Am plecat la 1 august 2020 în jurul lumii ca să scap de pandemie și, cinci ani mai târziu, fac tot asta, călătorind cam 9-10 luni pe an (uneori mai mult). Primesc uneori întrebări despre cum mă organizez pentru toate aceste destinații de vacanță / de călătorie, așa că am răspuns mai detaliat mai jos.
Destinații de vacanță: planificat sau la întâmplare?
O întrebare frecventă e dacă îmi planific călătoriile din timp sau plec și decid pe drum. În cazul meu, e o combinație de planificare și… haos.
Întotdeauna plec de acasă cu un plan, care, pe parcurs, poate suferi modificări destul de mari, unele dorite de mine, altele complet neașteptate și haotice.
Planul
Pentru o călătorie de luni de zile am o idee destul de clară unde voi merge și ce voi vizita. Planific călătoria din timp și, deseori, fac mai multe variante de traseu până aleg o variantă finală; în ultima vreme ajung să fac și 10 variante până aleg una singură.
De ce? Pentru că, odată ce pui traseul pe hârtie, îți dai seama că trebuie să faci schimbări, pentru că nu e eficient sau costurile sunt prea mari.
Pas cu pas, procedez de regulă așa:
- Am un Excel tip calendar pentru un an de zile, cu toate săptămânile înșirate acolo, și în acest Excel încep să schițez traseul; întâi punând pe luni doar țările, apoi când ar urma să trec în următoarea țară, după care stabilesc locurile prin care voi trece și cam cât timp voi sta în fiecare.
- Încep cu planuri mai ambițioase, apoi unele le tai de pe listă astfel încât ritmul să fie mai relaxat. Am avut călătorii în care la două zile mă mutam undeva (recent în Sri Lanka) și a fost epuizant, pentru că, în cazul meu, nu e doar o călătorie, ci și lucru de la distanță cu un program zilnic de 8 ore.
- Cum arată propunerea de traseu dintr-o țară: îi cer lui ChatGPT să îmi facă un traseu inițial și să îl pună într-un tabel. De exemplu, un prompt poate fi:
„Fă un traseu de călătorie în țara X cu cele mai frumoase locuri de vizitat și pune-l într-un tabel cu cap de tabel: Date / Oprire (bază pentru cazare – oraș, sat etc.) / Atracții principale de vizitat în acel loc / Transport public către următoarea oprire cu durata în ore.” ChatGPT nu știe tot, așa că face și greșeli și totul trebuie verificat manual. - Odată ce am o propunere de traseu, iau fiecare loc în parte și mă uit pe internet la fotografii; unele locuri le scot din traseu și îi cer lui GPT să îmi recomande altele, mai puțin cunoscute sau care au peisaje frumoase, depinde ce mă interesează.
- În etapa asta am o variantă de traseu fezabilă, dar vreau și alte opinii, așa că citesc câteva bloguri de călătorie despre experiențele altora într-o anumită țară.
- Ultima etapă e să pun totul pe hartă și să văd cu ochii mei unde sunt locurile alea și cât ar dura să ajung dintr-unul în altul; am pățit-o o dată ca GPT să îmi propună un traseu, dar când m-am uitat pe hartă, am realizat că făceam un ocol destul de mare și prost gândit.
Bugetul
Ok, ai un traseu, dar ce înseamnă asta pentru tine? Dacă nu ești unul dintre super bogații lumii, ai un buget în care trebuie să te încadrezi, iar unde stai, cât stai și cât costă transportul dintr-un loc în altul contează foarte mult.
Ca o paranteză, oamenii care merg în vacanțe exotice cu agențiile fac greșeala să creadă că toate călătoriile, indiferent de stil, implică aceleași costuri. O agenție îți va cere 2500-3000-4000 euro pentru 10 zile într-o destinație îndepărtată, cu zbor din București și cazare la hoteluri de 3-4 stele, ghid și altele.
