Byblos (Jbel): fenicieni, cruciați și un martini pe plajă

Byblos (sau Jbeil, cum îi spun libanezii) e genul de oraș care pare să fi adunat toată istoria Mediteranei într-un singur loc. A fost locuit fără întrerupere de peste 7.000 de ani – de la fenicieni la greci, romani, cruciați și otomani. Numele Bible vine chiar de la portul ăsta, pentru că grecii cumpărau de acolo papirus și l-au asociat cu scrierea.

Byblos Liban

Dacă vrei atmosferă mediteraneană, istorie demnă de UNESCO, mâncare foarte bună și un centru istoric mic și cochet, Byblos e o alegere perfectă. Ajungi într-o oră din Beirut (Liban e o țară micuță, dar superbă), inclusiv cu transportul public.

Dacă vrei ceva mai pitoresc, te oprești pe drum la Jeita Grotto și la Our Lady of Lebanon, cum am făcut eu.

Când ajungi în Byblos, găsești trei lumi suprapuse:

• Cetatea cruciaților – o fortăreață de piatră cu ziduri groase, construită în secolul al XII-lea, din care poți privi orașul și marea.
• Ruinele feniciene și romane – temple, coloane, teatre mici, un sit arheologic întins lângă cetate.
• Souq-ul vechi – străduțe pietruite, pline de magazine mici, cafenele și restaurante.

E genul de loc unde poți face totul într-o jumătate de zi: situl arheologic, citadela, plimbarea prin souq, Byblos fiind inclus în excursii de o zi din Beirut.

Dacă Byblos e numele grecesc, cel folosit de localnici – Jbeil – vine direct din aramaică și arabă, unde „jbeil” înseamnă „mic munte” sau „colină”. Orașul e așezat între mare și dealuri, așa că toponimul are sens.

E un oraș cu mai multe straturi decât o lasagna: fenicieni, greci, romani, cruciați, otomani… și undeva în apropiere, sunt carierele de calcar care au păstrat fosilele de pești de acum 100 de milioane de ani. Interesant e că la Jbeil / Byblos se întâlnesc două povești paralele: una a scrisului și a comerțului maritim, alta a istoriei naturale, a mării Tethys care acoperea regiunea.

Byblos Liban nu e doar istorie. Vara se organizează Byblos International Festival, cu scene montate lângă cetate. În restul anului, orașul are o atmosferă relaxată, cu destui vizitatori care să țină restaurantele pline.

Citadela din Byblos

La citadela din Byblos.
Fetița de șapte-opt ani:
– Are you from Armenia?
– No, I’m from Romania. Where are you from?
– I’m from Lebanon, but he’s from Armenia!
Râsete.

Prima oprire în Byblos Liban: citadela. A fost ridicată de cruciați în secolul al XII-lea, pe locul unde se jucaseră fenicienii cu ideea de oraș. De sus vezi marea, iar jos, printre ruine, cresc buruieni și se întinde o liniște care n-are nicio legătură cu turiștii.

Deși a fost construită în secolul al XII-lea de către cruciați, povestea locului începuse deja cu mii de ani înainte. Fenicienii, romanii, bizantinii, arabii, otomanii – toți au trecut, au zidit, au prăbușit și au lăsat câte ceva în urmă.

Cruciații au ridicat fortăreața ca să controleze portul și drumul de coastă. Arhitectura e tipică: turnuri masive, curte interioară, ziduri groase făcute să reziste la asediu (da, te poți urca în ele). Au folosit blocuri de piatră mai vechi, luate de prin templele feniciene și construcțiile greco-romane din jur, așa că acum e un amestec din mai multe perioade.

Sub citadela cruciată sunt rămășițele romane. Sub ele, fenicienii și-au construit templele în jurul anului 2700 î.Hr., iar și mai jos sunt straturi din epoca bronzului. În total, peste 7.000 de ani de locuire neîntreruptă. Unii arheologi spun că Byblos ar fi cel mai vechi oraș locuit continuu din lume. În Liban, pe malul Mediteranei, sunt mai multe orașe care se laudă cu asta.

