume, porumbei, câteva lama, o grămadă de vânzători ambulanți, un cer ca de cerneală, un loc plin de viață și bucurie de a trăi, în ciuda greutăților, căci Columbia e o țară în care semnele sărăciei sunt foarte vizibile, mai mult chiar într-un oraș mare care atrage oameni din toate colțurile țării. Am stat un pic acolo bucurându-mă de toate: ajunsesem în Bogotá! 😊
Citește și: Sus pe munte în Villa de Leyva
Neplăcerile de pe drum
În Bogotá am avut cea mai neplăcută experiență de cazare din toată viața mea. Am rezervat o cameră single la Hobu Hostel – un hostel ceva mai departe de centru, dar într-o zonă mai bună. Hostelul e într-o clădire frumoasă, primirea a fost foarte bună, au recepție 24 de ore, bucătărie, iar camera mea era foarte drăguță, chiar mi-am zis că e una din cele mai bune cazări de până atunci și nici nu costa foarte mult. Pat confortabil, decor drăguț: eram așa de obosită că am adormit instantaneu în seara aia.
Pe la miezul nopții m-am trezit cu fața umflată, care în cazul meu e un semn de reacție alergică la înțepături de insecte sau alimente. Nu mâncasem nimic deosebit care să justifice asta, așa că am bănuit un țânțar, dar nu erau deloc țânțari în cameră. Următorul suspect a fost un păianjen, așa că am întors perna în căutarea lui și…l-am găsit, doar că nu era păianjen, ci o insectă mică și scârboasă pe care am bănuit-o imediat a fi o ploșniță de pat!
Nu mai văzusem așa ceva niciodată și n-am avut astfel de probleme nici în cele mai ieftine hoteluri din India, dar iată că aici, în patul ăsta confortabil din Bogotá, am dat peste așa ceva. Am inspectat așternuturile și am mai găsit două, deja mi-e era atât de silă că nici nu știam ce să fac. Mi-am amintit că era recepție non-stop și am coborât și i-am spus fetei ce s-a întâmplat. A venit și a luat toată lenjeria, iar după ce a plecat am zis hai să întorc și salteaua și, ce să vezi, am mai găsit o insectă și pe spatele saltelei.
Fata de la recepție s-a întors cu o colegă, un fel de supervizor pe acolo și totul s-a lungit până la două dimineața: ”dar sigur nu am adus eu ploșnițele alea în bagaj, că ei nu au mai avut niciodată așa ceva?” M-a rugat să aștept în altă cameră până schimbă toată lenjeria și am tot stat până m-am plictisit și m-am dus să văd ce se întâmplă. Tipa mai sunase pe cineva, un alt coleg, și vorbeau la telefon despre asta, li se păreau suspicios că nu mai găsiseră alte ploșnițe în afară de cele omorâte de mine, că înțepăturile mele nu arătau ca cele de pe net, a trebuit să intru și să le răspund la întrebări.
În cele din urmă mi-au dat altă cameră pentru noaptea aia, cu posibilitatea să îmi dea înapoi banii pentru restul nopților, dacă vreau să mă mut. Întâi mi-am zis că nu am chef să mă mut, dar mi-am dat seama că nu voi mai putea dormi în camera mea, orice ar face – numai gândul că a mai rămas vreo insectă ascunsă pe undeva mă umplea de groază. Mi-am rezervat o cameră într-un hotel mai ieftin din Candelaria – condiții mai puțin bune, dar măcar nu erau insecte scârboase în pat ☹
Cât despre mine, am făcut o reacție alergică foarte puternică la înțepăturile alea și am avut fața umflată și deformată timp de cinci zile, de abia în weekendul următor mi-am revenit, după ce am luat câteva folii de pastile antihistaminice.
Plaza de Bolívar de Bogotá
Partea bună la mutarea asta a fost că am stat o săptămână în Candelaria și trebuia doar să ies din casă ca să mă plimb prin cea mai interesantă zonă din Bogotá. De la Parque de Los Periodistas care era chiar lângă hotel, niște străzi pietonale pe marginea cărora lumea vindea lucruri vechi și apoi Plaza de Bolívar cu toate muzeele, bisericile și străduțele din jur.
