Vara asta am făcut o călătorie mai lungă prin Asia Centrală, cu lucrat remote de acolo, și mi-am luat concediu ca să pot face un drum faimos în zonă: șoseaua M41 sau Pamir Highway, care traversează Munții Pamir din Kârgâzstan până în Tadjikistan și este al doilea cel mai înalt drum din lume după Karakoram Highway.
Traseul meu de 9 zile a fost: Osh – Lacul Tulpar – Karakul – Murghab – Alichur – Valea Wakhan – Khorog – Valea Jizeu – Dușanbe.
Voi povesti în detaliu despre fiecare zi în parte, dar pentru început, am pregătit un sumar al fiecărei zile, cu detalii logistice utile pentru a vă ajuta să planificați o călătorie în Pamir Tadjikistan.
Ziua 1: Osh – Lacul Tulpar
Prima oprire a fost în Kârgâzstan, lângă Lacul Tulpar, la 3500 metri altitudine. Poți face drumeție până în tabără de bază a Vârfului Lenin, cu cazare la iurtă și aclimatizare. Unii dintre noi, inclusiv eu, am avut migrene din cauza creșterii bruște a altitudinii, dar de a doua zi m-am simțit bine.
Citește în detaliu cum a fost ziua 1: Pamir, ziua 1: Vârful Lenin, Lacul Tulpar și cazare la iurtă
Ziua 2: Trecerea graniței în Tadjikistan – Murghab
Ziua a doua a însemnat trecerea graniței în Tadjikistan, o graniță închisă pentru locuitorii ambelor țări, dar accesibilă străinilor. Șoferii se întâlnesc în zona neutră dintre cele două puncte de frontieră și fac schimb de turiști, care continuă călătoria în alte mașini cu alți șoferi. Românii nu au nevoie de vize în Asia Centrală (cu excepția Turkmenistanului), așa că trecerea graniței s-a făcut foarte ușor.
Au urmat primele peisaje aride și lunare cu munții Pamir, întâlnirea cu Karakul, un lac alpin turcoaz și vast, și drumul spre Murghab. Inițial trebuia să ne cazăm în Karakul, dar altitudinea de aproape 4000 de metri și mâncarea de acolo nu ne-au încântat, așa că am mai mers 3 ore până în Murghab, călătorind prin trecătoarea Akbaital (4655 metri).
Citește în detaliu cum a fost ziua 2: Pamir, ziua 2: trecerea graniței în Tadjikistan, Karakul și Murghab
Ziua 3: Murghab – Alichur
Alichur este cunoscut ca polul frigului din Tadjikistan, iarna temperaturile scad frecvent sub -30°C. E un sat izolat, cu o moschee drăguță și cu locuitori prietenoși: copii, adulți, toată lumea te primește cu curiozitate, încercând să comunice cu tine…în rusă sau prin semne.
Citește în detaliu cum a fost ziua 3: Pamir, ziua 3: tadjicii prietenoși din Alichur
Ziua 4: Alichur – Langar/Zong, Valea Wakhan
Zi dedicată lacurilor alpine: Tuzkŭl, Bulunkul și alte lacuri anonime care apar la peste 4000 de metri altitudine. La amiază am făcut o drumeție de 3-4 ore spre Panorama Ridge (4775 metri), de unde poți vedea Valea Wakhan, care desparte Afganistan de Tadjikistan. Seara, am intrat în Valea Wakhan, după o verificare la un punct de control.
Citește în detaliu cum a fost ziua 4: Pamir, ziua 4: drumeție la 4777 metri pe Panorama Ridge
Ziua 5: Langar/Zong, Valea Wakhan
O zi în fertila Valea Wakhan, cu cazare în Langar sau Zong (grupul meu a stat în Zong). În program era o drumeție de 9 ore, dar eu n-am avut energie pentru așa ceva și am făcut o drumeție mai scurtă până la Fortăreața Abrashim Qala, apoi am avut mai multe întâlniri cu localnicii curioși și prietenoși din Zong. Toate drumețiile din tur sunt self guided, nu te însoțește niciun ghid.
Citește în detaliu cum a fost ziua 5: Pamir, ziua 5: Valea Wakhan și satul Zong
Ziua 6: Satul Zong – Khorog
O zi cu opriri la cetățile și fortărețele de pe Drumul Mătăsii, folosite pentru a controla și apăra rutele comerciale care traversau Valea Wakhan: Izvoarele Termale Babi Fatima – Cetatea Yamchun – Fortăreața Qah-Qaha. Cazare în cel mai mare oraș din Valea Wakhan – Khorog, primul loc în care am găsit un bancomat și mi-am putut cumpăra un SIM card pentru internet mobil.
