Dacă ajungi în Bolzano Italia, ai intrat deja într-o lume care nu mai seamănă deloc cu restul țării. Se vorbește germană, trenurile sunt punctuale, străzile curate, iar munții sunt la zece minute distanță. De fapt, cam totul e la zece minute distanță. Inclusiv o urcare spre Alpe di Siusi sau Ortisei, două stațiuni din Dolomiți, în Tirolul de Sud.
Bolzano Italia
Mi-am propus să ajung măcar o dată pe an în Alpi. E partea cea mai frumoasă a Europei, în special Dolomiții, parte din Alpii Italieni. Am ajuns acolo prima dată în 2023, în Cortina d’Ampezzo, când am făcut traseul Tre Cime di Lavaredo.
De atunci am tânjit să mă întorc în zonă – nu s-a putut în 2024, am fost toată vara plecată, din Mongolia, Tibet, până în Pamir. Dar în 2025 n-am mai amânat și am ales o altă parte a regiunii, mai la vest – cu bază în Bolzano (Bösen în germană).
E ceva ciudat și frumos în Bolzano. Când cobori din tren, nu știi dacă ești în Italia sau în Austria: străzile au două nume (italian și german), oamenii vorbesc ambele limbi, iar în cafenele găsești și espresso, și ștrudel. E un amestec care funcționează surprinzător de bine.
Orașul e mic, curat, liniștit. Străzile pietonale din centru (Piazza Walther, Via dei Portici) sunt pline de terase, librării și magazine de echipament sportiv. Dacă n-ai rucsac și bocanci când ajungi acolo, o să te tenteze să-ți iei.
O parte din Bolzano Italia a fost reconstruită în anii 1930, în perioada regimului fascist al lui Mussolini, iar urmele arhitecturii de atunci sunt vizibile în zona Piazza della Vittoria și pe bulevardul Corso della Libertà. Clădirile au fost construite în stilul specific perioadei: simetrie rigidă, forme monumentale, coloane masive, folosirea travertinului și a simbolurilor imperiale.
Un exemplu e Casa del Fascio, azi sediu al guvernului local, și basorelieful cu Mussolini călare, realizat de sculptorul Hans Piffrader în 1957. Relieful nu a fost îndepărtat, ci contextualizat în 2017 cu o proiecție LED care afișează permanent citatul: „Urâți războiul, iubiți pacea, spune libertatea”, în latină.
E genul de arhitectură care e inclus azi în tururi ghidate și materiale oficiale de promovare turistică, sub denumirea de Bolzano fascist architecture. Autoritățile locale susțin că nu glorifică acea perioadă, ci o expun ca parte din istoria orașului.
Ce mai poți vizita în Bolzano Italia:
- Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud, cu celebrul Ötzi, omul din gheață descoperit în Alpi. Are peste 5000 de ani și e expus acolo, împreună cu toate obiectele găsite asupra lui.
- Castelul Maretsch, o clădire medievală înconjurată de vii, chiar în oraș.
- Telecabina Ritten, care pleacă direct din Bolzano și urcă până sus în Renon, pe un platou cu priveliște panoramică. Poți vizita satele alpine, formațiunile stâncoase piramidele de pământ sau pur și simplu să te plimbi printre pășuni.
Alpe di Siusi
Mi-am rezervat zilele de sâmbătă și duminică pentru două locuri apropiate, dar diferite ca peisaj: Alpe di Siusi și Seceda.
Alpe di Siusi e una dintre cele mai largi pajiști alpine din Europa, e un platou imens, verde, cu trasee lejere și priveliști dramatice în toate direcțiile. Pentru că e aproape plat, întâlnești acolo foarte multe familii cu copii, e ca un parc uriaș și verde.
Telecabina urcă până la Compatsch, iar sus e un fel de mini oraș, cu magazine, restaurante și trasee ușoare. Te poți plimba și cu caleașca trasă de cai, dacă vrei.
