Vulcanul Arenal e o importantă atracție turistică în Costa Rica, e un vulcan activ, un con perfect care de regulă are și-o căciuliță de nori în vârf. În zonă se pot face o mulțime de activități, de la drumeții, vizite în parcurile cu leneși, tururi la plantațiile de cacao, rafting. Sau puteți face ca mine și să petreceți câteva zile în casă, răciți bocnă 😊
La Fortuna
La Fortuna e orașul de acces pentru Parcul Național Arenal, e plin de cazări pentru diverse bugete, mici parcuri private, magazine și restaurante. Din San Jose poți să ajungi în La Fortuna și cu un autobuz direct, dar acum e unul singur pe zi (la 8.40 am), iar eu l-am ratat, așa că am urmat sfatul pe care mi l-a dat bodyguardul de acolo și am luat următorul autobuz pentru Quesada – sunt o mulțime de autobuze pe zi, iar din Quesada sunt autobuze frecvente până în La Fortuna, singurul inconvenient e că tot drumul durează cam mult, peste 3 ore.
În Fortuna am stat la o pensiune centrală – Cabanas Lupita – convenabil ca locație, dar cu niște camere cam întunecoase. Cum tocmai răcisem, mi-am petrecut primele zile acolo zăcând în casă, cu drumuri scurte până la supermarketul din apropiere. Singura dată când m-am dus ceva mai departe m-am simțit atât de slăbită și de amețită încât am renunțat să merg mai departe.
Parcul Arenal 1968
Sâmbătă a fost penultima mea zi acolo și am vrut neapărat să văd și eu vulcanul Arenal. Răceala aproape că-mi trecuse, în schimb vremea n-a vrut deloc să țină cu mine. A plouat toată noaptea, iar dimineața a continuat în același stil mocănesc, cu un cer pâclos cu nori gri care păreau că nu au de gând să plece în altă parte.
M-am dus la autogară și am luat autobuzul pentru Arenal, e unul singur pe zi, așa că nu ai de ales. În afară de localnici mai era o fată care mergea tot la Arenal, ea era îngrijorată că nu știa unde să coboare, eu mă întrebam dacă o exista și un autobuz înapoi.
Autobuzul ne-a lăsat la șosea, într-o intersecție cu un drum secundar care duce la Parcul Național Arenal. De acolo am mai mers 2 km pe jos, cu pelerina pe mine, prin ploaia enervantă. Prima oprire a fost la Arenal 1968, un parc privat cu trasee de drumeție. Încă nu mă hotărâsem ce să vizitez, așa că am mers 300 de metri mai departe până la intrarea în Parcul Național.
Acolo, tristețe mare: ploua și tipul de la intrare ne-a spus ce trasee sunt în parc, adăugând că, evident, nu vom putea vulcanul din cauza vremii, vizibilitatea era foarte redusă. Cealaltă fată a început să verifice vremea, eu am căutat pe net pozele din cele două parcuri.
Nu aveam decât o singură șansă să văd vulcanul, căci a doua zi plecam mai departe, și chiar dacă nu vedeam nimic nu aveam chef să mă întorc în La Fortuna ca să stau închisă în casă – o drumeție pe ploaie tot e ceva, îți mai odihnești ochii privind în jurul tău.
Până la urmă m-am hotărât pentru Parcul Arenal 1968, numit așa după erupția vulcanică din 1968, care a schimbat peisajul regiunii și a omorât câțiva oameni. Diferențe din cele două parcuri e că la Arenal 1968 trasele sunt mai stâncoase, trec pe lângă un lac mic și poți vedea și Lacul Arenal de departe. În Parcul National Arenal traseul e mai plat și biletul de intrare îți dă acces și la o porțiune de lângă lac, dar până la ea mai trebuie să mergi încă 2 kilometri și nu credeam că voi avea timp, autobuzul de întoarcere era la ora 2.
M-am întors la Arenal 1968 și am plecat pe traseu. Așa cum bănuiam, ai ce vedea și pe ploaie, erau o grămadă de orhidee albe splendide, roci vulcanice și plante epifite (care cresc în copaci, în simbioză cu aceștia). La un moment dat ploaia s-a mai potolit și părea că vor dispare și norii, dar exact când am ajuns la un punct de belvedere a început să plouă mai tare, torențial, cu vânt puternic, de nu se mai vedea nimic nicăieri.
