Este foarte frumos și înălțător să spui că oricine poate călători (poate chiar gratis!) și să îi înveți pe oameni să își urmeze visele. Este, de asemenea, foarte facil să crezi că cineva care călătorește are o viață ”glamorous” și face asta pentru că are mai mulți bani decât tine care, cu un salariu de 2 sau 5 ori mai mare susții de zor că ”nu îți permiți”.
Dar mă tem că adevărul este, ca întotdeauna, undeva pe la mijloc. Detest să vorbesc pe șleau despre bani, în general, și despre banii pentru călătorii, în special. Fie trezești mila cine știe cui sau, și mai rău, disprețul. ”Cum, ai fost în X și nu ai intrat la muzeul Y sau castelul Z?!””Nu!”, îmi vine câteodată să le strig în față acestor oameni sincer uimiți, ”nu am avut bani!”
Sumar
Teoretic călătoritul este pentru toată lumea, dar nu oriunde, nu oricând și nu oricum!
Ca să pot călători fac, uneori, sacrificii pe care nu mi le doresc, dar care se impun uneori și mă șochează, câteodată, ușurința cu care unii trec peste toate aceste realități pe care le păstrez pentru mine și aleg să vadă doar partea ”strălucitoare” a călătoriilor: ”Și în ce locuri exotice ai mai fost?”
Banii pun cruce multor vise. Și celor de călătorie
Nu există bilete de avion gratis. Nu există cazare gratis. Da, nu există – credeți că faimosul couchsurfing este gratis? Plătești cu povești, cu socializare, de multe ori asta este menționat expres. Mai ieftin mi se pare să dau 10 Euro pe un pat într-o cameră cu tineri gălăgioși decât să fiu obligată să stau 3 ore la povești cu un necunoscut care mă lasă rece. Dar cum, nu mă interesează oamenii locului, nu vreau să îi cunosc și pe ei? Nu, absolut deloc!
În Europa de Vest rareori găsești o toaletă gratis sau o cișmea cu apă rece, excepțiile doar confirmă regula. Nu toată lumea poate face turul lumii pe jos sau autostopul sau să doarmă exclusiv la cort. Fiecare își are limitele lui, peste care nu poate trece. Și nu, nu doarme nimeni la hostel pentru că este așa de mișto acolo, ci pentru că nu își permite să stea la hotel, singur în cameră!
Călătorii gratis
Amintirile sunt neprețuite (alea frumoase) și dincolo de tracasările unor călătorii făcute pe bani puțini rămâne bucuria de a fi văzut o bucățică de lume. Dar asta se plătește! Cu oboseală, cu renunțări, cu griji. Am renunțat, până acum, la ”n” călătorii sau excursii pentru că pur și simplu nu am avut bani. Am renunțat la ieșiri în oraș, la haine, la o mâncare mai bună, la răsfățuri.
Sunt alegerile mele și nu mi-e rușine cu ele. Dar nu e ca și cum mă trezesc dimineața cu chef de călătorit, îmi cumpăr biletul și gata, hop-țop din hotel în restaurant și din magazin în muzeu, ducând-o numai într-o super-călătorie cu căpșuni trase în ciocolată la micul dejun și șofer care mă transportă pe perne moi până la aeroport și înapoi de acolo. Și apoi tastez repede 2-3 vorbulițe pe blog și imediat sare o companie aeronautică cu un bilet de avion gratis!
Eu știu, de exemplu, că pot să visez până la Paștele Cailor la Japonia (later edit: între timp am fost și în Japonia) că până nu scot de undeva banul n-o să ajung acolo. Nu mă bazez pe ”alții”, pe concursuri, sponsorizări, infotripuri și noroace incredibile, mă bazez pe mine și asta implică niște greutăți și niște eforturi. Să presupui că cineva care călătorește în condițiile astea are o viață ușoară și de invidiat este aproape o jignire.