Candelaria nu e cea mai sigură zonă din oraș, până și hotelul la care stăteam închidea porțile la 10 seara din motive de siguranță, dar ziua nu erau probleme. Mă opream de multe ori în Parque de Los Periodistas de unde se vede foarte frumos Monserrate; erau câteva corturi acolo care vindeau tot felul de lucrușoare, veneau oameni să își plimbe cățeii, era plăcut.
Columbia are o varietate mare de fructe exotice și am făcut o slăbiciune pentru maracuya combinată cu înghețată, pe care le cumpăram de la un supermarket din apropiere. La final de februarie au fost doar 20C în Bogotá și a plouat de câteva ori noaptea, mult mai răcoare decât în restul țării (27-28C în San Gil sau 31C în Cartagena).
Citește și: Barichara, cel mai frumos pueblo din Columbia
Alte cartiere din Bogotá
În multe locuri, Bogotá arată altfel decât ți-ai imagina: casele din cărămidă expusă cu grădini și coșuri înalte sunt inspirate de arhitectura caselor englezești și au fost o apariție neașteptată pentru mine. M-am plimbat pe acolo când m-am dus să fac testul Covid și parcă eram în altă țară și pe alt continent, poate doar sârma ghimpată care decora unele garduri să îmi fi dat de bănuit că sunt în America de Sud.
Biserici de cartier, mici piețe și apoi amestecul de normalitate, modernitate și sărăcie care caracterizează capitala. Sunt cartiere noi, cu clădiri înalte și bulevarde largi, cu piste pentru bicicliști și stații moderne de autobuz, cu wifi gratuit, și apoi sunt cartiere precum Candelaria.
Bogotá are cea mai mare rețea de piste de biciclete din America de Sud – Ciclovía – și în fiecare duminică zeci de kilometri de șosea se transformă în piste de biciclete pentru un milion de bicicliști.
Mersul pe bicicletă face parte din cultura orașului, sunt o grămadă de magazine peste tot și corturi care apar în weekend pe marginea drumului, cu fructe și mâncare pentru bicicliști. Se face și mult mountain bike pe munții din jur, îi vedeam din autobuz chinuindu-se la deal prin jurul orașului.
Un alt semn de normalitate, de societate care se însănătoșește, sunt și multele animale de companie: nu am văzut câini vagabonzi, doar mulți localnici cu câini frumoși, ba chiar am văzut și o pisică scoasă la plimbare în lesă (părea cam nedumerită de ce i se întâmplă). M-a întristat să văd bulevarde întregi transformate în talcioc de lucruri vechi, nu erau lucruri ”vintage”, ci realmente niște vechituri fără valoare ☹
Cam asta a fost șederea mea în Bogotá în ultima parte a călătoriei prin Columbia. Urmează să povestesc despre locurile care se pot vizita prin împrejurimi, sunt câteva care merită un drum de 1-2 ore 😊
Citește și: Cât costă să stai o lună în Columbia?
Ce am vizitat în Columbia
- Cartagena de Indias, splendoare colonială
- Viața adevărată din Medellin
- Ceva frumos, de prin Columbia: Piedra del Peñol & Guatapé
- Santa Fe de Antioquia, un orășel liniștit de lângă Medellín
- San Gil fără sporturi extreme
- Barichara, cel mai frumos pueblo din Columbia
- O oră prin Charalá
- Sus pe munte în Villa de Leyva
- Lacul Guatavita și legenda lui El Dorado
- Zipaquirá, excursie de o zi lângă Bogotá
- Cât costă să stai o lună în Columbia?
- America de Sud pe timp de pandemie: Columbia, Chile și Peru în 2021
- 10 zile în Bogotá: ce să vezi și să mănânci în capitala Columbiei
Multa sănătate!
Mulțumesc.
La mulți ani!Îți doresc să ai o zi de 8 martie așa cum îți dorești, să fii sănătoasă și să se întămple tot ce îți dorești să se întâmple.Succes în continuare!
La mulți ani, Ana! Zile cu soare să avem 🙂