Prin cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi

Am venit în București la facultate și nu am mai plecat de aici. Consider Bucureștiul ca fiind „acasă”, un oraș mai pestriț, dar cu o istorie interesantă.

Cartier Damaroaia și Bucureștii Noi își au fiecare poveștile lor. În 1898, juristul și profesorul universitar Nicolae Bazilescu a cumpărat moșia Măicănești – Grefoaicele, în nord-vestul Bucureștiului, numită azi Bucureștii Noi. În 1913 a început parcelarea celor 300 de hectare, și o parte din teren a fost donată statului pentru străzi, parcuri și alte dotări ale orașului.

Teatrul de vară din parcul Bazilescu

Prima dată când am ajuns în Parcul Bazilescu, teatrul de vară era deja o paragină, care de-a lungul anilor s-a degradat tot mai mult, până când zona înconjurătoare a fost îngrădită, ca să nu-ți cadă tavanul în cap. 2025: lucrările de reabilitare sunt în desfășurare și, de data asta, se pare că îl vor pune pe picioare.

Cum a ajuns într-o situație așa de proastă? Pe scurt: complicații de proprietate și administrare: terenul aparținea Primăriei Sectorului 1, iar clădirea Ministerului Culturii. Incoerența administrativă a fost principalul motiv pentru care monumentul a fost abandonat și lăsat să ajungă într-o stare de degradare.

Teatrul de Vară a fost construit în 1953, pentru Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților și a fost proiectat de arhitectul Paul Emil Miclescu în stil stalinist, după o construcție similară din Soci, Rusia.

Parcul Bazilescu, amenajat pe terenul donat statului de juristul Nicolae Bazilescu, a fost renovat în 2004, iar pentru reamenajarea lui Primăria sectorului 1 a cheltuit un milion de euro. Parcul arată foarte bine: gazonul e tuns și poți sta pe iarbă între copacii foarte înalți, există câteva țarcuri pentru câini, WiFi-ul e gratis, cișmelele au apă, iar băncile sunt curate.

Cartier Damaroaia

Se spune că numele Dămăroaia vine de la boieroaica Maria Damaris, care ar fi avut moșia chiar pe locul cartierului de azi. Dar e posibil să fie doar o legendă frumoasă, nu un fapt istoric.

Prin 2018, moșia a fost împărțită în loturi, iar printre cei care au primit terenuri s-au numărat și veterani din Primul Război Mondial. Din 1931, în Dămăroaia au început să se mute angajați de la Căile Ferate Române, iar comunitatea a crescut, fiind inclusă în comuna Grivița în 1939 și, mai târziu, în București, în 1950.

Între cartier Dămăroaia și parcelarea Bazilescu e strada Cireșoaia, ambele zone arătând la fel: liniștite, cu mulți corcoduși, case vechi printre care au apărut vile moderne, dar și blocuri de maximum patru etaje.

Unele case bătrânești au gard de lemn și tufe de trandafiri care se apleacă peste tine, iar pe Cireșoaia tramvaiul se hâțână dintr-o parte în alta. Pe malul lacului Grivița sunt vile mai mari care au blocat accesul la lac, însă cartierul nu e unul de bogătași, e un amestec destul de pestriț, ca toată țara noastră, de altfel.

Cartierul nu are cine știe ce atracții: găsești o biserică, un cimitir și… o mănăstire catolică: Mănăstirea Sfânta Familie, întemeiată de către Comunitatea Sfântul Ioan.

Boiler Bazilescu

Cea mai îngustă cafenea din București s-a deschis pe o străduță de lângă parc: Boiler @ Bazilescu. Au înghesuit litera A între două case și a ieșit un loc șic, cu cafea bună, când am fost eu aveau ceva din Peru în espressor. Afară sunt măsuțe, era plin.