Traseu Alpe di Siusi: Compatsch – Saltria
Inițial am pornit pe traseul spre Saltria, dar nu a fost exact ceea ce îmi doream eu: voiam să văd crestele ascuțite ale munților mai de aproape, așa că am abandonat ruta asta și am căutat telescaunul Panoramic Lift.
Alpe di Siusi: Panorama Lift
Telescaunul Panorama Lift urcă până pe platoul larg de la Compatsch, punctul de pornire pentru multe trasee ușoare cu vedere spre vârfurile Sciliar, Sassolungo și Sassopiatto. De sus, potecile se deschid în toate direcțiile, prin pajiști alpine, stâne izolate și cărări care par făcute pentru plimbări fără grabă.
E genul de loc unde muntele e imens, dar accesibil, fără urcușuri abrupte sau marcaje complicate. Dacă vrei doar să te plimbi o oră sau două, ai opțiuni circulare care te întorc la punctul de plecare. Iar dacă vrei să ajungi mai departe, poți coborî spre Saltria.
Am făcut o plimbare spre Sassolungo, muntele care se vede cel mai bine de acolo. Sassolungo (în germană Langkofel) este unul dintre cele mai cunoscute și spectaculoase masive din Dolomiți. E între Val Gardena și platoul Alpe di Siusi și are o formă ușor recognoscibilă: o creastă stâncoasă, lungă și abruptă, care se ridică aproape vertical din pajiștile verzi.
Cum ajungi la Alpe di Siusi din Bolzano
Din Bolzano ajungi ușor în Alpe di Siusi cu autobuzul regional 170, care pleacă din autogara orașului și oprește în Siusi allo Sciliar. Drumul durează aproximativ 45 de minute, iar autobuzele circulă des, mai ales vara.
Din Siusi urci cu telecabina Seiser Alm Bahn, care te duce direct pe platoul Alpe di Siusi, în zona Compatsch, punctul de pornire pentru majoritatea traseelor. Telecabina funcționează zilnic, de obicei între 8:00 și 18:00, iar un bilet dus-întors costă 28.5 euro.
Dacă nu știi ce trasee să faci pe Alpe di Siusi (sunt o grămadă), ia telescaunul Panorama Lift, care pleacă din Compatsch, pe platoul Alpe di Siusi, și urcă până în zona numită Panorama. Biletul dus-întors costă 12.50 euro (da, vei cheltui mulți euro pe telecabine acolo).
Ortisei
Ortisei mi s-a părut mai cochet decât Bolzano, cu un aer de stațiune de schi cu iz vienez. Multe clădiri chic, un aer de vacanță de lux și străduțe pietonale. Foarte drăguț acolo, poate fi bază pentru trasee în zonă, dacă vă atrage mai mult decât Bolzano. Și din Ortisei poți ajunge în Alpe di Siusi, dar în general mergi acolo ca să urci până la Seceda.
Seceda
Seceda e locul ăla din poze, cu creste tăioase care par decupate din altă lume. Când am început să urc spre stația din mijloc și am văzut ce abruptă e panta până la Seceda, m-am întrebat: acolo trebuie să urc?!? Însă când ajungi sus la Seceda ai un moment din acela în care îți vine să exclami wow!
Seceda e una dintre cele mai fotogenice zone din Dolomiți, are o linie spectaculoasă de stânci care par să se prăbușească într-o parte, cu vârful Fermeda în prim-plan. Panorama de sus e largă și deschisă, cu vedere spre masivele Odle, Sassolungo și Sella, un platou uriaș de piatră în fundal, cu muchii drepte și gri-albăstrii.
Ajungi acolo cu două instalații de cablu: din Ortisei iei mai întâi gondola până în Furnes, apoi schimbi cu telecabina care te urcă până la Seceda, la peste 2500 metri altitudine. Chiar lângă stația de sus sunt câteva bănci cu una dintre cele mai frumoase priveliști din Dolomiți.