Călătorii independenți nu au nevoie de toate astea, iar când călătorești luni de zile într-o regiune, ai nevoie de zbor din/spre București doar la începutul și la finalul drumului. Stau cu lunile departe de casă (nu 10 zile!) și n-am plătit niciodată sumele pe care le cer agențiile.
Cum construiesc bugetul – transportul
- Odată ce am o idee de traseu și ce destinații de vacanță vreau să văd, mă uit pe Skyscanner să văd cât costă zborurile dintr-o țară în alta; Skyscanner rămâne motorul meu preferat de căutare zboruri.
În unele regiuni există și varianta de a trece granița overland, dar asta nu e o opțiune întotdeauna. Ori nu e practică, ori la intrarea în prima țară trebuie să arăți că ai deja un zbor de ieșire – varianta cu „voi cumpăra un bilet de autobuz” nu prea ține. - Sunt și țări care îți permit asta, în general cele pentru care nu ai nevoie de viză nu îți cer să le arăți și zborul de ieșire. Am trecut granița terestră dintre Kazahstan și Kârgâzstan, din Kârgâzstan în Tadjikistan și din Tadjikistan în Uzbekistan (autobuz, mașină sau tren).
În America Centrală, am mers cu autobuzul din Nicaragua în Honduras. Dar, în general, am nevoie de avion. - În funcție de zborurile dintre țări, apar modificări în traseu. Între două destinații de vacanță poate nu sunt zboruri directe și toate opțiunile trec prin alt oraș; dacă acela arată ca o variantă bună, schimb ordinea țărilor în funcție de ce zboruri există.
- Biletele de avion nu sunt cel mai mare cost în astfel de călătorii, dar depinde de regiune. În Asia ai zboruri super ieftine cu AirAsia sau alte low-costuri, în America Latină zborurile dintre țări pot să coste destul de mult. Nu mai plătești până într-o sută de dolari, ci prețul poate fi 300 USD sau mai mult, depinde de compania aeriană, de ce bagaje ai etc.
- Dacă într-o anumită zi a săptămânii văd zboruri mai ieftine, îmi fac traseul ca să călătoresc atunci, nu în zilele scumpe. Sunt flexibilă cu planul meu, nu trebuie să fiu undeva într-o anumită zi.
- Pentru transport între locurile din țara respectivă, sunt mai multe variante: mă uit pe Rome2Rio, iar dacă sunt în Asia mă uit pe 12go.asia, acolo văd exact ce bilete sunt disponibile.
Cum aleg cazarea
Costul principal într-o călătorie, în stilul meu, e reprezentat de cazare. În clipa de față sunt nenumărate opțiuni, pentru orice fel de buget, dar întotdeauna există o limită sub care nu poți merge. Pur și simplu nu găsești cazare mai ieftină sub un anumit preț, pentru că nu sunt oferte pe piață.
Prețurile pot fi foarte diferite de la o țară la alta, chiar și în același continent sau între destinații de vacanță din aceeași țară, așa că e important să știu din timp dacă îmi permit să stau o lună undeva. De exemplu, e mult mai costisitor să stai în America sau în Australia decât în Laos sau în Columbia.
Așa că fac o simulare: cât costă să stau de la data X la data Y în orașul cutare, pe care mi l-am pus în traseu. Dacă e foarte scump, scurtez șederea acolo sau aleg să stau la hostel, într-un dormitor.
Dacă într-un anumit oraș găsesc cazare ok la prețuri mai mici, stau în acele destinații de vacanță mai mult, mai ales ca să acopăr zilele din timpul săptămânii, când, în principal, lucrez remote.
Mă uit la prețuri pe Booking și pe Airbnb.