Totuși, știam că aici vremea e schimbătoare, așa că m-am așezat pe o piatră și am așteptat: nu vă puteți închipui cum ploua, curgeau șiroaiele pe pelerină de numa-numa! 😀 Mai treceau și alți turiști și mă rugau să le fac poze, niște băieți în tricou m-au întrebat de unde am pelerina. ”Din Peru” 😀 Părea cam departe să facă și ei rost de una 😊
După vreo 20 de minute, minune! S-a oprit ploaia și norii au început să se disipeze. Aproape că se vedea și conul vulcanului, așa că repede mi-am făcut și eu câteva fotografii.
Lacul Los Patos
De la acest mirador traseul continuă cu o variantă mai scurtă și una mai lungă, care duce la lacul Los Patos. Am ales-o pe aceasta din urmă, dar drept să spun m-am cam plictisit, am mers mult prin pădure și apoi în jurul micului lac care s-a format în urma erupției din 1968.
Singura chestie faină de acolo e că la un moment dat am auzit zburătăceală prin copaci și am văzut mai mulți tucano colorați, privindu-mă cu curiozitate. Până acum n-am zărit niciodată tucano în sălbăticie, ultima dată i-am văzut în Brazilia, la Cascadele Iguazu, într-un parc cu păsări.
Vulcanul Arenal
La finalul traseului am ajuns la un alt punct de belvedere unde e și o cafenea și au și wifi. De acolo se vede cel mai bine vulcanul, dar și lacul Arenal, însă ploua în continuare, așa că nu-mi făceam mari speranțe. M-am așezat pe o canapea și am stat acolo o vreme până am ridicat întâmplător ochii și nu mi-a venit să cred! Dispăruseră toți norii gri de pe cer, iar conul vulcanului se zărea aproape perfect!
Totul a durat câteva minute, maxim! Vremea chiar e schimbătoare pe aici, crezi că va fi urât toată ziua, dar natura își dăruiește câteva minute de frumusețe, să îți bucuri sufletul cu cele mai frumoase peisaje 😊
La Fortuna rope swing
La marginea orașului La Fortuna e un râu în care te poți bălăci și poți sări în apă ținându-te de o frânghie legată în copaci. N-am sărit, dar erau o grămadă de turiști care făceau asta 😀 La plecare, când am ieșit la șosea un localnic mi-a arătat un leneș într-un copac: întâi nu l-am văzut, stătea ghemotoc pe o cracă atât de sus încât trebuie să un ochi format să îți dai seama că ăla e un leneș.
Cică vin în copacul acela – the sloth house – pentru că frunzele sunt halucinogene și se droghează nițel. Copacul e la câțiva metri de podul de deasupra râului, dacă ajungeți acolo sunt șanse mari să mai vedeți leneși în libertate 😊
Cum poți vizita Vulcanul Arenal
Din San Jose există un singur autobuz direct pentru La Fortuna la 8.40 am din Autogara 7-10, iar la întoarcere e tot un singur autobuz direct la ora 2 pm. Alternativ, poți merge din San Jose în Quesada, iar de acolo să iei alt autobuz până în La Fortuna, sunt curse frecvente toată ziua. Împreună ambele bilete costă în jur de 4500 colones (30 de lei).
Din La Fortuna poți ajunge la Arenal și cu autobuzul local, e un singur autobuz dimineața la 8 am și un autobuz de întoarcere la 2 pm, biletul costă 1195 colones (8 lei).
Sunt două parcuri în care poți face trasee la baza vulcanului Arenal: Parcul Arenal 1968 (parc privat, intrare 17 USD) și Parcul Național Arenal (intrare 16 USD). Se poate plăti cu cardul în ambele și există wifi. Parcurile sunt lipite unul de altul, așa că diferențele nu sunt foarte mari.
În afară de acestea, mai sunt o mulțime de parcuri mai mici, cu tarife pe măsură, în care poți vedea leneși, cascade sau te poți plimba prin pădurea tropicală. Singura atracție gratis e acest loc ”Rope Swing”, în restul totul e pe bani (dolari americani, nu orice fel de bani).
Niciun comentariu