Galațiul era de multă vreme pe lista mea de vizitat, împreună cu Brăilă, și ce moment mai potrivit poate fi decât primăvara, chiar dacă una mult mai friguroasă decât mi-aș fi dorit. Prima surpriză a fost să descopăr că da, Galațiul este în Moldova: ”oleacă” este la el acasă, iar accentul este unul moldovinesc.
Apoi, nu mă așteptăm să văd munții acolo, dar Munții Măcin sunt dincolo de gârlă și se văd foarte frumos de pe malul Dunării. Sunt multe case interesante, unele monument istoric, dar și parcuri noi în care într-un final au înflorit magnoliile.
Mi-a luat o zi să vizitez tot orașul, inclusiv cu o plimbare mai lungă pe faleză, iar seara am rămas la Vila Bordeaux.
E ceva care-mi place foarte mult la city break-urile astea prin țară: pot să mă plimb incognito pe străzi, să casc gura la tot feluri de locuri și să mănânc mici în vreo cârciumă, iar seara să poposesc, ca un călător adevărat, într-un hotel, de parcă aș veni de foarte departe. Și poate chiar vin de departe.