Citește în detaliu cum a fost ziua 6: Pamir, ziua 6: fortărețe, temple și sosirea în Khorog
Ziua 7: Orașul Khorog – Valea Jizeu
Traseu în Valea Jizeu, o zonă extrem de izolată, cu câteva cătune care nu sunt accesibile cu mașina, localnicii transportă totul pe o potecă de munte de aproximativ 7-8 km. Cazare la familiile din vale, singurul loc în care agenția nu poate rezerva nimic în avans, pentru că în vale nu există semnal GSM sau internet.
Citește în detaliu cum a fost ziua 7: Pamir, ziua 7: drumeție în Valea Jizeu
Ziua 8: Valea Jizeu – Satul Khalaikhum
O zi petrecută pe drum, trecând câteva porțiuni în reparație, unde am așteptat și până la o oră pentru ca pământul să fie degajat. Am prins aceste lucrări spre final, așa că n-am avut întârzieri mari, Cezar, care a fost acolo cu vreo 3 săptămâni mai devreme, a avut mai multe zile la rând plecări la 6 dimineața ca să poată trece prin zona afectată de reparații.
Citește în detaliu cum a fost ziua 8: Pamir, zilele 8 & 9: Afghan Bazaar și aventură pe drumuri
Ziua 9: Khalaikhum – Afghan Bazaar – Dușanbe
În ultima zi, ne-am oprit la Afghan Bazaar, un târg care are loc sâmbăta dimineața în câteva locuri de la granița dintre Afganistan și Tadjikistan, pe teritoriul tajic.
Afganii și tajicii vând și cumpără mărfuri într-una dintre rarele ocazii în care cele două națiuni, plus străinii, se pot întâlni fără teamă în același loc. După masa am ajuns în Dușanbe și am încheiat călătoria de 9 zile.
Citește în detaliu cum a fost ziua 9: Pamir, zilele 8 & 9: Afghan Bazaar și aventură pe drumuri
Cu agenția sau pe cont propriu în Pamir?
În august 2024 călătoria în Pamir Highway s-a putut face doar cu transport privat: tur de la agenție, mașină închiriată, motocicletă sau bicicletă. Granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan era închisă de doi ani de zile datorită unor dispute teritoriale, doar străinii puteau trece granița.
Nu puteai vizita Pamir în august 2024 cu marshrutka sau cu alt transport public; exista o marshurtka din Murghab, dar mai trebuie să și ajungi acolo din Osh.
În Pamir am văzut turiști pe motocicletă, foarte mulți pe bicicletă (aparent Pamir e foarte popular printre bicicliști) și mulți cu tur de la agenție, în mașini 4×4 și grupuri de 4. Cu agenția practic ai un șofer privat și o mașină la care împarți costurile cu alți 3 turiști, iar agenția se ocupă și de rezervările la homestays.
Nu e genul de tur în care ghidul stă după nasul tău, te plimbi singur, iar drumețiile sunt self guided, șoferul te așteaptă jos. Drumul e destul de periculos în unele locuri, nu vrei să fii acolo cu o mașină proastă sau cu un șofer neatent.
Cu ce agenție am fost în Pamir
Am călătorit cu Visit Alay, au multe grupuri Osh – Dușanbe sau Dușanbe – Osh la intervale frecvente, excursia se poate face în 9 sau 7 zile, eu am avut 9 zile, cu câteva opriri suplimentare pe drum.
Turul a costat 490 USD pentru 9 zile, la care s-au adăugat 35 USD pentru permisul GBAO și aproximativ 250 USD pentru cazare și mâncare pentru 9 zile (ca să fiți siguri, puneți 300 USD pentru asta, mai cumperi și prostioare pe drum).
A fost oarecum ok cu agenția asta, în sensul că mi s-a promis un șofer vorbitor de engleză și am avut 3 șoferi, din care cei doi tajici știau doar rusă. Mașinile sunt 4×4, Toyota sau alte mărci, în condiție bună – ai nevoie de un transport pe care te poți baza acolo, drumul e destul de sălbatic și în mare parte într-o stare proastă.
Vize, permis
Românii nu au nevoie de vize pentru Tadjikistan sau Kârgâzstan, dar ai nevoie de un permis GBAO (Gorno-Badakhshan Autonomous Region), o regiune autonomă în estul Tadjikistanului. Permisul e verificat la mai multe puncte de control și nu poți ieși din Coridorul Wakhan fără acest permis. Agențiile se ocupă de obținerea lui pentru 35 USD.
Osh – Dușanbe sau Dușanbe – Osh?
Traseul se poate face în ambele direcții, varianta clasică e Osh – Dușanbe, unii recomandă să îl faci Dușanbe – Osh, pentru că ai parte de o creștere în altitudine care îți permite să te aclimatizezi mai bine.
