Capitala Kuwait: nisip și petrol. Sau invers. Nisip e ceea ce vezi când mergi de la aeroport spre Kuwait City, nisip pe străzile din cartierul non-turistic în care am stat, nisip pe străzile din centru, pe trotuare și în parcări. Nisip și soare ucigător de fierbinte, dar ceva mai suportabil în septembrie (asta dacă 43°C ți se pare a fi „suportabil”; probabil că da, în comparație cu 50°C).
De ce Kuwait City?
De ce ai merge într-o Kuwait holidays, ca turist, când sunt atâtea alte opțiuni în lumea asta? Kuwait nu e o atracție turistică în regiune. Emirate, Oman sau Arabia Saudită sunt mult mai atractive: multe conexiuni aeriene, nenumărate atracții turistice, chiar și natură, dacă ne uităm mai ales la Oman. Dar Kuwait?
E o țară care nu are surse naturale de apă dulce, nu are izvoare, lacuri sau râuri, e doar deșert și petrol. Până în anii ’50 sursele lor de apă erau câteva fântâni cu apă sălcie și importul de apă din Irak, cu dhow, bărcile folosite și pentru pescuirea de perle. În anii ’50 Kuwait a devenit prima țară din lume care și-a produs apă dulce exclusiv prin desalinizare. Dacă instalațiile respective s-ar opri brusc, toată țara ar rămâne instantaneu fără nicio sursă de apă dulce.
Și totuși Kuwait (sau Kuweit, în română) este o țară prosperă și asta doar datorită petrolului. Populația a crescut masiv prin importul de forță de muncă din Asia, în special Asia de Sud (India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka) și din Filipine. Există și o comunitate numeroasă de lucrători din Egipt și din Africa de Nord. Îi vezi peste tot și îi depășesc numeric, cel puțin vizual, pe localnici (mai puțin de 30% sunt kuweitieni).
Toate astea combinate cu lipsa atracțiilor naturale și o climă extrem de dificilă în lunile calde nu atrag foarte mulți turiști în Kuwait, deși cifrele lor de sosiri externe sună foarte bine – cei mai mulți călători ajung acolo pentru a munci sau pentru afaceri. Am fost în aproape toate țările din peninsula arabică (mai puțin Yemen) așa că am fost curioasă: ce e cu acest Kuwait? Știam doar de războiul din 1990, când au fost invadați de irakieni, un episod dureros în istoria lor, care este destul de viu.
Sosirea în Capitala Kuwait
Românii au nevoie de viză pentru a vizita Kuwait, dar viza se ia online și o primești în câteva minute, după ce plătești o taxă de 3 KWD (10 USD). Kuweitienilor le place însă hârtia: am zburat din Bahrain și pe aeroport, la check-in, mi-au cerut viza tipărită – am rezolvat asta la un birou din aeroport și de abia la sosirea în Kuwait aveam să înțeleg de ce.
La imigrație m-au trimis în altă parte ca să mi se ia amprentele. A trebuit să aștept câteva minute alături de alți pasageri, apoi am fost amprentată și fotografiată. Când m-am dus iarăși la ofițerul de imigrare, n-a mai trebuit să verifice nimic, am trecut rapid.
Poți să ajungi de la aeroport în oraș și cu autobuzul X1, biletul costă 1 KWD (doar cash) și autobuzul trece prin Kuwait City, poți coborî în altă parte ca să iei alt autobuz sau un taxi, pentru distanțe mai scurte.
Primele impresii au fost: căldură mare (erau 43°C), nisip peste tot, clădiri în culorile nisipului. Totul arăta mai brut și nefinisat față de elegantul Bahrain. Autobuzele acoperă bine Kuwait City, care e uriaș, sunt integrate cu Google Maps ca să știi ce mașină să iei, dar nu te poți baza 100% pe rutele care apar în aplicație. De exemplu autobuzul X1 n-a oprit exact unde mă așteptam eu, dar pentru că a mers în direcția cazării mele, am coborât în altă parte și de acolo am mers pe jos, că mai rămăsese un kilometru.
Dacă vreți taxi, aplicația Careem e cea mai bună, îți afișează costul și plătești cu cardul, în aplicație.
Kuwait Towers
În prima zi am luat-o din Mahboula, unde am avut cazare prin Airbnb, spre Kuwait Towers, drum de 29 de kilometri care a durat peste o oră cu autobuzul.