Citadela nu a fost doar loc de apărare. A fost și simbol: stăpânul ei controla accesul la port, iar portul era totul. De acolo plecau lemnele de cedru spre Egipt, încă din vremea faraonului Snefru. Egiptenii iubeau Byblosul – îl numeau Kbn, locul de unde aduceau lemnul sacru pentru temple și sarcofage. În mormintele lor s-au găsit papirusuri și sculpturi care pomenesc orașul libanez cu nume grecesc.

Azi, pe platoul citadelei sunt urme de capiteluri, coloane, fragmente. Nimic nu-i întreg, dar toate au trecut testul timpului. Într-un colț e un puț adânc de 20 de metri, folosit când locul era asediat. În altul, o scară care urcă spre un turn de veghe.

Într-o sală cu exponate poți vedea alfabetul fenician. E considerat părintele alfabetelor moderne, îmbunătățit de romani ulterior, dar diferit de ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind alfabetul latin.

Fenicienii au fost primii care au renunțat la idei complicate de tip hieroglife și au creat un sistem fonetic: un semn pentru un sunet. Alfabetul lor avea doar consoane, dar a fost un pas uriaș spre ceea ce înseamnă azi scrisul, pentru că a pus la bază ideea de litere, de unități simple din care poți construi orice cuvânt.

După ce vezi citadela, îi poți da roată descoperind și celelalte locuri. Pentru că am stat mai multe nopți în Byblos, am putut vizita citadela dimineața, înainte de a ajunge acolo turiștii de o zi din Beirut (recomand, după ora 11/12 e mai aglomerat).

Lucruri utile: biletul de intrare costă 800.000 lbp (8 USD), se plătește cash. La intrare ești invitat să iei și un ghid, dar nu e obligatoriu.

Portul din Byblos

Portul din Byblos pare mic și aproape decorativ acum, dar e un loc cu foarte multă istorie. Cândva, de acolo plecau corăbii spre Egipt, spre Cipru și spre insulele grecești. Acum nu mai pleacă decât în plimbări scurte cu turiștii, dar la vizita mea nu părea să fie multă activitate.

Plajele din Byblos

Sunt mai multe plaje în Byblos, destul de diferite.

Plaja Bahsa

Plaja Bahsa e pietroasă, cu valuri puternice și apă turcoaz. Arată superb în fotografii, dar nu poți intra în apă, cel mult lași valurile să te răcorească puțin stând în siguranță la mal. Fiind așa de bolovănoasă, trebuie să închiriezi un șezlong și e bine să ai și papuci de mers în apă, sunt pietre mari.

Plaja publică

În partea cealaltă e plaja publică, pe care o poți zări și de la citadelă. E lungă, nisipoasă, cu valuri calme și foarte populară. Acolo e plin de oameni, restaurante și poți înota fără grijă.

Spre capătul plajei sunt niște stânci pitorești, iar după ele un bar cu vedere frumoasă. Eu voiam să ajung la supermarket, dar aparent e o singură intrare/ieșire pe această plajă și deja intrarea era la un kilometru și ceva în spatele meu.

La un restaurant din capăt, băiatul de la pază nu m-a lăsat cu niciun chip să trec pe acolo ca să ies la stradă, cu sau fără consumație. Ba chiar mi-a interzis să o tai și prin parcare. M-a enervat că mi se cerea să ocolesc vreo doi kilometri și în loc să mă întorc, am mers mai departe.

Am descoperit o plajă mică, ascunsă între stânci, și un bar elegant cu o vedere frumoasă, așa că m-am oprit acolo și am luat un cocktail: Passion Fruit Martini. La final, zărind o alee care părea să ducă în afară, i-am întrebat dacă pot să o iau pe acolo ca să ajung la șosea.

Imediat au chemat o mașinuță din aceea ca pe terenurile de golf, pare-mi-se era o zonă rezidențială de lux și nu aveai voie să te plimbi pe acolo de capul tău. Și așa, plimbată de mașinuța asta, am ajuns la șosea și am traversat ca să ajung la supermarket.

Căci m-am sacrificat cu cocktailul ăla doar ca să găsesc un drum mai scurt până la Spinneys și să nu ocolesc doi kilometri.