Personal mi-a plăcut varianta Osh – Dușanbe, ajungi brusc în imensitatea Pamirului, apoi în misteriosul Wakhan, ultimele două zile spre Dușanbe fiind ceva mai plictisitoare ca peisaje, dar îți permit să îți revii după efortul din zilele anterioare.
Cazare
Exceptând prima zi, în Kârgâzstan, când se doarme la iurtă, în Pamir se doarme la localnici, în homestays cu camere moderne și confortabile. În Pamir nu există iurte, e prea frig iarna.
Față de acum 10 ani, acum poți face călătoria în condiții mult mai bune: toalete vestice aproape peste tot (exceptând Valea Jizeu), duș sau Russian banya (un fel de saună cu spălat la găleată), camere mobilate confortabil peste tot.
Agenția s-a ocupat de rezervări, dar am văzut mulți turiști prezentându-se la fața locului când ajungeau acolo. Sunt multe homestays peste tot, riscul să rămâi pe afară e mic, dar dacă vrei poți încerca și să stai la camping, nu par să fie reguli pentru asta.
Aproape toate cazările oferă în același preț cazare, cină și mic dejun (nu sunt multe restaurante pe drum); prețul este în medie 20 USD, adică 200 somoni, dar am avut și cazări care au costat 220 sau 250 somoni.
În general camerele sunt pentru 3-4 persoane – pentru că am fost singura femeie din grup am abuzat un pic de asta și am cerut peste tot o cameră privată; în două locuri nu au avut (la iurtă și în Zong) și am stat toți patru într-o cameră.
Camera privată a costat la fel cât patul într-o cameră din asta cu multe paturi, în general nu prea există camere duble, dar proprietarii mă lăsau să stau singură într-o cameră mare.
WiFi, semnal GSM
În Pamir am avut patru zile fără internet sau semnal GSM, e o zonă care e încă izolată, iar munții cu altitudini mari nu te ajută să prinzi semnal. WiFi e încă rar, am avut WiFi în Murghab, iar în Khorog mi-am putut cumpăra un SIM card de la T Cell.
Aveam un eSIM pentru Tadjikistan care nu a funcționat deloc, recomand să nu aruncații banii pe așa ceva: în Pamir are semnal T Cell, cei care vând eSIM lucrează cu un furnizor ieftin care nu are acoperire acolo. Chiar și cu T Cell, nu ai semnal decât în anumite zone, în general în localități.
Bani
Am plătit în somoni tajici peste tot, chiar și prima zi în Kârgâzstan. Poți schimba USD în Murghab sau în Khorog, în ultimul există și câteva bancomate, e singurul loc în care găsești așa ceva. Nu poți plăti cu cardul aproape nicăieri, chiar și în Khorog, când aveau POS în magazine, tot cash trebuia să plătesc, pentru că POS-ul nu funcționa.
În Osh am schimbat som kârgâzi, scoși de la bancomat, în somoni tajici, îi poți cumpăra în acest loc. E bine să vă faceți proviziile din timp, sunt mai multe case de schimb valutar în acea intersecție, dar nu toți au somoni, e cerere mare din partea turiștilor care pleacă în Pamir (și sunt mulți!).
Eu am găsit 1100 somoni la primul schimb valutar, apoi m-am plimbat pe la mai mulți până am găsit din nou.
Vreme
Cea mai bună perioadă pentru a vizita Munții Pamir este în lunile de vară, din iunie până în septembrie. În august au fost cam 20C ziua, noaptea ceva mai răcoare, dar nimic exagerat.
Pamir are un climat deșertic și arid în partea estică, vegetația reapare de abia în Valea Wakhan. Precipitațiile sunt foarte reduse, cât am fost acolo n-a plouat niciodată.
Călători în Pamir
Partea faină la Pamir e că ăsta e un drum pe care îl fac oameni cu pasiuni ca și tine, nu vezi fițoși sau cocalari pe acolo. S-au legat multe amiciții pe drum între oameni de 20+ și alții de 50+ care făceau traseul chiar și a doua oară.
Oameni din țări diferite, cu tot felul de profesii sau povești, eu am fost în grup cu un italian, un francez, un american, toți bărbați. Doi dintre ei erau într-un an sabatic, al treilea era fotograf profesionist și călătorea full time, eu lucram remote și eram în concediu.
M-am simțit în siguranță acolo, înconjurată de pasionați de călătorie care apreciază un loc fabulos cum sunt Munții Pamir. Iar Pamir e un loc incredibil, pe care încă îl poți admira în toată maiestatea și izolarea sa. În 10 ani, dacă repară drumul și redeschid granița, e posibil să nu mai fie așa.
Citește și: Două luni prin Asia Centrală. Buget și lucruri utile
