Sucevița și Putna, două locuri bucovinene revizitate într-un weekend de august: mănăstiri, mult verde, drumeții prin împrejurimi și mici întâmplări care-ți luminează ziua. În plus, ambele locuri sunt pe Via Transilvanica, traseul care unește începe chiar acolo, la Putna.
Sucevița
Să ajungi la Sucevița din București, fără mașină, e mai complicat: am luat trenul noaptea, am așteptat câteva ore în gara din Suceava, am luat alt tren dimineața până la Rădăuți, apoi un taxi până în Sucevița.
La mănăstire să făceau pregătiri, iar a doua zi a fost agitație mare, 100 de ani de la înființarea asociației Oastea Domnului. Mişcarea a fost declarată ilegală de regimul comunist, dar a fost reabilitată în 1990. Pentru că au venit oameni din toată țara, nu prea mai găseai cazare nicăieri în zonă, pe 15 august fiind și hram la Putna.
Un loc foarte bun pentru o vedere panoramică și o drumeție ușoară de câteva ore este capela de pe dealul Furcoi. Se poate ajunge acolo și cu mașina 4×4 pe alt traseu, dar ar fi păcat, urcușul nu e greu și compensează cu priveliști superbe. Capela este din lemn și e deschisă pentru oricine.
Lucruri utile: intrarea la mănăstirea Sucevița costă 10 lei.
Putna
Inițial voiam să stau mai multe nopți în Sucevița, dar conexiunile proaste, restaurantele puține și distanța cam mare până la cazare m-au făcut să-mi schimb planurile. Nu se punea problema să merg până la Putna 16 km și să mă întorc în Sucevița tot pe Via Transilvanica, așa că în ultima zi mi-am propus să merg până la Putna și apoi să iau trenul spre casă.
Am plecat la drum la 6 dimineața, căci 16 km nu se fac așa rapid, iar eu aveam tren la 13.38 și voiam să vizitez și mănăstirea. Bucata de traseu Sucevița – Putna pe Via Transilvanica e cam plictisitoare, dar bună pentru pus la treabă bocancii.
Am văzut urme de urs, am găsit zmeură și am mers în mare parte pe drum forestier, mai puțin pe la mijlocul traseului, unde am găsit ceva noroi prin pădure. Pe ultimii 3-4 km m-a dus un nene cu mașina până în Putna, la buza podețului care ducea pe dealul lui Ștefan – Crucea Alba de pe Dealul Crucii, căci îmi spusese de deal și s-a simțit dator să ocolească pentru mine. Am avut noroc, căci altfel nu cred că aș fi avut timp să urc și acolo, deși e cea mai frumoasă priveliște din Putna.
La mănăstire era plin de lume, dar n-am zăbovit, am cumpărat un buchet mare de busuioc pentru acasă și am luat-o spre gară. Putna are doar un tren până la Suceava, care în trecut a fost scos vreo 10 ani, spre necazul localnicilor. Pe tren am stat la taclale cu un domn în vârstă foarte vorbăreț, mi-a vorbit despre epoca Ceaușescu, despre copiii plecați la muncă în străinătate, despre cum s-au rupt liniile de cale ferată la cutremurul din 4 martie 1977, apoi, pentru că se apropia stația lui, a întrebat în jur de un cuțit. Avea o pită mare rotundă cât o roată și numai ce văd că o taie și-mi dăruiește un sfert, spunându-mi că ”unde găsesc eu așa ceva la București?”.
Pâine bună e mai greu de găsit, noroc că găsesc întâmplări frumoase peste tot prin lume 🙂
Lucruri utile: intrarea la mănăstire este liberă.
Cum ajungi la Sucevița și la Putna
Dacă nu ai mașină, poți ajunge la Sucevița cu mai multe mijloace de transport: cu trenul din București (plecare noaptea, are și cușetă), ajunge pe la 4 dimineața în Suceava. La 8 este un tren personal până la Rădăuți sau până în capăt, la Putna. Din Rădăuți poți lua taxiul până în Sucevița, dar e scump, în Rădăuți au tarif de 6 lei și ceva și pentru 21 km am plătit 139 lei, cel mai mare preț plătit pentru un taxi în România. Există și un microbuz Rădăuți – Sucevița, circulă cam la o oră, ceva mai rar în weekend. Sâmbătă am vrut să îl iau din Sucevița până la Marginea, după aproape o oră nu sosise nimic și am renunțat.
Mai simplu e să ajungi la Putna, trenul merge până acolo, chiar dacă orele nu sunt cele mai bune.
Sucevița – Putna am mers pe Via Transilvanica, sunt 16 km prin păduri, drum forestier ușor, doar la mijlocul traseului e o bucată cu o cărare îngustă care uneori are noroi. Sunt urși în zonă, am făcut traseul singură, așa că le-am pus niște muzică pe telefon să mă audă din timp și nu m-am întâlnit cu nici unul. Pe Via Transilvanica merg mulți turiști, inclusiv străini, e un traseu care a devenit destul de popular, dar în ziua când am fost eu, fiind și foarte devreme, nu m-am întâlnit cu niciun drumeț, doar la sosirea în Putna am zărit câteva grupuri.
În Sucevița sunt o mulțime de pensiuni, dar sunt numai două restaurante, unul la vreo 4-5 km de centrul comunei. Sunt câteva magazine mici și un bancomat în centru. Am stat la Pensiunea Letiția din Sucevița, cazare simplă, fără mic dejun și cu Wi-Fi care nu ajungea și în cameră.
Ce am vizitat pe Via Transilvanica