Dacă vrei să mergi mai mult, poți face o plimbare ușoară până la Rifugio Pieralongia, un traseu de o oră dus, printre stânci și pajiști. Sunt și variante mai lungi, dacă vrei să cobori pe jos până în Ortisei sau să traversezi spre Col Raiser. Vara, zona e plină de flori alpine, marmote și turiști care stau la soare cu bocancii în aer.
Creasta Seceda
De îndată ce ajungi cu telecabina sus, la peste 2500 metri, în față ți se deschide linia inconfundabilă a crestei Seceda, cu stâncile ascuțite din grupul Odle prăvălite spre vale. Dacă mai mergi pe jos vreo cinci–zece minute până la punctul panoramic, dai peste un mic platou care domină tot versantul estic. De acolo începe o plimbare ușoară, aproape plată, de-a lungul crestei.
Nu e nevoie de echipament, dar o geacă de vânt e binevenită. E una dintre cele mai spectaculoase plimbări din Dolomiți, fără să fie propriu-zis o drumeție. Ce a fost ciudat: la intrarea pe traseul de lângă creastă era un nene care încasa intrarea – 5 euro, puteai plăti cu cardul. Dacă voiai să urci spre creastă, dar pe traseul care urca mai abrupt, intrarea era gratuită, probabil pentru că traseul urcă mai pieptiș.
Traseul de pe creasta Seceda până la Seggiovia Fermeda
De lângă Seceda Ridge, poți coborî pe un traseu șerpuit, foarte frumos, până la Seggiovia Fermeda. Traseul e bine amenajat, cu pietriș stabil, și nu e abrupt, dar are o diferență de nivel destul de mare. În general durează cam 25–30 de minute de mers lejer până jos. Mie mi-a luat mai mult, că am făcut și o oprire pentru Sachertorte și un cappuccino.
Jos, la capătul traseului, ajungi la Seggiovia Fermeda, un telescaun deschis care urcă înapoi până aproape de punctul de plecare. În felul ăsta ai doar coborâre lejeră și urci înapoi cu telescaunul. Plimbarea cu telescaunul Fermeda costă 20 euro one way.
Cum ajungi la Seceda
Din Bolzano ajungi în Ortisei cu autobuzul 350, cu plecări frecvente din autogara Bolzano. Drumul durează cam o oră și trece prin sate alpine și peisaje frumoase, urcând spre Val Gardena.
După ce ajungi în Ortisei, treci printr-o pasarelă pietonală care te duce direct la instalația de telegondolă. Urcarea se face în două etape. Mai întâi cu o gondolă mică până în zona numită Furnes, apoi schimbi cu o telecabină mare care urcă până sus, la 2500 metri altitudine, în zona panoramică Seceda.
Un bilet dus-întors e 52 euro. Dacă vrei doar urcare sau doar coborâre, plătești mai puțin, 39 euro pentru un singur sens. Biletele se cumpără direct de la ghișeu sau din automate.
Instalațiile funcționează în sezonul cald, de obicei din iunie până în octombrie, iar programul este între 8:30 și 17:30. Erau anunțuri că ultima coborâre era la ora 18:00.
Mâncare în Dolomiți
Dacă mergeți în Bolzano Italia, nu ratați câteva specialități locale. Începeți cu un vitello tonnato, o combinație care sună ciudat la prima vedere – carne cu sos de pește – dar e surprinzător de bună. E ușor, delicat și merge perfect ca gustare rece, mai ales vara. Am mâncat la Ristorante Argentieri.
Găsiți peste tot speck – șuncă crud-uscată afumată, servită simplu, cu pâine neagră sau în sandvișuri. Canederli (găluște din pâine cu brânză sau șuncă) sunt o altă mâncare tipică din Tirolul de Sud, adesea servite în supă clară. În piețe și restaurante apar des și strudelul cu mere, servit cald, cu sos de vanilie. Dacă vreți ceva rapid, căutați tartele cu ceapă și speck sau chiflele bavareze cu semințe.
În Bolzano sunt și gelaterii artizanale, una din apropiere de cazarea mea se lăuda a fi premiată, așa că mi-am luat într-o seară înghețată cu șofran – ceva inedit, dar nu mi s-a părut cea mai bună aromă.