Ce-am vrut să spun cu articolul acesta nesfârșit de lung? Atât: că banii își au și ei locul lor în ecuația călătoriilor (că despre ele e vorba acum), loc mai mic sau mai mare după voia și puterea fiecăruia. Că e frumos să visezi, dar mai frumos e să ai un ban să îl pui deoparte pentru visele astea. Că eu, din păcate, nu știu cum să-mi urmez pasiunea fără să țin cont de bani, cum propovăduiește toată lumea…
Alte articole despre călătorii
Cum să călătorești cât poți să plătești: ghidul idiotului* în 3 pași simpli
Top 10 lucruri rele care ți se pot întâmpla într-o călătorie
Cum să călătorești ieftin și des
Cum să găsești cea mai bună cazare
Libertatea de a călători singur(ă) prin lume
29 comentarii
Da si nu. 🙂 Sunt de acord intru totul ca fara bani nu calatoresti. Eu am avut ani de zile in care nu mi-am permis sa plec in vacanta, si chiar si acum ca sa calatoresc stilul meu de viata e mai degraba auster. Ca sa nu mai zic ca in vacanta mananc si eu putin si prost (de asta nu prea ma pricep sa scriu pe blog despre preturile mancarii, avand in vedere ca eu mananc de la supermarket si nu la restaurant, am zile intregi in care nu bag in gura decat covrigi etc), seara nu ies la beute pentru ca e scump, cand sunt acasa nu prea ies la beute pentru ca trebuie sa economisesc, nu cumpar suveniruri etc…
Sunt de acord si cu ce spui despre hostel, in realitate putini stau la hostel pentru ca e misto, nu e misto sa dormi cu alti nspe oameni in camera care sa te trezeasca noaptea cand se intorc de la chef, sa te molipsesti de ce viroze mai circula pentru ca nu iti permiti sa ai spatiul tau, sa stai la coada la baie etc.
Cat despre couchsurfing, de multe ori nu gasesti pe cineva care sa te cazeze, si chiar daca gasesti platesti nu numai cu povesti ci si cu mici cadouase, cu invitat omul la un pahar, la o cina etc. De multe ori asta (plus biletul de autobuz / tramvai etc pana la casa omului, pentru ca putini locuiesc in centrul istoric) te costa mai mult decat o noapte la un hostel.
Dar constat ca exista oameni care si-ar permite sa calatoreasca si nu o fac. Exista o prejudecata cum ca nu-ti permiti sa calatoresti, sau ca nu poti calatori departe, si vad oameni care sparg 500 de euro pe un week-end la Roma, in conditiile in care in Asia traiesti cu banii astia 3 sapmanani, si daca prinzi un bilet de avion ieftin scoti concediul la acelasi pret ca in Europa. Mi se pare ca e un fel de blocaj mental, ceva iti spune ca departe e inaccesibil.
Articole de genul asta au doza lor de pericol: de a da prea mult din tine, de a rani alti oameni sau a poza in victima. Sper sa se inteleaga ca n-am intentionat asta.
Am auzit de prea multe ori repetandu-se ca asa e minunat, sa nu tii cont de bani in pasiunile tale, si am ajuns sa acumulez frustrari: ca uite, si mie mi-ar placea asta, eu de ce nu pot sa nu tin cont de una si de alta, imi lipseste ceva? E admirabil sa nu tii cont de nimic, sau dimpotriva, sa iti asumi niste responsabilitati si niste limite pe care ti le cunosti?
Momentele de nebunie sunt superbe, dar o viata intreaga de “nebunii” mie imi ridica niste intrebari grele…
Ma bucur ca tu esti omul peste a carui blog de turism am dat pentru prima data. Ce ai scris aici, e un exemplu clar de pasiune care arde.
Nu sunt de acord cu tot ce-ai punctat, dar ca intreg, sunt sigura ca momentul acesta de sinceritate, ma va motiva atunci cand voi incepe sa-mi manifestez pasiunea asemanatoare.
Big up!
Ah, nici nu trebuie sa fii de acord, in chestiuni din astea fiecare isi formeaza propriul set de pareri si ganduri 🙂 Welcome 🙂
În privința sacrificiilor, înțeleg atât de bine despre ce vorbești. Dar cred ca eu nu le-am văzut niciodată ca pe niște sacrificii, mai degrabă ca pe alegeri. Și da, prima persoană pe care trebuie și mă pot baza întotdeauna sunt eu. Așa este și în călătorii, dar și în alte lucruri date de viață. Dar asta face parte din farmecul experiențelor noastre, nu?
Sacrificiu e poate un cuvant prea mare. Ma gandeam la lucrurile la care renunti ca sa poti avea altele, caci nu toti suntem asa de norocosi sa avem din toate / de toate…
Asa de bine ai spus totul!
Lumea te invidiaza si te judeca… si pe mine. Noi sa fim sanatoase si sa calatorim mult!