Catedrala Saint John Marcus

Saint Jean-Marc a fost construită de cruciați în anul 1115, în perioada când orașul era în mâinile lor. Se numea atunci catedrala Sfântului Ioan Botezătorul și servea drept biserică principală a creștinilor latini din Byblos.

Are o grădină frumoasă și atent îngrijită, iar dacă mergi până în capătul curții, descoperi alei ascunse care leagă curtea catedralei de casele localnicilor.

Saint Mary Church

Regiunea dintre Beirut și până în munții din nord, în Bsharri, e una creștină în Liban. Vezi biserici și mănăstiri, iar moscheile sunt minoritare (în munți chiar lipsesc cu desăvârșire!).

Saint Mary Church e o bisericuță mică și cu un aer așa de pașnic, încât îți vine să te oprești și să te bucuri de liniștea de acolo.

Un amonit de 120 milioane ani vechime

În călătorii nu-mi cumpăr suveniruri, bijuterii, doar obiecte funcționale de care am nevoie pe drum. Dar am intrat într-un magazin cu fosile marine și am plecat de acolo cu un inel cu un amonit care are 120 milioane ani vechime. Are și certificat, a fost escavat în Noua Caledonie, Oceania. Motiv să merg acolo!

Libanul e cunoscut pentru fosilele sale marine, în special la Haqel, Hjoula, Nammoura și Sahel Aalma, unde peștii și alte vietăți marine s-au păstrat incredibil de bine, uneori chiar cu țesuturi moi.

În Liban s-au găsit și unele dintre cele mai vechi caracatițe cunoscute, cu detalii de brațe și pungi de cerneală vizibile, iar în magazin aveau și fosila unui rechin.

View this post on Instagram

A post shared by Anca Șerban (@1001calatorii)

Unde mănânci în Byblos

Feniqia

În Byblos sunt câteva restaurante recomandate și de ghizi: Malena, Feniqia, Pepe. În prima seară am fost la Feniqia, aveam cazare chiar alături și muream de foame. Mâncarea a fost bună, dar am plătit un preț piperat, n-am mai mers acolo.

Malena

În altă zi, plimbându-mă pe străduțe, am ajuns la Malena, de care îmi zisese ghidul cu care am fost la Harissa. Am intrat și am avut o masă foarte bună: Fateh Shrimp and Calamari, adică pâine prăjită cu baby zucchini, acoperită cu iaurt și creveți soté, calamar, și presărată cu semințe de rodie și coriandru. A fost delicios.

Cafenele

Am prins și o zi lucrătoare în Byblos și m-am dus la o cafenea în oraș. În Liban vezi frecvent oameni lucrând din cafenele, posibil să lucreze pentru companii din afară, libanezii vorbesc bine engleza. La Space cafe bar în ziua aia am fost vreo opt cu laptopul în față, lucrând cu o cafea bună alături.

Cazare în Byblos

Am stat la un Airbnb în zona istorică, patru nopți de cazare au costat 125 euro. A fost cea mai ieftină cazare găsită acolo, Byblos fiind un loc mai de fițe. Deși centrală, într-o casă istorică cu poveste – strămoșii proprietarului proveneau dintr-o familie nobilă și, pe vremea otomanilor, primiseră un sat undeva în munți. –, casa era într-o stare destul de proastă, iar camerele aveau mobilă veche și cam jerpelită.

A fost o cazare stranie, am realizat în ultima noapte că eram singură în toată clădirea, cu poarta și ușa de la casă larg deschise, căci proprietarul uitase să menționeze ceva despre asta. Byblos e un oraș sigur, din moment ce prin casă mai erau obiecte vechi, dar nu se obosea nimeni să încuie casa aia vreodată.

Cum ajungi în Byblos din Beirut

Autobuzele spre nord, inclusiv cele care merg la Byblos (Jbeil), pleacă din zona Dora – acolo e nodul principal pentru transportul public spre Tripoli, Byblos, Batroun. Practic, găsești microbuze și autobuze care iau pasageri chiar din apropierea autostrăzii, la intersecția mare din Dora. Biletul costă 3 USD.

Alternativ, varianta mea a fost să iau o excursie de o zi pentru Jeita Grotto, Harissa și Byblos și să mă opresc în Byblos (40 USD).