Blog de călătorii altfel: solo, fără mașină, lucrând de oriunde

Călătoresc singură, cu rucsacul în spate, fără mașină și fără agenții, lucrând remote din orice colț de lume și povestesc totul aici, pe un blog de calatorii inspirat de poveștile Șeherezadei.

Ce este 1001calatorii.ro

Sunt multe bloguri de calatorii în România, dar câteva lucruri îl diferențiază pe al meu:

• călătorii solo, indiferent de destinație (am călătorit singură pe toate continentele, mai puțin Antarctica, în care n-am fost încă)
• sunt un nomad digital cu job full-time (nu sunt freelancer) și lucrez de la distanță din orice țară, începând din august 2020 (da, am început în pandemie)
• călătoresc doar cu transportul public (nu conduc, nu am carnet de șofer)
• călătoresc independent, fără agenție, în stilul backpacker-ilor; singurele locuri în care am fost cu o agenție (locală, nu din România) au fost acele locuri pe care nu le poți vizita independent, cum e Tibetul.

Faptul că pot lucra remote din orice țară îmi permite să stau perioade mult mai lungi decât într-o vacanță clasică, așa că nu scriu din perspectiva unui concediu scurt, ci a unei șederi care e o experiență completă. Locuiesc în Airbnb-uri, trăiesc alături de localnici, am un ritm mai lent de vizitare.

Scriu despre aspectele logistice dintr-o călătorie și experiențele mele reale, nu cosmetizate pentru click-uri. Nu fac vloguri și nu sunt un influencer fără substanță.

„Birou” în Ometepe, Nicaragua.

Cum alegi o destinație pe un blog de calatorii (ghiduri, bugete, transport)

Am peste 1.100 de articole deja și am vizitat 115 țări până acum, așa că ai de unde alege. Unde să începi:

• o pagină cu toate țările. Aici găsești toate țările despre care am scris, grupate după numărul de articole la fiecare categorie. Click și… vezi ce îți place
• meniul de navigare (sus de tot) e organizat pe continente și țări, pentru a le găsi mai ușor
• articolele sunt grupate și pe categorii de interes: UNESCO, munte, plaje, castele, bugete de călătorie, remote work, cărți, singură în călătorie, interviuri, accidente
• cărțile scrise de mine: Un an în America Latină și Boda Boda Safari (ebook, print)

Am aproape 40 de articole doar despre bugete de călătorie, despre cât a costat să stau o lună în Costa Rica sau în Columbia sau în alte țări. Asta dacă te interesează călătoriile independente, fără agenție, căci nu scriu despre călătorii de lux cu șederi la cel mai bun resort din țara cutare, ci călătoresc stând în Airbnb, cu tot felul de cazări interesante.

Cazare în Sigiriya, Sri Lanka, într-o grădină cu păuni.

Articole reprezentative

Specialitatea mea e, într-un fel, America Latină, în care am fost în două călătorii lungi în 2021 (un an) și 2023 (cinci luni). Am vizitat toate țările de acolo, mai puțin Venezuela, Surinam și Guyana (pe care plănuiesc să le „rezolv” în 2026). De vreo doi am colegi în țările de acolo, așa că am început să cunosc destul de bine regiunea.

• America de Sud
• America Centrală
• Caraibe

Am un articol despre cele mai frumoase insule tropicale, pe care îl actualizez periodic. Iar dacă vreți munți, am făcut Pamir Highway în 2024, Salkantay Trek și Torres del Paine în 2021.

Insula Saona, Republica Dominicană, în anul în care alții au stat în casă din cauza pandemiei.

Ce mă diferențiază (solo travel, 115 țări, rute neobișnuite)

Călătoresc, în general, solo pentru că îmi oferă libertate de mișcare și mă pot adapta rapid la schimbările de program. În România sunt destul de puțini cei care pot pleca la drum cu lunile (mai sunt și alții, pe unii îi cunosc); e o comunitate mică, dar în creștere, munca remote nefiind un lucru extrem de comun acum sau dorit de toată lumea (unii ar putea, dar nu își doresc).

În afară de asta, am o preferință personală pentru rute lungi sau neobișnuite, încă de pe vremea când călătoream doar în concedii. Am făcut un traseu prin Rusia și Țările Baltice, un circuit în Balcani, o călătorie prin Turcia și Caucaz (planul era să fac înconjurul Mării Negre, dar nici atunci nu s-a putut).

Poate cea mai celebră călătorie a mea e anul petrecut în America Latină, în plină pandemie, despre care am scris și o carte.

Mituri

„Trebuie să călătorești cu cineva”

Nu, nu trebuie să te călătorească alții sau să depinzi de alții. Dacă îți dorești să călătorești, nu trebuie să te condiționezi la nesfârșit de planurile de vacanță ale altora sau de renunțările lor. Decât dacă asta vrei.

Dacă ți-ai făcut planuri de vacanță cu o prietenă și ea se răzgândește pe ultima sută de metri și plângi că ți-ai ruinat vara… asta e ceea ce ți-ai construit cu bună știință.

De fapt așa am început să călătoresc solo, cum povesteam și aici – mă săturasem la un moment dat de promisiunile altora și am renunțat să mai aștept. Să călătorești nu este greu. Greu e să îți faci curaj.

Barichara, Columbia, țara cu sicarios și cafea bună.