Sa fim, sa fie (calatorii)! 🙂
Mă bucur că ai scris aşa, din tine. Scrii atât de bine când îţi înmoi pensula-n suflet …
Un blocaj sau asteptari prea mari de la o vacanta: confort mai ceva ca acasa, mancare multa si buna, cumparaturi peste buget si distractie cat cuprinde. Ori toate astea costa, cazarea la hoteluri bune (si scumpe) costa, chiar si niste snacks-uri cumparate in avion sunt platite de 3 ori cat fac. Dar “o singura data este concediu” – mentalitatea omului care macar in vacanta se “scoate” pentru efortul de peste an.
Tot niste alegeri, nu?
Întotdeauna există riscuri când te expui, când scrii din tine. Întotdeauna e şi un câştig – te câştigi pe tine, exact aşa cum te-a lăsat Dumnezeu, cu lumini şi umbre.
Keep writing like this! It feels so good …
Da, ce sa zic, eu nu-s shopaholica din fire, nu ma tenteaza aproape nimic dintr-un magazin, confortul ma impresioneaza dar nu teribil, asa ca mi-a fost intotdeauna imposibil sa ma pun in pielea cuiva care le vrea pe toate. Adica a unui om normal :P.
Oricum, ma bucur ca ai scris despre chestia asta, de multe ori citesc bloguri de calatorie unde autorul traieste parca pe o dieta de Prozac pe paine dimineata, la pranz si seara, totul e minunat, superb, poti sa mergi si la Polul Nord cu buget zero. Si, sincer, nu e chiar asa. Calatoritul are dezavantajele lui, faptul ca nu e gratis fiind unul dintre ele. 🙁
Iti dai seama ca de shopping nici nu se mai pune problema la mine…demult. Am cateodata mici regrete – vizavi de lucrurile specifice unei tari, in special -, dar se poate calatori si fara shopping, jur… 🙂
când pleci prima oară undeva de pe otopeni, vrei, te rog, să-mi faci bucuria de a-ţi oferi un free-ride? nu am perne moi pe banchetă şi portbagajul e cam mic, dar …ar putea ajuta la un start bun, cu cap limpede şi optimism, chit că pe urmă tot la vreun covrig în gară vei ajunge… 🙂
Catherine, te imbratisez pentru gandul bun 🙂
Eu sunt şi mai radicală: nu-i pricep pe cei care se duc de-acasă "la cumpărături". Sigur, ma roade o sfântă de invidie pentru cei care-şi permit chestia asta, dar tot nu-i pricep.
Exemplu: excursie cu grupul în Croaţia, la o săgeată distanţă de Split. Vrut-au sa mergem să vedem palatul lui Diocleţian? Ntz, că aveau de cumpărat diverse.
Cu hostelul, îţi dau dreptate. Nu-i fain să-ţi cureţi cada înainte să păşeşti înăuntru, nu-i fain să te trezească fo trei ruşi cu chef de ceai la 6 dimineaţa şi nu-i deloc plăcut să dea fereastra spre o curte interioară cam plină de mizerie. În condiţiile care o cameră single la hostel costă cât una foarte ok la mine acasă. Şi nu-i uşor să patrulezi 8 ceasuri păzind bagajul în aeroport şi neîndrăznind să adorm, că eram singură.
Dar merită. Şi mai auster, ca să poţi vedea cât mai mult şi cât mai multe, sau un pic mai comod, pentru o experienţă concentrată la maximum, aşa ca ale mele. O dată pe an.Ş=
Felicitări pentru articol!
Călătoritul nu este nici gratis, nici lipsit de surprize … de la hoteluri care în prezentare sunt luxoase iar la fața locului constați că e retrogradat la 2 stele din cele 4 plătire … până la mâncatul în locuri mai mult sau mai puțin curate după care constați că medicația noastră nu te ajută la nimic 😀 .
Nu mi-am pus niciodata problema banilor (chiar) în felul ăsta pentru că … nici nu trebuie să fac eforturi deosebite dpdv financiar pentru a călători, dar nici nu-mi permit luxul să arunc sute de EUR de persoană pentru un week-end undeva prin Europa. Cu banii de 3-4 astfel de călătorii stau 2 săptămâni prin Asia dacă merg la limita sezonului și-mi cumpăr biletele de avion cu mult timp înainte 😀
Nu am stat niciodată până acum la hostel pentru că, cu puțin efort suplimentar pe partea de planificare, gaseam un hotel mai sarmanuț dar cu referințe bunicele la puțin mai mulți bani în plus … sau … cel mai des, când mergem în trupa standard de 4, preferam să închiriem apartamente si cu 10-20 EUR/persoană pe noapte să avem parte de tot confortul.