Cum ajungi în Bolzano
Dacă vrei să ajungi în Dolomiți din București, ori zbori în Veneția pentru Cortina d’Ampezzo, ori în Verona, Bologna sau Milano pentru Bolzano (există tren direct Verona – Bolzano, orașul fiind capitala pentru Provincia autonomă Bolzano).
Pentru că mi-am luat întâi bilet pentru Veneția și apoi m-am hotărât pentru Bolzano, m-am complicat destul de mult, a trebuit să iau trei trenuri din Treviso Centrale: Treviso – Venezia Mestre – Verona – Bolzano. Segmentele Venezia – Verona și Verona – Bolzano durează două ore fiecare, așa că am pierdut o grămadă de timp cu asta.
Am ajuns în Bolzano obosită, iar duminică, pentru că aveam avion luni la 7 dimineața, am ajuns în Treviso după miezul nopții și a trebuit să rezerv cazare în Treviso (aeroportul din Treviso se închide noaptea, dar am auzit că dacă ajungi până la ora 23, te lasă să aștepți acolo).
Ca să ajungi în Bolzano Italia, cel mai eficient e să zbori în Verona, de acolo sunt trenuri directe până în Bolzano.
Distanța dintre Bolzano și Cortina d’Ampezzo e de aproximativ 120 de kilometri, dar drumul durează cam două ore și jumătate cu mașina, din cauza reliefului montan și serpentinelor. Dacă mergi cu transport public, e ceva mai complicat și durează mai mult, pentru că nu există o legătură directă. De obicei, se merge cu trenul până la Dobbiaco/Toblach sau Calalzo, apoi se continuă cu autobuzul regional spre Cortina d’Ampezzo. În total, poate dura și 4–5 ore, în funcție de orare și conexiuni.
Transport public în Dolomiți
Din Bolzano Bozen ajungi în Ortisei sau Siusi cu autobuze locale. Nu apar în Google Maps, au o aplicație dedicată – Südtirolmobil (App Store, Google Play) – acolo vezi toate traseele, orele, prețurile și poți cumpăra bilet direct în aplicație. Se generează un cod QR pe care îl arăți șoferului la urcare. Te poți uita și pe site-ul oficial al transportului din Tirolul de Sud: suedtirolmobil.info.
Am luat bilete single, Bolzano – Siusi a fost 5 euro, Bolzano – Ortisei a fost 7 euro. Sistemul funcționează bine, autobuzele sunt punctuale și acoperă toată regiunea, iar orarele sunt sincronizate cu trenurile și cu celelalte linii din Tirolul de Sud.
Telecabinele
După ce ai rezolvat cu avionul și cazarea, așteaptă-te să cheltui mulți bani pe telecabine. Sunt convenabile, dar deloc ieftine – în total am cheltuit 139 euro doar pe instalațiile de cablu.
Telecabinele funcționează doar vara și iarna. În extra-sezon (mai sau octombrie), instalațiile sunt închise pentru mentenanță sau pentru că nu sunt suficienți turiști, verifică online înainte să pornești la drum.
Hotel Bolzano
Am stat în Bolzano la Iceman Room’s Central, cazarea a costat 233 euro pentru două nopți, probabil cea mai ieftină pe care o poți găsi acolo. E chiar în centrul istoric, aproape de piața Walter.
Cazările în Ortisei sunt mai scumpe; dacă vrei ceva mai accesibil, poți sta în Castelrotto sau chiar în Bolzano, cu drumuri zilnice spre munte.
Vremea Bolzano
Bolzano Italia are un climat mai blând decât te-ai aștepta pentru un oraș aflat aproape de Alpi. Verile sunt calde, uneori chiar toride, cu temperaturi care pot urca peste 30 de grade în iulie și august. Am fost în august și am prins peste 30°C, doar la Seceda a fost mai răcoare, fiind la peste 2500 metri altitudine.
Niciun comentariu