Mă așteptam la niște turnuri moderne, dar Kuwait Towers, construite în anii ’70 de niște arhitecți suedezi, au aerul unor minarete colorate din O mie și una de nopți. Sunt simbolul Kuwaitului și, deși au fost avariate în războiul din 1990, au fost restaurate tocmai pentru că sunt simbolul țării și poate cea mai frumoasă construcție pe care o poți vedea acolo.
Kuwait Towers se pot vizita. Într-unul e un restaurant, în altul e o platformă de observație cu o podea rotitoare. Plătești 3 KWD scanând un cod QR și urci cu liftul până sus, ca să privești orașul și Golful Persic.
La vizita mea a mai venit, la un moment dat, un singur turist, și senzația asta de a fi unul dintre puținii turiști din Kuwait a rămas cu mine mai departe, căci, în afară de imigranți, nu am văzut oameni care să viziteze țara doar de plăcere.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 3 KWD, se poate plăti doar cu cardul. Sus e o cafenea simplă și acolo plățile acceptate sunt doar cu cardul.
Souq Al-Mubarakiya
Distanțele sunt mari în Kuwait City, ceea ce pe hartă arată ca o distanță scurtă se dovedește a fi prea mult, chiar și dacă e vorba doar de un kilometru, pentru că e un kilometru printr-o căldură năucitoare.
Lângă Kuwait Towers e Souq Al-Mubarakiya, așa că am luat un taxi până acolo. E principalul souq din oraș, cu multe magazine și alei pietonale, restaurante și cafenele.
Făceam fotografii când un bărbat din Kuwait m-a întrebat:
First time in Kuwait? (făceam poze)
Yes
You like it?
Very nice 🙂
Nationality?
Romania
Welcome 🙂🙂🙂
Adevărul e că peste tot ai ceva de văzut și ceva de aflat despre lume. Documentarele și știrile nu oferă imaginea completă, uneori e chiar trunchiată.
Tareq Rajab Museum
Cel mai interesant loc vizitat în Kuwait a fost un mic muzeu – Tareq Rajab Museum, la care m-am dus fără așteptări deosebite. Tareq și Jeanne Rajab au fost doi colecționari pasionați care au strâns de-a lungul vieții peste 30.000 de obiecte din lumea islamică, de la bijuterii la arme, miniaturi, ceramică și haine tradiționale.
În special colecția de bijuterii este superbă – piese din Kuwait, Oman, Iran, Afganistan, Africa, ba chiar și din Europa de Est, toate dovedind simțul estetic deosebit din regiunea asta complexă și dificilă. E trist că în prezent, în multe țări arabe, femeile sunt reduse la haine negre, uniforme, fără formă și culoare, când tradiția lor vestimentară a fost secole întregi plină de ornamente, culori și rafinament.
Tareq și Jeanne Rajab au murit acum 10 ani, dar colecția lor e vie în continuare. De menționat că în timpul războiului, colecția a fost ascunsă: s-au construit ziduri în interiorul altor ziduri pentru a o feri de jafuri din partea invadatorilor irakieni.
Lucruri utile: muzeul Tareq Rajab Museum e aproape de Marina Mall; intrarea costă 3 KWD, poți plăti cu cardul. La intrare e o hartă care te invită să pui un pin pe țara din care vii și am pus și eu unul pe Romania, mai erau doar 3-4 pinuri în total la noi. Deși pe Google Maps unii vizitatori spun că nu poți face poze, la vizita mea nu era niciun semn despre asta și nu m-a oprit nimeni să filmez și să fotografiez.
Marina Mall
De la Tareq Rajab Museum am mers la Marina Mall, am găsit o cafenea drăguță din care am lucrat una-două ore. Kuwait are multe cafenele chic, pe gustul meu: cafea bună, WiFi, decor interesant, multe au și produse pe care nu le găsești oriunde în lume. Pare că sunt destui angajați remote și acolo, căci în toate cafenelele prin care am fost erau localnici cu laptopul în față și o cafea bună alături.
