Două luni de călătorie prin Peru

Am stat în Peru două luni, timp în care m-am plimbat prin țară pe traseul Lima – Paracas – Ica – Arequipa – Lacul Titicaca – Cusco – Lima. Peru e o țară mai accesibilă din punct de vedere costuri decât mă așteptam, sunt o tonă de locuri de vizitat, mâncarea e bună, oamenii amabili și e ușor de călătorit acolo și pe timp de pandemie.

Buget

Condiții de călătorie

În Peru se intră cu test PCR, iar după sosire mai trebuie să faci un test antigen, dacă nu vrei să stai în carantină 14 zile. Testul îl poți face pe aeroportul din Lima (în timpul zilei) sau la clinicile din oraș – în general poți vorbi cu ei pe Whatsapp pentru programare, iar dacă nu știi spaniolă, există întotdeauna Google translator.

Testul antigen îl poți face oricând după sosire, nu trebuie să îl trimiți nicăieri și nu îl verifică nimeni, dar poate fi cerut.

Măsuri de prevenție Covid

Masca e obligatorie peste tot și toată lumea o poartă, iar pe mijloacele de transport trebuie să porți vizieră de protecție Covid, inclusiv în colectivos sau în avion. În avionul spre Lima toată lumea avea vizieră, mai puțin eu, nu știam că e obligatorie în Peru. La sosirea în Lima un șofer de colectivo m-a dat jos din mașină pentru că nu aveam plasticul ăla, a trebuit să cumpăr și eu unul.

Recent au schimbat regulile și a devenit obligatoriu să porți două măști, nu doar una, indiferent de modelul lor. Paznicii de la supermarket nu te lasă să intri în magazin fără două măști puse una peste alta, dar pe stradă poți purta doar una. Temperatura la intrare și gel dezinfectant peste tot este norma.

Peru clasifică regiunile în funcție de numărul de cazuri Covid, cele cu cazuri multe sunt la nivel ”alerta extremo”, asta însemnând carantină duminica – poți ieși din casă să te plimbi, dar magazinele mari sunt închise, excursiile nu se pot ține, iar transportul regional nu circulă. Înainte de plecarea mea de acolo au relaxat măsurile și au permis excursiile și duminica la Machu Picchu și în Valea Sacră, nu doar în celelalte zile.

Am prins Paștele Catolic în Lima, timp de patru zile a fost carantină națională și nu aveai voie să ieși din casă decât pentru cumpărături, dar în rest atmosfera a fost mai relaxată decât în Chile.

Transport regional

Prin țară am mers cu autobuzul și cu avionul. Pe cursele interne de avion nu se mai cere test Covid, dar la cursele de autobuz mai lungi de 8 ore e nevoie să faci un test antigen. În orașele mari au centre de testare în autogară (de exemplu în Lima, la Cruz del Sur), dar trebuie să mergi acolo cu o oră înainte ca să primești rezultatul la timp.

Pentru cursele mai scurte nu e nevoie de test, dar trebuie să completezi ”declaración jurada”, care e obligatorie pe orice fel de transport, chiar și în excursiile cu barca. E practic un formular în care declari că nu ai simptome Covid, îți dai eu formularul să-l completezi.

Cruz del Sur e cea mai mare companie din țară și se pot cumpăra bilete online, însă e bine să verificați că și circulă. Aveam bilet cumpărat de la Arequipa la Puno și când m-am dus la autogară am aflat că nu circulă – mi-au dat banii înapoi, dar a fost cam ciudat că vindeau bilete online, deși cursa fusese anulată.

Cazare

Cea mai ieftină cazare ”ever” a fost în Cusco: patru săptămâni într-o cameră privată la Chusay Rooftop au costat 650 de lei. Am avut camera mea cu o lamă pictată pe pereți, baie la comun (dar erau trei pe etaj și era tot timpul liber) și acces la o bucătărie mare în care am avut tot ce trebuie pentru a găti.

Chusay Rooftop e o alegere bună în Cusco și erau tot timpul turiști străini acolo, iar proprietarul e foarte amabil: mi-am scurtat șederea după trei săptămâni pentru că mă cam plictisisem să stau atât într-un singur loc și era rece în cameră, chiar dacă afară era soare (dar așa e peste tot în Coscu) – Filipo mi-a dat banii înapoi pentru zilele acelea.

În Lima am stat în Casa Prada în Miraflores, fost hostel în care proprietarul avea o cafenea la parter, pe care a și închis-o din lipsă de clienți. La prima ședere acolo am stat singură în toată clădirea timp de o săptămână – a fost un pic straniu, căci inițial nu am realizat că proprietarul nu stă acolo cu familia și că sunt singură cuc într-o clădire cu două etaje 😀 Dar a fost ok, din când în când proprietarul venea singur sau cu fetele lui să mai verifice că e totul în regulă. La plecarea din Lima am stat tot acolo – zona e foarte bună, iar prețul mic pentru ceva atât de central.

În rest am stat la diverse hoteluri: în Arequipa la Villa Melgar, cu camere ca într-un hotel de 3 stele (dar wifi-ul e cam slab și mereu trebuia să resetez routerul), în Paracas la Paracas Backpackers House, care e chiar în centru și au un spațiu luminos și prietenos, cu câteva pisici leneșe.

