Wishlist pentru următorul cincinal

Oh, cât îmi mai place să visez! Momentul preferat este la începutul sau sfârșitul unei călătorii, când mă simt relaxată și anticipez fie trăirea unor momente deosebite sau re-trăirea lor. Sunt în stare să visez cele mai absurde lucruri, conștientă fiind că doar o parte din ele sunt realizabile, iar celelalte sunt doar dulci reverii.

Orice vis are un potențial de a se îndeplini (mai mic, mai mare…) și depinde în mare parte de noi dacă se materializează sau nu. Pe principiul „un vis pus pe hârtie are șanse mai mari de realizare”, mi-am pregătit o listă de dorințe pentru următorii ani. Nu i-aș spune „plan” pentru că asta ar putea pune pe fugă visurile imposibile, șansele neașteptate sau noroacele nemeritate, iar mie îmi place mult când soarta îmi face brusc un astfel de cadou 🙂

Wishlist, bucket list sau numeșteocumvreitulist este o înșiruire de chestii la care visezi și pentru care ești dispus să pui osul la treabă ca să se îndeplinească. Nu se acceptă copy-paste după listele altor oameni – trebuie să fie ceva care te frământă de ceva timp, suficient cât să-ți dai seama că asta vrei să îți ofere viața, asta și nu altceva. Iar când universul conspiră și îți refuză ceea ce-ți dorești, să fii destul de puternic și încăpățânat să te ții cu dinții de ceea ce-ți dorești tu.

Poate vă imaginați că mi-am trecut pe listă să salvez lumea, la o așa introducere, dar nu:

#1. O casă. După ce toată viața am stat prin casele altor oameni (la mama, la rude, la cămin, în gazdă, în chirie), am ajuns la concluzia că vreau și eu casa mea, pe care să mi-o pot decora cum vreau eu (și cum n-am putut s-o fac niciodată), acel loc din care să nu mă poată da nimeni afară (vorba vine…). Prin „casă” nu mă refer la construcția aceea ridicată pe pământ, cu un petec de grădina alături – oricât mi-aș dori așa ceva îmi dau seama că este improbabil să îmi pot cumpăra, singură, o casă. Las portița deschisă și acestei posibilități, de ce nu, dar mă concentrez pe ceea ce este realizabil: un apartament de două camere în București, într-un bloc nou de maxim patru etaje.

Mă gândesc de vreun an la asta și va mai dura încă pe atât până mă voi descotorosi de datorii vechi, dar este dorința „number one” pentru moment. Încă nu am ajuns la stadiul în care să-mi rup de la gură pentru visul ăsta, pentru că între timp îmi place să trăiesc bine, dar mă gândesc constant la o casă a mea și țin cont de această dorință când croșetez la punctele următoare. (Later edit: am cumpărat casă în septembrie 2017 😀 )

#2. & #3. Personal & work related, don’t peek!

#4. Să văd toate locurile la care visez și încă pe atâtea! Prioritate au țările europene în care nu am călcat încă: Andorra, Elveția, Islanda, Liechtenstein, Kazahstan, Malta, Moldova, San Marino. Nu mă întrebați ce caută Kazahstanul pe listă, nu l-am pus eu în Europa! Din toate astea trei sunt mini-țări și se pot vizita lejer, Elveția și Islanda mă vor cam arde la buzunare, Malta și Moldova sunt ușor realizabile, iar Kazahstanul e la dracu’-n praznic, voi vedea eu cum ajung acolo!

Alte locuri, pe categorii:

• Maghreb: Maroc, Tunisia, Algeria. Visez la toate trei și deși Tunisia nu e cel mai prietenos loc în momentul de față, stau cu ochii pe ea, în caz că lucrurile își reintră în normal peste un an, doi. În Algeria n-am auzit să meargă nimeni acum, dar era populară pe vremea când era colonie franceză – un unchi de-al meu a fost acolo în vacanță acum mulți, mulți ani și mi-a intrat în cap să ajung și eu. Nu e momentul propice pentru așa ceva, știu, dar poate cândva?
• Orientul Mijlociu: Iran, Turcia, Iordania, Liban, Israel, Oman, Emiratele Arabe Unite. Iubesc Orientul și mă simt atrasă de toate țările din Est, de care nu cred că mă voi sătura sau plictisi vreodată. În Turcia am mai fost, dar vreau neapărat să mă întorc pentru nenumăratele locuri extraordinare din țara aia. Iranul e sus pe listă și el, de multă vreme chiar, Iordania e ușor realizabilă cât mai are TAROM-ul cursă spre Amman, în Liban nu e de mers momentan, dar sper să ajung pe acolo, căci iubesc mâncarea libaneză, Israel – hm, cu anumite vize în pașaport devine un vis imposibil, probabil îl voi lăsa mai la final, despre Oman am auzit numai lucruri interesante, iar în Dubai e musai să ajung și eu, să mă cațăr în vârful celui mai înalt whatever turn și să văd o furtună de nisip.
• Asia Centrală: mă fascinează Drumul Mătăsii, deci neapărat să ajung măcar în Uzbekistan, dacă nu în toate „stanele” de acolo. E mai problematic să vizitezi zona din cauza nenumăratelor vize, dar nu este un vis imposibil.
• Orientul îndepărtat: China, Coreea de Sud, India și încă o dată Japonia, astea sunt țările care mă preocupă, dar în afara lor orice altă țară din Asia e foarte bine venită din punctul meu de vedere 🙂 Probabil orice vis din acesta mai îndepărtat va avea de așteptat puțin din cauza punctului #1, dar va veni și timpul lor, fără nicio îndoială.
• Drumuri memorabile: transsiberianul sau o săptămână cu trenul de la Moscova la Vladivostok. Visez la el și îl voi face, prea îmi doresc mult călătoria asta.

Pentru că e vorba de un wishlist pentru următorii cinci ani mă opresc aici, deși aș putea continua să visez călătorii la nesfârșit.

#5. Să scriu o carte. Din aceea tipărită și legată frumos, să mucegăiască o așez în bibliotecă, atunci când voi avea o casă și-o bibliotecă, în care să-mi pun și eu cărțile frumos. Nu mă simt încă în stare de așa o muncă titanică, cum mi se pare acum, dar o trec aici, să fie cu mai multe șanse de reușită.

Astea sunt dorințele mele mari, în afară de ele am multe dorințe mici și foarte mici, unele frivole (să pot purta o pereche de blugi de acum 10 ani), altele mai practice (să-mi cumpăr un laptop nou, căci ăsta de acum e pe ducă), unele iraționale (să câștig la loto o suma mare de bani), altele amânate de ani de zile (să înrămez două tablouri care așteaptă cuminți într-un colț să le agăț pe perete). Îmi mai doresc sănătate, belșug, șanse bune, pace în lume ca să pot călători peste tot și prieteni înțelegători. Mă opresc aici că-mi iese wishlist-ul prea lung și peste cinci ani, când o să dau cu nasul pe aici, o să mă sperii de cât am bătut câmpii.