Cefalú din romanul lui Durrell e un loc fictiv, plasat în Creta, cu o atmosferă mediteraneeană, misterioasă și mortală care m-a făcut să mă întreb chiar și atunci, cu mulți ani în urmă, cum e adevăratul Cefalú, cel din Sicilia, de la Marea Tireniană. Mi-e tare dor de o carte sau un scriitor la fel de bun(e) ca cei citiți pe la 17–20 de ani și pe care să pot da vina mai târziu că am ajuns într-un loc îndepărtat doar datorită lui / ei, ca să privesc marea de ziua mea.
This is my life: imperfect, improbable, illusive.
În ultimii ani mi-am petrecut ziua de naștere departe de casă: Bologna în 2015, Bilbao în 2016, Malta în 2017, Calanques în 2018. Nu pentru că acasă nu ar fi bine, ci pentru că departe, de multe ori, e și mai bine. Și nu vreau să-mi petrec ziua așteptând, prefer să-mi petrec ziua descoperind.
Din toate călătoriile astea cel mai frumos a fost la calănci, pe o cărare care m-a condus spre mare, care mi-a ieșit brusc în față, de după un colț: unul din acele momente de care îți amintești cu nostalgie mai târziu, pentru că nu se repetă chiar atât de des pe cât ți-am dori…
Anul ăsta visam tot la un parc național, de data asta din Sicilia – Riserva naturale dello Zingaro – dar n-am găsit o variantă de transport public: puteam să ajung acolo, dar nu mai aveam cu ce să mă întorc. Și atunci am renunțat la munte pentru ceva citadin: Cefalù, un orășel de pe malul mării, cu o stâncă pe care te poți urca – La Rocca – și plaje frumoase.
Întâi am luat-o spre stânga, spre o stâncă care se zărea din oraș, dar acolo erau multe proprietăți private care blocau vederea la mare. La Hotelul Calanica m-au lăsat să intru să admir priveliștea, dar n-am reușit să găsesc drumul spre biserica mică din vârful stâncii, erau numai resorturi pe acolo.
Orașul vechi e mic, îngrijit și fotogenic, iar în noiembrie nu sunt mulți turiști, deși vremea a fost caldă, 24 de grade, unii vizitatori făceau plajă și baie în mare. La un moment dat a ieșit și curcubeul pe cerul înnorat.
Voiam să urc pe La Rocca și să văd apusul de acolo, dar nu-mi trecuse prin cap că trebuie să plătești intrare și există un program de vizitare: când am ajuns, după ora 16:00, mi-au zis că e prea târziu și nu mai pot intra. Traseul până în vârf durează o oră, așa că încercați să ajungeți acolo devreme ca să aveți timp suficient. Intrarea costă 4 euro.
Cum ajungi în Cefalù
La Cefalú se poate ajunge cu trenul din Palermo, drumul durează o oră, biletul dus-întors a costat 11,2 euro.
Niciun comentariu