Știați de Munții Simien din nordul Etiopiei? Nu au fost niciodată pe lista mea de călătorii, până când m-am hotărât să merg în Gondar și să stau mai mult acolo. Fără a avea cine știe ce așteptări, am descoperit la fața locului niște peisaje demne de The Lost World – platouri, creste muntoase, văi adânci – totul foarte verde.
Securitate în nordul Etiopiei
Etiopia a avut un război civil între 2020 și 2022 – războiul din Tigray, dintre guvernul federal și Frontul de Eliberare a Poporului Tigray. Un milion de oameni au fost uciși, iar economia distrusă. În octombrie 2025, în nordul țării am prins un alt conflict, de data asta local, dar de vreo două săptămâni forțele guvernamentale recâștigaseră controlul regiunii.
Până atunci, situația fusese instabilă: în unele zile drumurile erau blocate de forțele antiguvernamentale și ghizii evitau să circule cu turiști atunci, alteori drumurile erau complet libere și se putea merge spre Munții Simien.
L-am întrebat pe șofer unde sunt acum forțele antiguvernamentale. Mi-a spus că seara, când soldații se retrag în taberele lor, ceilalți reapar și cer bani de la turiști – între 3000 birr și 4000 birr (aproximativ 225–300 lei). Practic, cele două tabere opuse fac cu schimbul… deh, Africa.
La vizita mea în Simien, de la Gondar spre munți, am prins mai multe puncte de control, toate guvernamentale. Pentru că soldații îl știau pe șofer, n-au cerut actele la control, doar ridicau bariera – o sfoară care bloca drumul – ca să ne permită să trecem. De la gazda din Gondar știam că alte grupuri au trebuit să arate pașapoartele, mai bine zis copiile pașapoartelor, căci am lăsat lucrurile de valoare la cazare.
Am stat vreo zece zile în Gondar, așa că am văzut grupuri diferite plecând spre Simien și întorcându-se cu bine. Un cuplu din Grecia fusese întâi la Lake Tana, unde localnicii i-au speriat că în Gondar e „very dangerous” și spre Munții Simien vor fi tâlhăriți. Până la urmă au venit în Gondar și s-au dus și în Simien, totul a fost bine.
În turul din munți am fost doar eu și o altă fată din Australia, Roxxy. Mi-a povestit că a încercat să rezerve un tur în Simien de trei ori: primul operator a refuzat-o, spunându-i că e foarte periculos; al doilea operator a refuzat-o spunându-i că nu o poate duce acolo singură; la al treilea a reușit.
Nu am neapărat o concluzie aici, alta decât că nu te poți baza nici pe informațiile unor localnici, dacă aceștia nu sunt din orașul respectiv și nu cunosc foarte bine situația locală, care e destul de volatilă.
Tur în Simien: două zile sau mai multe?
Am cumpărat un tur de două zile online, de pe GetYourGuide, de la operatorul Simien Mountains Outstanding Nature Tours, prețul a fost 240 euro. Anterior, îl întrebasem pe proprietarul de la Lodge du Chateau despre un astfel de tur și mi-a spus că, dacă mergeam singură, ar fi costat 400 euro pentru două zile, iar dacă mergeau și alții, ar fi costat 250 euro.
De știut că tururile astea nu sunt identice, deși seamănă. Cei care au fost în turul organizat de Lodge du Chateau, hotelul din Gondar, au avut cazare la Simien Lodge, singura cazare din Munții Simien, care se laudă a fi The highest lodge in Africa. Acest lodge e la intrarea în Parcul Național Simien Etiopia, așa că, în două zile de excursie, turiștii nu ajung foarte departe în munți.
Eu, în schimb, am stat la camping, iar campingul a fost departe – de acolo până în Gondar am făcut patru ore cu mașina a doua zi. Avantajul, în ciuda cazării mai rustice, a fost că vezi și locuri mai îndepărtate din Munții Simien.
Am avut în camping un grup mai mare de spanioli care veniseră pentru zece zile în munți. Zece zile de hiking și camping – mi s-au părut foarte curajoși, căci statul la cort nu e deloc confortabil: toaletele sunt o gaură în pământ, într-o construcție cu ziduri, dar fără ușă. Fără duș, fără semnal în mare parte, cu 0°C noaptea.
Când am plecat din Gondar, am întâlnit un austriac care urma să stea cinci zile la camping în Simien. Deci se pot face tot felul de combinații – peisajele merită, e spectaculos acolo.
Prima zi în Simien Mountains
În prima zi, după ce am trecut de nenumăratele controale, a fost un ultim checkpoint la intrarea în parcul național. În Simien locuiesc în continuare oameni care nu au putut fi strămutați, așa că îi întâlnești cam peste tot – faci o drumeție și, hop, îți ies în cale niște copii.