Marina Beach
Am luat-o pe jos spre plajă și brusc, când m-am apropiat, aerul a devenit lipicios. Temperatura mare evaporă apa din golf și umiditatea crește brusc, făcând căldura insuportabilă. Spre surpriza mea erau câțiva oameni pe plajă și în apă, dar pe mine nu m-a tentat deloc. La căldura asta apa e probabil ca o ciorbă, ceva ce nu agreez de niciun fel.
Alte locuri de vizitat în Kuwait
Pentru o vizită mai lungă sunt și alte locuri de vizitat în Kuwait City, precum Grand Mosque, Bayt Al Othman Museum, Kuwait National Museum, The Avenues Mall sau Al Shaheed Park.
Mâncare
În souq e Freej Swaeleh, un restaurant cu mâncare tradițională kuweitiană. Am mâncat la ei de două ori, în două locații diferite, prima dată am ales Mutton Majbous, una dintre mâncărurile tradiționale din Kuwait. Se face cu orez basmati cu condimente precum cardamom, scorțișoară și lime uscate și carne gătită lent. Salata, lipia și sosurile au fost din partea casei.
Mutton Majbous a fost bun, e o mâncare care e tradițională și în Bahrain, dar acolo n-am găsit-o la restaurantul la care am fost în Manama.
La plecare, am făcut o pauză într-un complex de restaurante și cafenele de lângă cazarea mea și am descoperit alte locuri chic, erau mai multe cafenele acolo, fiecare cu decor frumos și cafea bună. Clar, kuweitienilor le place cafeaua, i-am văzut în multe locuri de genul ăsta.
Vremea Kuwait
Am fost în septembrie și Kuwait temperatura a fost de 43–41°C, ceea ce, mi s-a spus, e o vreme bună pentru această țară toridă. Dacă puteți alege, mergeți în decembrie-februarie când sunt doar 15–20°C și poți petrece mai mult timp pe afară. Vara temperaturile ajung la 50°C.
Cazare în Kuwait
Am stat într-un Airbnb la o familie din Pakistan, în Mahboula, cazarea a costat 102 euro pentru trei nopți. E un cartier mai departe de centru, dar poți ajunge peste tot și cu autobuzul, doar că drumul durează destul de mult, de regulă cam o oră din Mahboula până în centrul orașului.
Înainte de plecare am stat de vorbă cu gazda, erau protestanți din Pakistan, ea era medic și mi-a povestit că i-a fost greu să învețe araba, avea pacienți pe care nu îi înțelegea și după primele trei luni voia să se întoarcă acasă din cauza asta. Le plăcea în Kuwait pentru stabilitatea vieții față de țara de origine, dar vara e foarte greu de suportat.
Au fost foarte drăguți, e o cazare simplă, adică am avut camera mea în apartamentul lor și aproape că nu i-am văzut în cele câteva zile cât am stat acolo (cei doi copii erau tot timpul acasă și îi găseam de fiecare dată în fața calculatorului).
Cum ajungi în capitala Kuwait
Kuwait are un aeroport mic și nici zboruri nu sunt foarte multe, nu e un hub regional de transport ca cele din Doha sau Dubai. Din București nu există zbor direct în Kuwait, eu am zburat din Bahrain, iar de acolo am zburat mai departe în Beirut cu compania Jazeera, un low-cost cu bilete destul de ieftine, dacă nu îți iei și extra opțiuni.
Biletul Bahrain – Kuwait cu Jazeera a costat 73 de euro.
Kuwait visa
Viza pentru Kuwait se ia online de aici și se obține în câteva minute. Costul e de 3 KWD (10 USD).
Transport local
Am călătorit prin oraș cu autobuzul, vezi cursele pe Google Maps și poți plăti biletul la șofer, doar cash, un bilet costă 0.250 KWD, în general. Biletul pentru autobuzul X1, de la aeroport, costă 1 KWD.
Pe distanțe mai mici am luat taxiul prin aplicația Careem, cursele au costat între 1.2 KWD și 4 KWD, depinde de distanță. Plătești cu cardul, în aplicație, și șoferii vin destul de repede, sunt taxiuri marcate. În general, pentru distanțe pe care în altă parte le-aș fi făcut pe jos, de un kilometru, am preferat să chem un taxi: nu doar că a fost foarte cald, dar șoselele nu sunt făcute pentru pietoni și în multe locuri, deși era trecere marcată, nu era semafor pentru pietoni și mă ghidam după semaforul mașinilor.
Niciun comentariu