Singură în jurul lumii. Ești pregătit(ă) să pleci?

Ce înseamnă să călătorești singură luni de zile în locuri îndepărtate? Este ușor, este greu, e o experiență frumoasă sau prea dificilă? Depinde de fiecare, căci de fapt e o experiență foarte personală.

Am citit poveștile altor călătoare după multe luni pe drumuri sau la prima călătorie singură și experiențele nu seamănă. Nu există un standard pentru toată lumea, depinde de fiecare în parte.

Dacă te bate gândul ăsta, să pleci de acasă undeva departe pentru luni de zile, cu sau fără bilet de întoarcere, merită să te gândești un pic la lucrurile de mai jos.

Călătoriile lungi sunt experiențe intense

A călători în jurul lumii e o experiență intensă, dar nu e de relaxare. Dacă vrei să te simți bine și să te distrezi un pic, mergi în vacanță, apoi întoarce-te acasă.

Călătoritul pe termen lung va veni cu atâtea ocazii să scoată untul din tine, cum nici îți imaginezi! Alte culturi, alte limbi, alte obiceiuri, până și mâncarea a avut darul să mă irite uneori.

Vei avea și ocazia să te relaxezi, să vizitezi locuri, să cunoști mai bine oamenii de pe alte continente, dar vei fi și epuizat(ă) de oboseală, stresată dacă apare ceva neprevăzut, cu mai mulți bani cheltuiți decât te așteptai și cu trăiri care vor săpa adânc în psihicul tău.

Va fi un roller coaster, dar vei simți că trăiești.

Care e motivația ta pentru a călători în jurul lumii? Crezi că vei avea doar experiențe de Instagram și momente plăcute, cu răsfățuri exotice?

Când ești singur(ă), ești tot tu cu tine

Orice dureri, probleme nerezolvate sau traume ai, vor fi în mintea ta și la 2000 de km depărtare de casă. E mai ușor să le gestionezi când ai o viață așezată decât atunci când totul e nou și fiecare zi îți aruncă în față lucruri neprevăzute.

Pe vremuri râdeam de cei care plecau în India ca să se regăsească și mi se părea destul de elementar că un loc, oricare ar fi acela, nu îți poate aduce soluții la problemele pe care le ai acasă. Dar o altfel de cultură te poate zgudui mai bine decât un loc călduț și arhicunoscut, iar uneori exact asta avem nevoie.

De ce vrei să pleci și ce speri să găsești acolo? Un alt sine, complet schimbat? Vreun guru care să găsească soluții la problemele tale?

Experiența poate fi mai greu decât credeai, dar nu trebuie să dovedești nimic nimănui

A călători cu lunile pe alte continente e o experiență care se perfecționează în timp, dar cum percepi experiența asta diferă imens de la un om la altul. Și n-o să afli cum e pentru tine decât după ce o să pleci departe.

Trebuie să iei în calcul că vor fi și lucruri care te vor da peste cap: te consideri o persoană suficient de puternică pentru asta? Ai un istoric în sensul ăsta? Te-ai luptat vreodată pentru ceva? Ai curaj să îi contrazici pe alții, să te opui sorții, să insiști, să nu te dai bătut(ă)?

Nu e nimic rău să fii fragil, dar dacă te simți așa, nu e nevoie să îți riști sănătatea fizică sau mentală ca să dovedești altceva (cui?!).

Acceptă că există pericole și nu poți controla nimic

Dacă pleci la drum lung va trebui să faci o alegere conștientă și să accepți că există riscuri. Și nu sunt întotdeauna cele la care te aștepți tu. Iar statul acasă nu te ferește de cele mai multe dintre ele.

Te poți îmbolnăvi, să ți se fură banii sau ceva valoros, să pierzi avionul sau să mori. Am avut un accident de mașină în Tașkent și am fost la un pas de moarte, dar la două luni și jumătate după aceea eram din nou pe drum.

De ce? Pentru că așa sunt mai fericită și am acceptat că nu pot controla totul. O dată depășită bariera asta, pui în balanță ce ai de câștigat din călătorii – sunt acolo experiențe care te îmbogățesc și te fac fericit(ă)? Merită să îți asumi niște riscuri?

