Cum lucrez remote când sunt mereu pe drum

De cinci ani de zile lucrez fully remote, călătorind în jurul lumii. Sunt pe drumuri cam 8-10-11 luni pe an, cu un job full time. Ca să pot face toate astea, trebuie să fiu super organizată și concentrată pe ce contează. Nu îmi permit timpi morți, n-am timp de chit-chat, iar a mă plictisi nu a mai fost în viața mea de ani de zile.

How to work remotely, într-un astfel de stil de viață? Când am început să lucrez așa, nu am avut niciun manual la îndemână. Niciun exemplu. Niciun mentor. Mi-am găsit un mod de lucru care funcționează pentru mine încercând, eșuând, încercând din nou.

Ce mă ajută în tot procesul ăsta e că sunt aproape obsedată de eficiență și asta vine cumva natural la mine. Dacă ești o persoană mai flower-power, a munci și a călători în stilul meu poate deveni extrem de obositor și greu de susținut pe termen lung.

Care e secretul pentru a putea susține ritmul ăsta?

Probabil cel mai important lucru e să îți dorești asta cu adevărat. Nu vacanțe confortabile, ci explorări inconfortabile. Nu bani cât mai mulți, ci experiențe cât mai multe.

Și să renunți cu bună știință la orice înseamnă „o viață normală” pe perioada când vrei să trăiești în stilul ăsta.

Nu va fi ca în vacanță, când după una-două săptămâni te întorci acasă la o viață domestică. În cazul meu, sunt pe drumuri multe luni de zile. Din 2020 până în 2025, cea mai lungă perioadă petrecută acasă a fost în 2025, când am stat cinci luni în București, după ce mi-am rupt glezna în Hawaii.

Alte renunțări? Destule. Vei trăi jumătate de an sau mai mult dintr-o „valiză”, fără confortul de acasă. E mai dificil să te îngrijești cum trebuie de sănătate – chiar dacă ai asigurare medicală, nu e același lucru. Te îndepărtezi de prieteni și nu mai ai momentele acelea de ieșit la o cafea împreună. Iar relațiile personale vor avea de suferit.

Merită?

Depinde de fiecare. Pentru mine e experiența vieții mele. Pe care nu plănuiesc să o fac la infinit, dar dacă e potrivit momentul acum, de ce nu? Va fi oricum o vreme când nu-mi va fi la fel de ușor sau poate pur și simplu n-o să mai vreau. Prioritățile se schimbă și viețile noastre la fel.

După cinci ani trăind așa și câteva accidente (accident mașină grav, accident mașină 2, fractură), dacă trag linia, tot ies pe plus la nivelul fericire. Până la urmă asta ne dorim cu toții, pentru unii fericirea e să aibă o viață liniștită și previzibilă alături de o familie, pentru unii e adrenalina unei aventuri.

Back to work

A lucra și a călători în același timp nu e neapărat ușor, dar se poate face. Chiar și pe termen lung. Pentru asta ai nevoie de un anumit grad de flexibilitate – modelul ăsta nu funcționează sau funcționează mult mai greu dacă ai un program fix 9-18. Pe mai multe fusuri orare, să lucrezi la aceleași ore din România devine de-a dreptul imposibil (am încercat în 2021 în Mexic, n-a mers).

Dacă programul de lucru e cât de cât flexibil, atunci nu te mai învârți într-un cadru rigid care să-ți limiteze mișcările. Poți jongla cu timpul, prioritățile, cu locul tău în spațiu și timp. Cu toții avem 24 de ore, din care 8 sunt pentru somn. Dar ce faci cu restul 16 e treaba ta.

Să muncești 16 ore/zi nu e sustenabil pentru nimeni, oricât de workaholic ai fi. Ai nevoie și de alte activități, pauze, explorări diferite. Și în zona asta liberă îți poți construi un program care să funcționeze pentru tine: o vizită la un muzeu între două episoade de muncă, o dimineață la plajă, un autobuz după masă.

Am zile când lucrez mai mult decât de obicei, altele în care am un zbor lung și recuperez a doua zi și zile absolut normale, singura diferență fiind că sunt undeva departe în lume. Nu-mi permit să pierd ritmul, așa că mai am câteva ponturi care mă ajută să nu mă pierd pe drum.

