Nu aveam niciun plan să ajung prin Java, dar vulcanul Ijen m-a tras de mânecă să-mi arate ce are: flăcări albastre, sulf, un lac turcoaz și extrem de acid plus un răsărit în care umbra mea s-a reflectat pe ceața dintre munți.
Plecarea spre Ijen
Am cumpărat un tur organizat ca să văd ceva deosebit prin Indonezia: vulcanul Ijen. Excursia durează 12 ore și se pleacă noaptea: la 10.30 PM șoferul pensiunii din Pemuteran m-a dus la portul de feriboturi Pelabuhan Gilimanuk și mi-a cumpărat bilet.
Între Bali și Java sunt feriboturi non-stop, la orice oră ajungi acolo e un vas care pleacă cu mașini, scutere și oameni. Cum operatorul turului era din Java, m-am urcat singură în feribot, urmând ca în partea cealaltă să mă preia altcineva.
Era noapte și vasul arăta destul de decrepit, dar îmi făcusem griji degeaba, mai erau niște turiști cu ghidul lor din Bali. Traversarea între insule durează cam o oră, timpul a trecut repede și la sosire m-a întâmpinat celălalt șofer. În mașină mai erau cinci turiști, după ce ne-am strâns toți am plecat spre punctul de pornire al traseului, la vreo oră și 40 de minute de port.
Flăcările albastre de la Ijen
Vulcanul Ijen din Java de Est este cunoscut pentru focul său albastru, lacul turcoaz și extrem de acid și exploatarea de sulf, care se face manual cu oameni care coboară zilnic în crater și transportă bucățile de sulf în niște coșuri de nuiele, purtate pe umeri. Nivelul de sulf din crater e atât de ridicat încât pentru a coborî acolo ca să vezi flăcările albastre trebuie să porți o mască de gaze.
De la baza de la baza muntelui, unde sunt parcări, multe cafenele, vânzători de măști, căciuli și frontale, și până în vârful vulcanului faci cam o oră și 30 de minute. Traseul nu este greu, dar pe întuneric și după câteva luni de sdentarism, ca mine, m-am oprit de mai multe ori să-mi trag sufletul. Ghidul grupului mă mai întreba dacă sunt OK, dar curând i-am pierdut pe toți din vedere și am mers în ritmul meu lent.
La Ijen vin foarte mulți turiști, așa că era multă lume în jur, atât vizitatori cât și localnici. Se oferă chiar și un serviciu de ”taxi” până în vârf, practic un cărucior cu salteluță împins și tras concomitent de doi oameni. Inițial m-am simțit prost văzându-i cum se chinuie la deal și mi-am propus să ajung sus pe picioarele mele, dar apoi am realizat că pentru ei asta era o sursă de venit mai bună decât munca grea din mina de sulf sau câștigurile mici din agricultură.
Unul dintre ghizi povestea că face traseul ăsta zilnic – ajunge acasă pe la 11 dimineața și la 10 seara e din nou pe munte la startul traseului. În fiecare zi! Și oamenii erau fericiți că turiștii au început să se întoarcă în Indonezia după doi ani de pandemie, când a fost totul închis.
În sfârșit, când am ajuns sus ne-am pregătit să facem traseul de coborâre să vedem flăcările albastre care sunt în crater, aproape de lac. Acolo mirosul de sulf are niveluri periculoase, așa că trebuie să folosești masca de gaze.
Traseul de coborâre e mai dificil, doar stânci și pietre, iar eu aveam niște sandale de trekking, nu bocanci. Am coborât puțin și a trebuit să mă opresc, era periculos și mă puteam accidenta ușor la picioare, așa că n-am mai coborât.
Până la urmă am văzut flăcările albastre sus – niște localnici vindeau bucățele de sulf și unul dintre ei făcuse un foc demonstrativ în care sulful a produs mici flăcări albastre.
Craterul Ijen
Am luat-o pe marginea craterului ca să văd lacul și crestele muntoase din jur, cu soarele răsărind în partea dreaptă în spatele unor conuri vulcanice. Rocile sunt mai netede sus și era ceva vegetație pitică, iar în jur era plin de vulcani, peisajul e spectaculos în Java de Est.
Când a apărut soarele, deasupra craterului a apărut un nor de ceață pe care se reflectau umbrele oamenilor de pe munte. A fost un moment scurt ireal de frumos, cu soarele bătându-mi în față, fără niciun om în capătul îndepărtat al muntelui!
Ceața de pe lac era încontinuu bătută de vânt, dar nu se dădea dusă încât să poți vedea lacul turcoaz în întregime. După ce a răsărit soarele a fost la fel de frig, cu un vânt puternic care nu se mai oprea. Nu am avut haine groase la mine, așa că mi-au înghețat mâinile atât de tare încât abia le mai mișcam.
La 6.30 dimineața m-am reîntâlnit cu grupul și am început coborârea. Mi-a părut rău că nu mai puteam sta, sigur mai târziu puteai vedea și lacul în întregime.
Coborârea
Un localnic m-a întrebat dacă vreau un taxi până jos și am zis imediat da 😀 Făcusem ceva efort în ziua aia și cu mâinile înghețate și amorțite nu mai aveam chef de mers pe jos. M-am urcat într-un cărucior cu saltea și a început să mă împingă la vale.
Pe lumină drumul arăta extrem de diferit, am văzut conuri verzi în jur, iar în unele locuri traseul era atât de abrupt încât mă gândeam că dacă ”șoferul” meu de taxi scapă teleguța din mână, mă duceam la vale cu viteză 😀 Dar se pricepea și n-am avut nicio problemă. Jos aveau și o mică parcare pentru cărucioarele astea.
Feribotul Java – Bali
De la portul Ketapang din Java până la portul Pelabuhan Gilimanuk din Bali drumul a trecut repede. Ziua poți vedea vulcanii din Java, numai conuri frumoase și impresionante. În partea cealaltă, în Bali, se zăresc plajele pustii din West Bali National Park, dar acolo e mai dificil de ajuns, trebuie să închiriezi o barcă și să ocolești toată peninsula.
Lucruri utile
Am cumpărat excursia prin intermediul proprietarilor pensiunii din Pemuteran și a costat 980.000 IDR (322 lei), aici intrând totul: mașină până la portul din Bali, bilet feribot, mașină până la intrarea pe traseu, bilet intrare în parcul național, ghid, mască de gaze, frontală și o sticlă cu apă. Coborârea cu taxiul-cărucior a costat 250.000 IDR (82 lei).
La întoarcerea de pe munte am luat micul dejun jos, dar a fost destul de simplu, nu aveau pâine, doar orez 😀 Au și alte lucruri de vânzare ca mănuși, pulovere, jachete.
Am plecat la 10.30 seara din Pemuteran și la 11 dimineața eram înapoi la pensiune. Traseul se poate face și pe cont propriu, dar trebuie să plecați noaptea dacă vreți să prindeți răsăritul acolo. Nu uitați să aveți haine călduroase și încălțăminte pentru munte, sus e destul de frig și bate vântul foarte tare.