În general peste tot a fost ok, dar cum în Peru nu există încălzire centrală, au fost locuri în care nu m-am simțit bine din cauza asta. În Puno, deși afară bătea soarele, în hotel era atât de rece încât am stat tot timpul cu aerul condiționat pus pe cald.

Excursii

Despre Machu Picchu și Salkantay am povestit deja, în rest am cumpărat excursii de la fața locului, sunt relativ ieftine (muuult mai ieftine decât în Costa Rica) și includ și masa. În unele locuri erau preponderent turiști peruani, de abia în Cusco am început să văd mai mulți turiști străini.

Shopping

Dacă visați la produse din alpaca, găsiți în Peru produse foarte frumoase și la prețuri nu foarte mari. Cele din vicuña sunt exorbitant de scumpe, m-am uitat de curiozitate la unele și un pulover era vreo 10.000 lei, o haină nici nu mai știu cât era, enorm, oricum. Dar alpaca și baby alpaca se pot cumpăra.

Dentist

În Cusco m-am dus la dentist și am fost uimită să văd că prețurile sunt la jumătate față de cele din România. Un detartraj a fost 89 de lei, iar niște carii mici 78 de lei fiecare. Mai ieftin decât în Mexic, oricum.

Poștă

Am trimis niște lucruri acasă prin poștă și a fost mai complicat decât în România: a trebuit să completez vreo 3 formulare, să fac o copie după buletin la un chioșc din apropiere, să deschid coletul ca să verifice fiecare obiect în parte (nu m-au lăsat să trimit magneți, o bijuterie și ceai), am fost amprentată și fotografiată, iar pentru toate astea am plătit o sumă destul de mare pentru ca pachetul să ajungă în România într-o lună și jumătate 😀

Mâncare

Mâncarea în Peru e bună și ieftină, mai ales în Cusco unde pentru 10 soli (11 lei) cumpăram un meniu cu supă, fel principal și un pahar de Chicha morada, o băutură care se face dintr-un soi de porumb mov (e bun, deși n-ai crede asta când afli din ce se face). Supele sunt dense, cu cereale (quinoa, grâu, mălai) și legume, iar felurile principale includ de regulă orez, carne, linte, poate o salată foarte mică.

Puiul e foarte popular în toată țara, peste tot vezi pollo, pollo, pollo. Contrar așteptărilor, porcușorul de Guineea e mai mult o delicatesă și e destul de scump. Alte curiozități: Inca Kola (nu mi-a plăcut gustul), canchita, un fel de pop corn peruan care nu înflorește ca cel obișnuit ci rămâne crocant.

Peru e o țară în care poți experimenta o grămadă de alimente noi, cum nu mai găsești nicăieri 😊

Limba spaniolă

În afară de ghizi și poate cei care lucrează în hoteluri, nu prea întâlnești peruani care să vorbească engleza, așa că e bine să înveți câteva expresii ca să poți cere informații sau să comanzi mâncare. Chiar și cei cu joburi mai ”intelectuale” nu știu engleza – pe Salkantay trek am fost cu niște peruani din Lima și nici unul nu știa engleza.

Google translator are aplicație mobilă pe care o poți folosi și offline, e foarte utilă.

Vremea

Cald și soare la sosirea în Lima la final de martie, frig și urât două luni mai târziu. În Cusco a fost soare constant și în jur de 18-20C, mai frig noaptea. Cusco are două anotimpuri, ploios între noiembrie-aprilie, uscat mai-octombrie. E de mers acolo în sezonul uscat.

Bancomate

Sunt bancomate peste tot, dar majoritatea te taxează cu un comision dacă retragi bani. Singura bancă de la care am retras bani fără comision a fost Banco de la Nacion. Din ce am observat în mai multe țări din regiune, băncile de stat nu au comision pentru retrageri.

Plata cu cardul e obișnuită în supermarketuri și magazinele mai mari, în rest trebuie să ai cash.

Car sharing

În Peru se practică un fel de Uber neoficial, șoferii care vor să ducă pasageri pe o anumită distanță claxonează, opresc, le spui unde vrei să mergi și ei îți spun prețul pe loc. E un sistem de car sharing foarte convenabil, mai ieftin decât taxiurile oficiale. În Lima culeg mai mulți pasageri de pe drum și plătești cât la autobuz uneori.

Siguranță

E o țară sigură în regiunea pe care am vizita-o eu, înțeleg că în junglă, în Iquitos, sunt multe furtișaguri și chiar și peruanii trebuie să aibă grijă. Am călătorit singură și nu am avut probleme nicăieri.

* * *

Cu ani în urmă când mă gândeam la Peru și la o vizită acolo, aveam impresia că e călătorie pe care nu mi-o permit. În mare parte din cauza biletului de avion din București, care e destul de scump. Altfel, dacă stai acolo o perioadă mai lungă de timp, țara e foarte accesibilă comparativ cu altele din America Latină. Spuneți-mi alt loc, frumos precum Cusco, în care poți sta o lună într-un hotel cu numai 650 de lei 🙂