Mini reguli pentru „How to work remotely​”

Nu am program 9-18. Lucrez în blocuri de timp, iar între ele iau pauze scurte.

În funcție de continentul pe care mă aflu, îmi organizez și programul. Când sunt în Asia, am dimineața liberă, fusul orar dictează asta. Când sunt în America Latină, lucrez dimineața, iau o pauză la prânz, continui după-masă. În Africa, fiind cam același fus orar ca în Europa, e mai simplu. Cel mai greu, evident, e în Pacific, din fericire acolo sunt doar insule răsfirate, nu un mega continent ca celelalte.

Am timpi clari când mă sincronizez și am call-uri cu colegii din alte țări.

Lucrez cu oameni din America Latină și din Europa, așa că trebuie să îmi găsesc timp de call-uri regulate și de sync online pentru ambele regiuni. A devenit deja o obișnuință și am perioade clare când le programez. Nu mai am zile în care să am call-uri și dimineața, și după-masă, sunt grupate într-o anumită parte a zilei, ceea ce face totul mult mai ușor.

Lucrez asincron de câte ori pot. Pe aeroport sau în avion, scriu și rezolv ce nu are nevoie de call sau de internet.

Lucrez în marketing digital, așa că mai toată munca mea are nevoie de internet, dar sunt destule lucruri pe care le poți face și offline. Folosesc timpii ăștia fără internet pentru scris offline sau pentru a pregăti proiecte noi.

Folosesc fusurile orare în avantajul meu. Când ceilalți sunt offline, mă ocup de proiectele care au nevoie de liniște.

A lucra de la capătul lumii are și avantaje. În 2021 am învățat să apreciez distanța dintre America de Sud și Europa, pentru că în a doua parte a zilei încetau mesajele pe Slack și urgențele, așa că puteam să mă ocup de proiecte care necesitau mai multă liniște și concentrare.

Accept că sunt și zile mai puțin productive și recuperez în zilele bune.

Nu toate zilele sunt la fel, dar am nevoie de un echilibru între ele. Pentru asta prefer să stau mai multe zile într-un loc, nu să alerg bezmetică de colo-colo. Când scriu articolul ăsta, sunt în Santiago de Chile, unde stau opt zile. Santiago nu e genul de oraș în care să stai așa de mult, dar o fac ca să pot avea un ritm mai normal de viață și muncă. Pot avea și șederi mai scurte în unele locuri, atâta vreme cât după aceea stau mai mult timp undeva.

Mă ocup de un anumit tip de task într-un bloc de timp. Încerc să nu amestec ceva ce necesită creativitate cu un task care necesită analiză.

În munca mea am proiecte diferite – să le amestec în aceeași oră sau ore nu funcționează foarte bine. Așa că îmi propun ca într-o dimineață să mă ocup de lucruri mai creative, în altele de campanii digitale, într-o vineri de chestii mai administrative.

Potrivesc tipul de muncă cu spațiul de lucru. De exemplu, lucrez dintr-o cafenea când nu am call-uri și am un proiect mai creativ.

Lucrez la Pluria, așa că am acces la peste 1000 de spații de lucru, dar explorez locuri noi și pe alte continente. Mai nou, mă documentez despre cafenelele remote friendly dintr-un oraș în care stau mai multe zile și lucrez și de acolo. Să muncesc non stop dintr-un Airbnb, oricât de drăguț ar fi, nu funcționează foarte bine pentru mine.

Las taskurile mici pentru momentele fragmentate. Lucrurile importante le păstrez pentru blocurile curate de timp.

Când ai ceva mai important de făcut, trebuie să îți rezervi în mod serios timp pentru asta. Nu merge cu „vom trăi și-om vedea”.

Nu confund disponibilitatea cu productivitatea. Faptul că pot răspunde nu înseamnă că trebuie să o fac imediat.

Dacă sunt online, nu trebuie să iau fiecare cerere și să mă ocup în clipa aia de ea. Nu sunt customer service, e mai important să mă concentrez pe ce contează cu adevărat. O dată ce reușești să faci asta, găsești timp pentru toate.

* * *

Pe termen lung, munca remote pe drum funcționează doar dacă îți găsești propriul ritm și niște reguli simple care să funcționeze pentru tine. Nu trebuie să fie musai cele de mai sus, ci lucruri care te ajută pe tine.