Până la urmă și a trăi este periculos, dar unii trăiesc într-un an cât alții într-o viață.

Te simți protejat(ă) în lumea ta?

E o diferență între a fi o frunză aruncată în vânt și a te simți protejat(ă) indiferent unde ai fi.

Sentimentul de protecție se învață în copilărie, când avem părinți buni care au grijă de noi. E foarte FOARTE greu să îl înveți conștient (dar nu imposibil).

Un om care se simte protejat în universul său are o viață mai bună, are încredere în oameni (încredere din aia bună, nu naivități în fața chipului răului), ia decizii mai înțelepte.

Nu poți face o călătorie lungă în locuri îndepărtate dacă te temi la tot pasul și nu te simți în siguranță în lumea prin care te miști. Vei obosi, va deveni o experiență urâtă, te vei chinui fără rost.

Când simți că universul are grijă de tine, poți să muți și munții, frica nu mai are niciun rost.

Ești propriul tău prieten, unul pe care poți baza?

Vei pleca în lume temându-te de ce îți pot face alți oameni, dar vei descoperi că principalul pericol ești tu.

Hoți, traficanți, oameni răi, viruși, dezastre naturale – ne este teamă de alții mai mult decât orice. Dar apoi pleci în lume și începi să observi că momentele proaste sunt provocate chiar de tine.

Că te sabotezi singur(ă), faci alegeri proaste, presupui lucruri și faci alegeri greșite pe baza lor. Nu vreau să spun că „ceilalți” nu au niciodată intenții rele, ci că unul dintre cei care vrea să îți facă rău ești chiar tu.

Gândește-te la relația ta cu tine și cum te vezi cu adevărat. Ești propriul tău prieten? Te poți baza pe tine? Te tratezi cu blândețe și cu înțelegere?

Când ești singur(ă) departe de casă te vei baza în primul rând pe tine. Dacă tu nu ești acolo când ai nevoie, cine te aștepți să fie? E important să ai o relație sănătoasă cu sinele tău ca să poți trăi și bucurie în călătoria ta, nu doar stres.

Ai în jurul tău oameni pe care te poți baza?

1) Te simți protejat(ă) în lume 2) Te bazezi pe tine și te tratezi bine 3) Ai oameni pe care te poți baza. Dacă lipsește unul din aceste element, ceva va scârții în viața ta.

Acasă totul e mai ușor și relațiile noastre cu ceilalți oameni sunt, uneori, superficiale, n-au fost niciodată testate cu adevărat.

Dar dacă se întâmplă ceva cu totul neprevăzut, ca a te trezi brusc la terapie intensivă departe de casă, pe câți dintre oamenii apropiați te poți baza? Chiar și pentru lucruri mărunte, ai la cine apela?

Răspunde-ți sincer la întrebarea asta înainte de a pleca la drum, nu vrei să ai o revelație când ești departe.

Trebuie să fii singură ca să te simți singură?

Frica cea mai mare a multor oameni și experiența care ne dă peste cap este cea a singurătății. Nu mai e nicio față familiară lângă noi și ești doar tu cu tine.

Spun ”familiară” pentru că șansele să faci o călătorie solo străbătând Antarctica sunt spre zero, toți călătorim în zone intens populate și trăim acolo înconjurați de alți oameni, oameni care, de cele mai multe ori, vor să vorbească cu noi chiar și atunci când nu avem o limbă comună.

E singurătatea despre a fi singur, până la urmă? Sau e tot despre relația noastră cu noi înșine?

Am mai scris despre asta aici și aici, pentru că cele mai dese întrebări despre singurătate au fost. Oamenii nu trăiesc o experiență a fel, dacă eu mă simt în largul meu mișcându-mă solo dintr-o parte a lumii în alta, pentru altcineva poate fi o povară.

Dar poate merită să știi asta despre tine, la un moment dat: cât de bine te descurci când ești doar tu cu tine departe de casă? Până la urmă călătoriile sunt o ocazie de te cunoaște mai bine, nu doar a cunoaște lumea exterioară.