De fiecare dată când ajung pe malul mării sau oceanului simt că renasc. Dacă asta se întâmplă într-o țară în care ajung pentru prima dată, e și mai bine. Cu Lima a fost love at first sight. Nici măcar nu mă așteptam să îmi placă, citisem că e o capitală agitată, e al doilea cel mai mare oraș din America de Sud după São Paulo, cu peste 9 milioane de locuitori în zona metropolitană. Așa că inițial l-am primit ca pe o oprire în drumul meu prin Peru.
Cartagena de Indias are balcoane încărcate cu flori, fațade colorate, case coloniale impecabil păstrate și un zid de 11 kilometri pe care te poți plimba. Seara străzile sunt străbătute de calești trase de cai și se aude muzică de peste tot, e plin de restaurante, buticuri de designer și magazine care vând smaralde.
Dintre toate siturile mayașe pe care le-am vizitat – Chichén Itzá, Tulum, Cobá, Uxmal – cel mai mult mi-a plăcut la Uxmal. Structura orașului este mai vizibilă, piramidele sunt mai frumoase și poți admira tot situl de sus, de pe platforma pe care e construit Palatul Guvernatorului, în timp ce vulturii planează deasupra ruinelor și iguanele lenevesc printre ele.
Dintre cele 7 noi minuni ale lumii (Marele Zid Chinezesc, Chichén Itzá, Petra, Machu Picchu, Cristo Redentor, Colosseum și Taj Mahal) doar două îmi mai rămăseseră de vizitat (și Machu Picchu sper să îl ”rezolv” tot în această călătorie 😀 ). Chichén Itzá a fost unul din cele mai mari orașe mayașe și un important centru religios, militar, politic și comercial. Numele de Chichén Itzá vine de la două cenote – chi (“gură”), chen (“fântână”) și Itza, numele tribului Maya care s-a stabilit acolo.
Rabat și Casablanca sunt la mică distanță unul de altul, așa că poți petrece un weekend vizitându-le pe amândouă cu trenul. Dacă alte orașe din Maroc se puteau vizita fără probleme, Rabat era încă un oraș închis la final de decembrie, când am ajuns acolo.
La o oră de Fez este Meknes, un oraș regal cu ziduri de 25 km lungime și un palat regal impozant. Am crezut că mă pot plimba pe jos de-a lungul zidurilor, obișnuită mai degrabă cu orașe compacte și mai mici, dar când am văzut ce spații sunt, m-am dat bătută și am închiriat una din caleștile decorate ca de nuntă.
Tétouan e un oraș înconjurat de munți, cu marea la câțiva kilometri depărtare și cu influențe berbere și spaniole. A fost capitala Marocului spaniol până în 1956, anul în care Marocul și-a câștigat independența.
Fez este unul din cele patru orașe regale din Maroc alături de Marrakesh, Meknes și Rabat. A fost capitala regatului în secolele 13-14, are cea mai veche universitate din lume și în prezent este capitala culturală și spirituală a țării. Principalele monumente din Medina – madrasa (școli coranice), fondouk (un fel de caravanserai pentru berberii care vin din munți să vândă produse în Medina), palate, case, moschei și fântâni datează din perioada de glorie a orașului, dar aproape toate sunt închise din cauza pandemiei.
De când am plecat de acasă să lucrez de la distanță din alte țări am stat prin tot felul de locuri, toate diferite între ele, dar niciodată până acum n-am locuit într-un palat. Palais El Mokri este un palat din secolul 19 care a aparținut bunicului unuia dintre actualii proprietari.
Văzusem Çavuşin din balon, dar voiam să îl văd și de aproape. Sunt autobuze care merg acolo din Göreme, așa că am luat și eu unul. Biserica rupestră era închisă pentru renovare, dar din fericire îmi place să-mi bag nasul peste tot, așa că am ajuns în spatele ei și am descoperit că e mai interesant pe acolo.