Una dintre primele opriri a fost la babuinii Gelada – Gelada baboons sunt o specie unică, întâlnită doar pe platourile înalte din nordul Etiopiei. Se numesc babuini din obișnuință, dar sunt o ramură separată a vechilor maimuțe africane, mai apropiate genetic de oameni decât de alți babuini.
Sunt foarte prietenoși, te poți apropia de ei, spre deosebire de babuinii din Kenya sau Tanzania, de care trebuie să stai la distanță, căci sunt agresivi. Am zărit Gelada baboons în mai multe locuri, stau în grupuri și nu se feresc de oameni.
Peisajele din Munții Simien par rupte din altă lume. Sunt platouri, creste și văi, și zărești grupuri de case în cele mai imposibile locuri. Unii localnici fac și opt ore de mers pe jos ca să ajungă în oraș, trăiesc extrem de izolați acolo.
Unele platouri erau atât de înalte încât te întrebai pe unde coborau și ce făceau când apărea o urgență. Clar, nu te puteai baza pe o mașină sau pe un elicopter să te salveze.
Ghidul nostru ne-a spus că nu își știa data nașterii; știa aproximativ ce vârstă are, pentru că mama lui avusese un vecin care ținuse minte când s-a născut el. Timpul probabil nu contează pentru ei – ce rost are să-l măsori când totul e primordial acolo?
Locuitorii din Simien nu au certificate de naștere. Când încep să meargă la școală și, mai târziu, la liceu, încep să le obțină. De exemplu, ghidul avea act de identitate și pașaport, chiar dacă nu știa nici luna când se născuse.
În munți, ni s-au arătat niște școli – una fusese construită recent datorită unor britanici. Iar la intrarea în parcul național am aflat că și austriecii contribuiseră semnificativ la menținerea parcului.
În Simien un copil trebuie să alerge și două ore prin munți ca să ajungă la școală, iar după și înainte de ore își ajută familia în agricultură. În Africa nu vezi copii făcând crize că nu li s-a cumpărat jucăria preferată – muncesc de mici, de la mânatul animalelor la strâns iarba pentru capre.
Munții Simien s-au format în urmă cu milioane de ani, din erupțiile succesive ale unui platou vulcanic uriaș care a acoperit nordul Etiopiei cu straturi groase de bazalt. Vântul, ploile și râurile au sculptat aceste formațiuni dure în formele dramatice de acum, muntele fiind un fel de cicatrice geologică: un munte care a fost cândva doar foc, transformat acum în peisaje ireal de verzi.
Fac parte din Platoul Etiopian și ajung până la aproape 4500 metri altitudine, cu vârful Ras Dashen, al patrulea ca înălțime din Africa (4550 metri). E un relief fragmentat, abrupt, cu văi adânci și stânci care par tăiate cu dalta, uneori cu diferențe de nivel de peste 1000 metri între platouri și prăpăstii. The Lost World, varianta africană! Când privești peisajele de sus, e ca și cum ai privi un canion, un amestec de Alpi și Marele Rift African, dar în culori vulcanice.
Octombrie e cea mai bună lună pentru a vizita munții. Sezonul ploios se încheie în septembrie, iar până în noiembrie totul în jurul tău e verde și munții sunt plini de flori. Dacă mergi acolo din decembrie până în aprilie, munții nu vor mai fi verzi, ci maro-aurii. Bănuiesc că e frumos și atunci, dar e ceva cu totul special să îi vezi atât de verzi și înfloriți.
Pe la mijlocul zilei am luat masa de prânz într-un punct de belvedere. Deja trecusem de 3000 metri altitudine și, în tot turul, am fost pe la 3200–3600 metri constant.
Simien Mountains Trekking: spre Cascada Jinbar
La un tur de două zile nu sunt multe drumeții, dar în prima zi am făcut o plimbare de două ore până la Cascada Jinbar. Traseul începe lângă drum (până în clipa aia am stat mai mult în mașină), merge pe marginea platoului, cu niște priveliști superbe, apoi face un mic detour până într-un punct panoramic din care poți admira cascada.
În timpul vizitei în Simien, din Debark până a doua zi, când am ajuns iar acolo, am avut un ranger care ne-a însoțit non-stop. Rolul lui era să ne arate drumul, să ne asigure paza, dar și să păzească copacii de tăierile ilegale din partea locuitorilor care trăiesc în Simien. A stat cu noi două zile: în mașină, pe traseu, iar în timpul nopții a făcut de pază în camping, învelit într-o pătură (au fost 0°C).
Cărarea spre cascadă a fost lejeră și plată, dar, bineînțeles, eu am rămas în urmă, căci am trecut în ziua aia de la 2100 metri în Gondar la peste 3200 metri în Simien. Pe traseu, ghidul ne-a arătat locul unde a căzut o bombă în Simien – de atunci nu mai creștea iarba acolo. La un moment dat traseul a coborât (există și o porțiune mai bolovănoasă), apoi am trecut un izvor și am mai urcat un pic până la punctul de belvedere.