„Femeile nu pot călători oriunde”

Ca femeie, poți călători oriunde vrei. Măsuri de siguranță trebuie să îți iei în orice țară, indiferent dacă ești femeie sau bărbat, dar nu există destinații interzise femeilor (iar articolele practicate de unele reviste ca „X destinații în care poți călători singură” sunt niște tâmpenii). Nu e un consemn la frontieră că nu poți merge undeva și nici nu pândesc criminalii la colț de stradă.

Repet: în călătorii trebuie atenție, dar și un nivel de siguranță în propria persoană pe care nu toată lumea îl are. Este normal să îți fie frică, dar asta e o trăire personală care nu e corelată cu niște lucruri concrete dintr-o țară în care nu ai fost niciodată și pe care nu o cunoști. Îți este frică de ceea ce îți imaginezi, pentru că este „departe”, și nu îți este frică în România, pentru că ești acasă – dar uneori tragedia se întâmplă la tine în cartier, între oameni care se cunosc foarte bine.

Celor care vor să călătorească singuri/singure, le recomand să înceapă cu locuri mai familiare (Europa) și s-o ia treptat spre locuri considerate „periculoase” sau foarte diferite. Dacă nu te simți confortabil(ă) să călătorești undeva, nu te du; nu fac nicio apologie pe blog pentru un anumit stil de viață, e important să îți urmezi propriile intuiții.

În Khiva, Uzbekistan, cu 2-3 zile înainte de un accident grav de mașină.

„Îți trebuie foarte mulți bani ca să călătorești”

În călătoriile independente îți poți ajusta bugetul după portofelul tău și după nivelul costurilor din țara respectivă (o călătorie în Hawaii va costa mai mult decât una în Vietnam, chiar dacă te duci pe cont propriu în ambele). Iar dacă stai o lună undeva, vorbim de alte costuri care nu îți permit să stai la 4-5 stele (decât dacă ai venituri generoase).

Da, îți trebuie bani ca să călătorești, dar câți anume depinde de tine. În unele țări pot închiria un mic apartament doar pentru mine, în altele stau la hostel, așa-i viața pe drumuri.

Cel mai ieftin hotel din San Marcos la Laguna, Atitlan, Guatemala, avea vederea asta.

„În țara X nu poți călători fără mașină închiriată”

Nu există „în țara X nu poți călători fără mașină închiriată”. Sigur că ai mai multă libertate cu propria mașină, dar lipsa ei nu a fost o piedică pentru mine în nicio țară, pe niciun continent.

Mijloacele de transport se pot combina – am mers cu transport public + taxi + mers pe jos și, în foarte rare ocazii, am luat și un tur de o zi sau de trei zile (de ex. în Namibia), chiar dacă și acolo existau rute de transport privat ca shuttle între orașe.

Nu conduci sau nu vrei să închiriezi mașină undeva? E ok, trebuie doar să îți bați un pic capul ca să vezi ce combinații se pot face la fața locului, iar acum există o mulțime de platforme online care te ajută, de la Rome2Rio la… ChatGPT.

Bus + hiking + mers pe jos ca să văd Sete Cidades în Azore, de ziua mea.

„Risky lucky traveller”

Uneori mă numesc, în glumă, un „Risky lucky traveller”, și în ultimii cinci ani asta a fost viața mea.

Am o toleranță foarte mare la risc, asta însemnând că mă simt confortabil în situații noi, în locuri noi, cu oameni noi, în condiții dificile.

Având deja o experiență de călătorie destul de solidă, am devenit foarte flexibilă și mă pot adapta rapid la situații noi cu care mă confrunt. Ceea ce acum zece ani m-ar fi stresat teribil este acum doar o mică problemă pentru care pot găsi cinci soluții viabile într-un timp foarte scurt.

Ca atunci când, în 2024, mi s-a refuzat îmbarcarea spre India, eu fiind la finalul vizei de Sri Lanka, și a trebuit să îmi fac în câteva ore alt plan de călătorie, noaptea, pe aeroportul din Colombo.

Sau când, la plecarea cu trenul din Tadjikistan, am descoperit că nu mă lăsau să plec din țară pentru că ratasem să mă înregistrez după zece zile acolo și nu aveam un anumit formular. Am avut o oră, până pleca trenul, ca să rezolv problema asta cu grănicerii, ei vorbind rusă (iar eu engleză).

În loc să ajung în plănuita Kerala, India, am ajuns în Kuala Lumpur, Malaezia.

Accidents happen

Pentru că sunt un risky traveller, am fost deja în câteva accidente departe de casă:

• în 2022 am avut un accident grav de mașină în Tashkent, accident în care aproape am murit și am stat 25 de zile prin spitalele de acolo
• în 2024 am avut alt accident de mașină în Kârgâzstan, cu o marșrutka și două TIR-uri (scenă de film, dar n-a pățit nimeni nimic)
• în 2025 mi-am rupt piciorul în Hawaii, în apă, pe o plajă liniștită (a trebuit să mă întorc în România și să mă operez + implant)

Călătoriile se pot încheia și așa. Hawaii, accident cu un val.

Așa că poate vă întrebați: de ce mai fac toate astea? Pentru că e un stil de viață fabulos! Ai o viață ca o aventură din cărțile lui Jules Verne, doar că sunt aventuri reale, iar experiențele pe care le trăiești, locurile pe care le vezi, oamenii pe care îi cunoști merită toate riscurile.

Călătoriile sunt o experiență de viață – luați de aici ce aveți nevoie, învățați, dacă puteți, din experiența mea, și trăiți fără frică 🙂 Lumea este foarte mare sau foarte mică, depinde cum o privești.