Sunt alte calcule la un grup mai mare si la o singura persoana. Mai mult chiar, costurile de cazare difera de la tara la tara – camere single foarte ieftine am gasit in Spania si Portugalia, de exemplu, pe cand la Londra sau la Amsterdam zici mersi daca gasesti ceva rezonabil ca pret la un hostel.
Am vazut oameni bine imbracati dormind atat in aeroporturi din Stockholm, Geneva, Milano.. cat si in gari.
Nu e o rusine si nu e ceva destinat exclusiv celor care au un buget redus.
Eu insumi am dormit intr-o camera dintr-un apartament in Berlinul de Est(o casa ce fusese transformata in hostel), sau in hotel de 4 stele in Lisabona: e strict o problema de cum iti planifici calatoria, de ce e important.
Pe de alte parte insa, nu m-am gandit la bani atunci cand s-a pus problema de a cumpara, manca, vizita sau merge intr-un loc sau altul, odata ajuns la destinatie.
Am incercat sa combin mersul pe jos prin suburbii, cu locurile sau senzatiile pe care cei din middle-class+ si le pot permite, tocmai pentru a crea o imagine de ansamblu cat mai coerenta, realista.
De ce ar dormi cineva cu suficienti bani la el in aeroport? Poate erau doar in tranzit… Eu nu as face asta daca n-ar fi necesar uneori, nici macar pentru “pulsul vietii”. In ciuda aparentelor apreciez confortul.
Extraordinar articolul!
Felicitari din tot sufletul!
Sunt prea multe puncte din articol in care am simtit ca efectiv ai scris fix, dar fix ce e si in sufletul meu, incat sa nu comentez 🙂
E incredibil cat de mult pot sa spun ca ne asemanam in gandire daca e sa ma iau dupa acest articol. 🙂
Si cand ma gandesc ca atunci cand ne-am cunoscut personal n-am stat si noi mai mult de vorba… 🙂
Data viitoare cred ca avem multe de povestit 😛
Ei, ca sa vezi! 🙂 Data viitoare cred ca o sa ai tu foarte multe de povestit, dupa luna aia de miere fabuloasa 🙂
Poate ca ar trebui sa incepem sa vorbim mai des despre acest lucru, desi banii sunt si vor fi o problema delicata. Ce zici daca am face un blog carnival pe tema asta: "La ce renunti ca sa poti calatori mai mult?" Si poate ca ar fi utila o sectiune in articol de "cum sa iti planifici bugetul".
Si la intrebari de genul "cum, nu ai intrat acolo?" raspunsul sa fie unul clar si raspicat "Nu! Am ales sa nu intru, pentru ca nu era in buget." Este o rusine sa nu ai buget pentru ceva?
Ma bucur ca ai mentionat si de CS…Am gazduit niste couchsurferi intr-o perioada in care imi mai ramanea luna la sfarsitul salariului si nu a fost ok. In plus, el vorbea foarte mult, intr-o engleza stricata si m-a obosit foarte foarte mult. O sa imi fac curaj si o sa scriu cateva randuri despre asta.
Da, te rog scrie despre CS! Eu am tras niste concluzii bazate exclusiv pe deductie, experiente directe nu am avut.
Ca in majoritatea imprejurarilor…it depends. Bine ca mi-am adus aminte, trebuie sa schimb linkul…ce-ti veni si tie sa schimbi adresa, of of.
Ei, lasa, e chestie de 1 minut sa schimbi linkul, ce te tot plangi… 🙂
toata stima pt acest articol!
Minunat acest articol.Intens si..adevarat. Inteleg perfect ceea ce ai scris si ma regasesc in cadrul acestui articol. Toti spun " iar pleci in concediu?", dar nimeni nu spune" iar stai peste program la servici, iar nu iesi in oras, iar nu iti iei haine de la Mall, iar nu mananci in oras?"
In orice caz, daca ai drum, ofer transport si cazare gratuite in Timisoara, oricand si la orice ora.
Multumesc, Viviana, banateanca si tu? 🙂