Poate e o dovadă de superficialitate, dar în călătoriile mele nu prea reușesc să stau locului și să iau la bani foarte mărunți un singur oraș. Făceam asta pe la începuturi, când aveam răbdarea și curiozitatea unui novice și mă plimbam până hăt departe, pe la periferia orașului.
Acum timpul mi se pare scurt și lumea prea mare, parcă mă fugărește cineva să văd cât mai multe, să văd tot și să mă odihnesc altădată. Într-o singură zi, dacă mă trezesc de dimineață, pot vedea și două orașe. Nu foarte pe fugă, ca sa nu-nțeleg nimic din ce am văzut, ci aleg ceva ce-mi face cu ochiul, îmi las curiozitatea liberă și nestingherită, și, după ce m-am lămurit, plec mai departe.
Așa și cu Padova, de abia ajunsesem să ne cunoaștem mai bine și am și abandonat-o pentru Vicenza și Verona. Primul dintre ele, care nu-i tocmai ditamai orașul, are un farmec de urbe liniștită care moțăie la poalele unor dealuri cu clădiri frumoase în vârf.
Urci dealul cu un ochi pe priveliștea de jos și cu altul pe scările care duc la Monte Berico, biserica construită în locul în care se spune că a apărut fecioara Maria. Urcușul e greu, dar merită pentru panorama frumoasă asupra orașului. Apoi cobori, mulțumind Domnului că a inventat gravitația și nu mai trebuie decât să îți lași picioarele să coboare singure la vale, și te sui în trenul spre Verona.
Cum ajungi în Vicenza
Din Padova ajungi cu autobuzul, biletul e 2,95 Euro. Atenție, biletele se pot cumpăra și de la gară, iar cursa e trecută pe panoul de plecări la platforma PE (platforma exterioară), adică din stația de autobuz.
Sigur, sunt și trenuri care ajung la Vicenza, dar biletele sunt mai scumpe.
Ce noroc am eu cu tine! Calatoresc si cand stau tintuita in pat!
Am fost de doau ori pe aici… si m-as mai duce de douazeci. Cred ca in alta viata am trait in Italia!
Daaa, pe vremea romanilor sau poate a etruscilor 🙂 Desi nu stiu daca atunci aveau inghetata asa buna 🙂