De regulă prefer Airbnb, am avut cazări interesante prin platforma lor, dar nu e întotdeauna cel mai mic preț acolo. Și aici, depinde de țară și de unde sunt cele mai multe oferte. De-a lungul timpului, prin Airbnb, am stat în căsuțe în copaci, într-un dom ecologic, într-o rulotă sau, pur și simplu, în niște cazări foarte faine la localnici.
În etapa asta de planificare am deja o idee destul de bună cât costă să stau într-o țară câteva săptămâni și cât costă să trec dintr-o țară în alta. Bugetul final va aduce mici schimbări în funcție de biletele de avion pe care le cumpăr efectiv și de cazările pe care le voi rezerva.
Plec de acasă cu toate rezervările sau le fac pe drum?
Și, și. Am avut călătorii de șase luni când am plecat de acasă cu toate zborurile cumpărate, inclusiv cel de întoarcere acasă, de exemplu în 2023, când am fost încă o dată în America Latină.
M-am ținut de traseul stabilit acasă, fără nimic imprevizibil. Pentru că aveam bilete de avion luate între anumite țări, n-am putut jongla la fața locului cu locurile vizitate acolo, iar uneori ajută și asta.
Dar de cele mai multe ori plec din România doar cu o parte din rezervări, pentru următoarea lună, și restul le fac pe drum. Plec din București cu un zbor spre alt continent și, când mă hotărăsc să mă întorc acasă, iau și biletul de întoarcere.
Pentru că nu zbor undeva dus-întors, ci mă întorc din altă țară decât cea în care mă duc inițial, costurile sunt cam aceleași.
Dar, pentru că sunt flexibilă cu timpul meu, pot să iau un zbor care apare mai ieftin în anumite zile sau zboruri cu două escale și așteptat în aeroport. Contează dacă pot economisi 200 USD, de exemplu.
Pentru zborurile locale, dintr-o anumită regiune, nu e foarte eficient să le iei de pe o zi pe alta. Acolo unde știu că poate fi mai scump, iau biletul cu 1-2 luni în avans. Asia e ușor de gestionat, sunt multe zboruri ieftine, continente ca Africa sau Americile necesită o planificare mai bună.
Procedez similar și pentru cazări. Nu rezerv totul din România. Dacă nu am toate biletele de avion, nu prea are rost să rezerv cazări, căci nu știu încă în ce zi voi trece dintr-o țară în alta.
Mâncare, excursii, asigurare, altele
Da, în călătorii trebuie să și mănânci, dar, sincer, ăsta e un cost cu care poți jongla cel mai mult. Îți poți găti singur(a) sau cumpăra cele mai ieftine produse, iar dacă ești într-o țară cu prețuri mai bune pentru turiști, poți mânca la restaurant frecvent.
În America Latină, în unele orașe, plăteam echivalentul a 10 lei în 2021 pentru o mâncare gătită, caldă, la un mic restaurant de familie. În Asia poți să mănânci unde merg și localnicii sau… te duci la un local pentru turiști, cu prețuri mai mari.
Cu excursiile depinde de țară și de ce alegi ca destinații de vacanță. Multe locuri se pot vizita pe cont propriu, cu transport public, pentru altele e mai rentabil să iei un tur local. Rareori rezerv ceva online, dar la unele e necesar să planifici în avans.
De exemplu, mi-am dorit foarte mult să ajung în deșertul Namib, în Namibia, dar o excursie acolo poate fi destul de scumpă, așa că am rezervat în avans ca să pot avea un preț mai bun.
Pentru Pamir a fost la fel, aveau plecări doar în anumite zile și a trebuit să îmi fac traseul prin Kârgâzstan ca să pot avea plecare într-o anumită zi care era bună pentru mine.
Similar a fost pentru Tibet, pentru că acolo nu poți merge decât cu o agenție și toată călătoria prin Mongolia și China depindea de ce alegeam pentru Tibet.
Și haosul unde e?