Cascada Jinbar e izolată, într-o vale adâncă. Ghidul zicea că au fost niște străini care au coborât cascada în rapel cu ceva timp în urmă.
O noapte în campingul Sankeber
În Simien am fost doar două turiste călătorind singure, ghidul, șoferul și rangerul, dar în campingul Sankeber a mai fost un grup mai mare de spanioli, plus „le chef”, ajutorul de bucătar și alți oameni.
Poate părea periculos să călătorești singură în Africa și să dormi la cort, dar oamenii ăia au făcut tot posibilul să ne simțim bine și nu m-am simțit deloc în nesiguranță. Rangerul și încă cineva au stat de pază toată noaptea, în frig, animalele din munți fiind babuinii (care noaptea se retrag în peșteri) și leoparzii (mai rar).
Întâi au făcut focul într-un pavilion acoperit, iar bucătarul, despre care se spunea că e cel mai bun din Simien, ne-a servit cina: carne cu legume. Chiar a fost foarte bună mâncarea!
Deja se făcuse frig și eu n-am mai rezistat, mi-am luat cortul în primire și toată noaptea m-am foit. Nu îmi place să dorm la cort, mi se pare inconfortabil. Deși frigul nu mi-a făcut probleme (am avut un sac de dormit călduros și încă o pătură deasupra), suprafața cam tare mi-a pus capac. A doua zi dimineață m-am trezit cu dureri de spate.
A doua zi în Simien
A doua zi era planificat un traseu mai scurt pe lângă camping, dar eu de abia mă mișcam, nu mai aveam chef să urc nimic, campingul era deja la 3600 metri altitudine.
Așa că Roxxy, ghidul și rangerul s-au dus în munți, iar eu am explorat zona din jur. Erau câteva case locuite, iar la marginea platoului am dat iar de Gelada baboons păscând; mă pregăteam să mă apropii de maimuțe când au început să se bată și m-am retras.
Pe la ora 10 am plecat spre Gondar, iar după ora 14 am ajuns la cazare.
Cum am vizitat Munții Simien
Ca să ajungi în Simien trebuie să ajungi întâi în orașul Gondar, în nordul Etiopiei. Poți merge acolo cu avionul din Addis Abeba; drumurile terestre nu sunt recomandate atâta vreme cât conflictul regional este în curs, iar drumul cu mașina este foarte lung, aproximativ 10–12 ore.
Poți rezerva un tur în Munții Simien online (GetYourGuide sau Viator, cele mai cunoscute platforme), fie direct în Gondar. Eu am stat la Lodge du Chateau în Gondar, iar proprietarul organiza astfel de tururi pentru oricine dorea.
Personal, am preferat să rezerv pe GetYourGuide, era un preț mai bun decât îmi oferise gazda din Gondar, eu călătorind singură. Operatorul a fost Simien Mountains Outstanding Nature Tours (WhatsApp +251 93 738 7299) și am plătit 240 de euro pentru un tur de două zile, cu cazare la cort.
Prețul a inclus transport cu mașina 4×4 (am fost doar două persoane în tur), șofer, ghid, ranger, mâncare, intrare în Parcul Național Simien, cort și sac de dormit. La final se așteaptă să dai bacșiș tuturor celor care te-au ajutat, de la bucătar la ghid, șofer și ranger, dar costurile sunt mici în Etiopia.
Am dormit la cort cu un sac de dormit călduros și nu mi-a fost frig, dar pentru mine a fost inconfortabil. Baia a fost rudimentară, o gaură în pământ între patru pereți. Nu exista duș, te puteai spăla pe mâini înainte de masă, dar cam atât.
Prețul unui tur de două zile oferit de Lodge du Chateau, cu cazare la Simien Lodge, dar cu un traseu mai scurt, era de 250 de euro dacă sunt mai multe persoane sau 400 de euro pentru o singură persoană.
Vremea în Simien
Vremea în Munții Simien e răcoroasă tot anul, cu zile însorite și nopți foarte reci. La peste 3000 metri, ziua sunt în jur de 18–20°C, iar noaptea temperatura poate coborî aproape de zero. Sezonul ploios e din iunie până în septembrie, când totul devine verde intens, iar cea mai bună perioadă de mers e octombrie–noiembrie, când cerul e senin și peisajul plin de flori.
Semnal GSM
Nu există WiFi în camping sau pe drum. Am avut internet mobil de la Ethio Telecom, dar când am ajuns în camping nu a mai fost semnal deloc. De abia a doua zi, la o oră după ce am plecat din camping, a revenit semnalul.
Niciun comentariu