Sâmbătă am profitat de vremea frumoasă și de faptul că am pierdut startul la o altă excursie cu trezire dis-de-dimineață și am plecat spre Câmpina. La gară era cât pe ce să pierd trenul, era unul privat și coada la bilete era foarte lungă – în cele din urmă, văzând că nu avansez repede, am zbughit-o spre peron fără bilet.
La prima vizită în Câmpina am avut o dimineață însorită și toți pasagerii erau excursioniști de weekend, cu bicicletele după ei, cu colegi străini care s-au apucat spontan de karaoke (poate nu cea mai fericită activitate într-un tren…), o atmosferă de normalitate pe care nu o prea întâlnești într-un tren la noi. Mă simțeam atât de bine încât mi-am propus să explorez, într-o zi, și celelalte sate/orășele de pe traseu: Florești, Periș, Breaza.
Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”
La Câmpina m-am oprit la Muzeul Nicolae Grigorescu, un muzeu mic, nu sunt foarte multe de văzut acolo, dar e o casă frumoasă într-o zonă verde din Câmpina.
Este casa unde pictorul a trăit și a lucrat în ultimii ani de viață. A fost reconstruită după un incendiu și păstrează atmosfera începutului de secol XX și atelierul artistului.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 6,6 lei.
Castelul Iulia Hasdeu
Castelul Iulia Hasdeu este cel mai cunoscut loc din Câmpina, construit de Bogdan Petriceicu Hasdeu între 1893 și 1896 în memoria fiicei sale, Iulia, care a murit din cauza tuberculozei. Castelul e plin de simboluri și legende, multe legate de ședințele de spiritism la care scriitorul participa.
Vizita include un tur ghidat și interdicția de a face poze… dacă te abții.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 17 lei.
După dealuri
Aș fi vrut să ajung la Brebu, unde e o mănăstire, dar următoarea cursă era peste o oră și n-am avut chef să aștept, așa că m-am întors spre Poiana Câmpina. Ultimul lucru la care mă așteptam era să dau peste un pod Indiana Jones peste pârâul anemic care trece pe acolo, pe lângă calea ferată.
E un pod cu podeaua din surcele de lemn, unele chiar rupte, un pod care se balansează când pășești pe el – mi s-a părut foarte distractiv să îl traversez, dar am avut grijă să mă țin bine de corzile de metal.
După aceea am urcat niște dealuri, printre case, până când nu au mai fost case deloc, doar arbori verzi, copăcei înfloriți și, din loc în loc, garduri. Pe la amiază am găsit un pom în vârful unei coline și m-am odihnit sub el aproape o oră. Cea mai bună oră a acelei săptămâni.
Spre Breaza
De la Câmpina am luat-o spre Cornu de Sus, cu stație finală Breaza, de unde am luat trenul de întoarcere în București. E o plimbare ușoară, cu priveliști frumoase.
Niciun comentariu