Haosul e… peste tot. Toată planificarea mea pentru tot felul de destinații de vacanță se duce de râpă în câteva secunde din cauza unor greșeli sau piedici apărute pe drum. În 2024 am avut un an record cu „aventuri”:
- Aveam în plan să zbor din Zanzibar la Cascada Victoria, via Johannesburg, n-am primit viza de Africa de Sud la timp și a trebuit să îmi schimb tot traseul, astfel încât să nu ratez și zborurile pe care le aveam pentru Namibia.
- La ieșirea din Tadjikistan am aflat că nu aveam un formular de înregistrare care era obligatoriu și am fost la un pas să nu pot ieși din țară în clipa aia, eu având un tren într-o oră. Am plătit un fel de amendă pe loc și, pe ultima sută de metri, am reușit să plec spre Tashkent.
- În toamna lui 2024 aveam bilet pentru Kerala și aveam și viză pentru India pentru 5 ani, dar am uitat că viza fusese emisă pe vechiul pașaport și, în Colombo, mi s-a refuzat îmbarcarea.
A trebuit să fac un alt plan pe loc, în câteva ore, cu alte zboruri și cazări, eu fiind în momentul ăla la sfârșitul perioadei în care mai puteam sta în Sri Lanka.
Și… pot face toate astea?
Da. Călătoresc independent de foarte mulți ani și am experiență în a organiza o călătorie rapid, indiferent dacă e vorba de destinații de vacanță România sau cele mai frumoase destinații de vacanță din lume.
Am început călătoriile astea lungi în pandemie, când era o loterie să treci dintr-o țară în alta, pentru că asta se făcea doar dacă aveai un test PCR negativ, iar rezultatul testului îl aflai… cu 24 de ore sau mai puțin înainte de plecare.
Poate că plecai, dar poate că nu.
În timp am învățat să mă adaptez foarte rapid la schimbări neașteptate, indiferent care sunt acestea. Dacă înainte de 2020 era stresant pentru mine ca ceva să nu meargă perfect, acum am ajuns la nivelul în care pot rămâne calmă și să găsesc rapid 3-4-5 posibile soluții la schimbările care apar.
Haosul poate fi privit și ca o oportunitate pentru noi destinații de vacanță.
- Dacă nu întârzia viza de Africa de Sud, nu mai ajungeam în Comore și în Madagascar.
- Dacă nu mi se refuza îmbarcarea în India, nu descopeream mai bine Malaezia.
- Dacă nu ratam viza pentru Vietnam, nu mai ajungeam în Coreea de Sud primăvara.
The risky lucky traveler
Sunt un fel de risky lucky traveler. Am un nivel ridicat de toleranță la risc. Nu spun că e ceva ce trebuie să încerce oricine, ține de fiecare dintre noi ce suportăm și ce nu, dar, în cazul meu, aleg des soluții riscante care pot să se termine cu bine… sau nu.
Nu mă refer la temerile comune ale oamenilor, ci la situații pentru care ești nepregătit, dar pe principiul „Încercarea moarte n-are”, eu încerc.
Nu toată lumea poate călători așa și e ok, dar e bine să știți că, pentru călătorii pe durate foarte lungi, nu poți controla totul. Există un moment în care trebuie să accepți că o anumită acțiune nu e posibilă și să poți face rapid alte 2-3 planuri alternative, fără să te stresezi enorm pentru asta.
Până la urmă, ce se poate întâmpla? Există mereu destinatii de vacanta în care poți merge sau te poți întoarce acasă mai repede, dacă nu te mai simți bine în călătoria aceea.
Felul cum mă organizez eu e specific mie, nu vreo soluție universală și imbatabilă pentru oricine sau orice fel de destinații de vacanță. Vei învăța foarte multe pe drum și, probabil, de asta îi încurajez și pe alții să călătorească și independent.
E o variantă mai autentică de a cunoaște lumea și de a te cunoaște și pe tine. Iar pentru mine, genul ăsta de cunoaștere e ceea ce caut în călătorii.
